TEHNICA CORECTA DE INOT 02

02.   POZIŢII FUNDAMENTALE

                  DE PLUTIRE ŞI ÎNAINTARE

[sub-capitol destinat celor....care ştiu ’despica firul în patru ’ ..]

            Fiinţa umană, corpul uman aflat în stare de imersie, scufundare în apă (evident – cu intenţia de a înota ...) trebuie să ţină cont de următoarele cerinţe:

            -  Să faciliteze corpului un echilibru cât mai stabil, confortabil pentru a putea pluti;

            -   Să permită continuitatea respiratiei;

            -   Să reuşească să înainteze prin apă cât mai eficient (de dorit cu tehnica corectă a procedeelor de înot sportiv);

            Respectarea acestor cerinţe are ca efect o întrepătrundere naturală între nevoia de a pluti şi intenţia de a înainta (simţul apei) şi asistăm la o interdependenţă certă – atunci când una dintre cele 3 cerinţe este neglijată în mod sigur că şi restul de cerinţe vor avea de suferit.  

          Greşelile apar şi reuşita, performanţa se lasă aşteptată.

            Inotul sportiv beneficiază de 2 poziţii fundamentale (poziţia de plutire ventrală şi poziţia dorsală). Aceste poziţii sunt asemănătoare şi deci odată ce una este însuşită ea poate facilita transfer pozitiv pentru învăţarea celeilalte şi ulterior a tuturor procedeelor de înot sportiv.

(*grafica din Plavanie, Makarenko, Fizkultura I Sport, Moskva, 1980)

[Principalele planuri la care se raportează poziţia înotătorului]

            Dintre cele 3 indicaţii majore ale înaintării eficiente prin apă a sportivului: tempoul - ’rar’, corpul -’bine scufundat’, vâsliri efectuate  - ’adânc’  - cerinţa de a pluti şi înainta având corpul cât mai – ’scufundat’ – asigură corpului cea mai prielnică soluţie de pierdere aparentă a greutăţii (Arhimede) şi cea de prevenire, diminuare a curenţilor frenatori, turbionari (Bernoulli).

            In activitatea de învăţare sau de simplu agrement în apă se pot realiza infinite forme ale acestor poziţii; apa uşurează adoptarea lor – dar – recomandările noastre rămân aceleaşi – ’învaţă să pluteşti adoptând un echilibru lejer, relaxat, cât mai stabil şi durabil’.

            Aceste condiţii se pot realiza fie cu corpul perfect ghemuit (generic numim ’Ou de Paşti’) cu care ne obişnuim despre ’misterele plutirii fără mişcări’, fie cu corpul perfect întins (’Pluta’) care va constitui primul pas în formarea ’simţului apei’ în scopul învăţării plutirii şi înaintării comode, eficiente.

Indiferent de poziţia exersată sau de modul cum dorim să înaintăm, trebuie să controlăm permanent starea, jocul  ’întindere+relaxare’= supleţe,

cu care ne vom permite atât adoptarea unei poziţii stabile (o ţinută întinsă cât mai mult apropiată de orizontala apei) dar şi o fermitate a tonusului muscular care va da corpului forma adecvată de penetrare, înaintare prin apă (punerea în valoare a lungimii corpului fiecăruia ştiind că aceasta este dimensiunea care va ajuta înaintarea – vezi Nr. Froude-Reynolds).

(*grafica Swimming manual, FINA TSC; 1988, Seul)

[pluta – ventrală / dorsală ....]

(*grafica INOT ,annual. M.Olaru, ed EST 1982)

[ 0u de Paşti ....]

03.   POZIŢIA ÎNTINS - VENTRAL

            Este comună la 3 procedee – Craul, Bras, Fluture-Delfin. Asigură respectarea unor cerinţe hidrodinamice importante :

-           scăderea rezistenţei frontale opusă de apă la înaintarea corpului (vezi Nr. Froude-Reynolds, hidrodinamica),

-           diminuarea curenţilor turbionari care pot declanşa ’aspiraţia negativă’ frenatoare, la trecerea apei pe lângă corpul care înaintează ( vezi Legea lui Bernoulli),

-           contribuie la ’pierderea greutăţii’ prin alinierea corpului la suprafaţa apei (vezi Legea lui Arhimede-hidrostatică).

            Uzual poziţia este  denumită – ’pluta pe piept’ şi poate fi controlată:

-           dacă corpul este perfect întins şi adoptă poziţie strict liniară, aliniată suprafeţei apei, având musculatura şi articulaţiile mobilizate spre ’linia mediană’ ( o linie virtuală, care împarte lungimea corpului în 2  jumătăţi egale şi simetrice),

-           dacă palmele sunt mobilizate întins, apropiate-lipite una de cealaltă (chiar suprapuse…), coatele tind a realiza o deschidere de 180 grade a braţelor perfect întinse, umerii sunt adduşi, alipiţi de circumferinţa capului (lângă urechi);

-            dacă scapula este mobilizată în basculă anterioară pentru apropierea de linia mediană virtuală amintită,

-           dacă capul este scufundat (66-75%...) cu bărbia addusă spre piept pentru a permite, prin mobilitatea umerilor alipirea acestora imediat în spatele urechilor,

-           dacă şoldurile sunt menţinute uşor lordozat, poziţie care evită, parţial, formarea curenţilor turbionari frenatori, la trecerea apei pe lângă torace.

-           dacă picioarele întinse, adoptă o rotaţie internă medie începînd de la articulaţia şoldurilor, a genunchilor şi gleznei,

-           dacă labele sunt în accentuată flexie plantară, întinse şi cu vârfurile (şpiţurile) adduse până la atingerea degetelor – completat - de depărtarea călcâilor.

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

            Greşeli în realizarea ’plutei ventrale’

 [Indoirea coatelor - creşterea rezistenţei frontale / Nr. Froude-Reynolds]

 [Ridicarea capului - facilitarea apariţiei curenţilor frenatori / Principiul Bernoulli]

 [Indoirea picioarelor - pierderea, scăderea lungimii corpului]

 [Mişcări care forţează rezistenţa apei - diminuarea vitezei prin mişcări improprii înaintării]

 [ Scufundarea membrelor - deteriorarea echilibrului de plutire şi înaintare – Legea lui Arhimede]

 (*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

[în final: poziţia corectă de plutire ventrală – element important al înaintării reuşite !]

Abaterile de la aceste repere conduc :

            - la pierderea vitezei de înaintare (prin creşterea rezistenţii frontale),

            - la pierderea ’lungimii’ optime a corpului dispus să realizeze creşterea vitezei (Nr. Froude-Reynolds /’lungimea fuge’...),

            - la creşterea greutăţii corpului, astfel, aflat în imersie insuficientă,

            - la deformarea simetriei mişcărilor ciclice (defecte de tehnică),

            - la un tonus încordat al musculaturii (oboseală crescută),

            - în final, contribuie la pierderea eficienţei de înaintare în apă.

03.  POZIŢIA ÎNTINS – DORSAL

            Este proprie doar tehnicii de înot pe Spate. Asigură respectarea cerinţelor hidrodinamice importante, întâlnite şi anterior :

            - scăderea rezistenţei frontale opusă de apă la înaintarea corpului (vezi Nr. Froude-Reynolds),

            - diminuarea curenţilor turbionari care pot declanşa ’aspiraţia negativă’ frenatoare, la trecerea apei pe lângă corpul care înaintează ( vezi Principiul Bernoulli),

            - contribuie la ’pierderea greutăţii’ prin alinierea corpului la suprafaţa apei (vezi Principiul lui Arhimede).

            Uzual poziţia este  denumită – ’pluta pe spate’ şi poate fi controlată :

-           dacă corpul este perfect întins şi adoptă poziţie strict liniară, aliniată suprafeţei apei, având musculatura şi articulaţiile mobilizate spre ’linia mediană’ ( o linie virtuală, care împarte lungimea corpului în 2  jumătăţi egale şi simetrice),

-           dacă palmele sunt mobilizate întins, apropiate-lipite una de cealaltă, coatele tind a realiza o deschidere de 180o a braţelor perfect întinse:  dacă umerii sunt adduşi, alipiţi de circumferinţa capului;

-            dacă scapula este mobilizată în basculă anterioară pentru apropierea lor de linia mediană virtuală amintită,

-            dacă capul este scufundat (50-66%...) înclinat , cu bărbia addusă spre piept, având urechile sub nivelul apei (!) pentru a permite, prin mobilitatea umerilor alipirea acestora imediat în spatele urechilor,

-            dacă şoldurile sunt menţinute lordozat, poziţie care evită, mai mult ca la celelalte procedee, formarea curenţilor turbionari frenatori,

-           dacă picioarele întinse, adoptă o rotaţie internă medie începînd de la articulaţia şoldurilor, a genunchilor şi gleznei, labele în accentuată flexie plantară, întinse şi cu vârfurile (şpiţurile) adduse până la atingerea degetelor – compensat- de depărtarea călcâilor.

             Abaterile de la aceste repere conduc :

            - la pierderea vitezei de înaintare (prin creşterea Rezisteţei frontale),

            - la diminuarea ’lungimii’ optime a corpului dispus să realizeze creşterea vitezei (Nr. Froude-Reynolds /’lungimea fuge’...),

            - la creşterea Greutăţii corpului aflat, astfel, în imersie insuficientă,

            - la deformarea Simetriei mişcărilor ciclice (defecte de tehnică),

            - la un Tonus încordat al musculaturii (oboseală crescută),

- în final, contribuie la pierderea eficienţei de înaintare în apă.

 [La început plutirea dorsală poate începe şi cu braţele ţinute lângă şolduri]

 [pluta pe spate, întinsă]

  [Pluta pe spate]

 [scufundarea capului periclitează continuitatea respiraţiei]

  [scufundarea picioarelor duce la creşterea Rezistenţei frontale ]

 (*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)