duminică, 19 mai 2013
“Cum sa renunti la ‘ajutorul diavolului’ = la doping”
la
doping”
Intreaga pregatire trebuie sa devina obiect de studiu
si de munca a unei brigazi stiintifice formata din medic, biochimist, psiholog,
biomotricean, nutritionist si... farmacist – evident acolo unde se preteaza a
fi investite eforturi nu numai financiare ci si cele de strategie....
Extras din „Despre
inot’ , M.Olaru, SSE, 2007, Cap. Antrenament
Conţinutul
eforturilor din antrenamente (complexitate, volum intensitate) nu poate fi disociat de termenii
unor acţiuni cum ar fi 'susţinere',
'revenire', 'refacere' care se adresează atăt activităţii metabolice dar şi
sferei psihico-mentale ale sportivului perfect sănătos.
Susţinerea reprezintă, cel mai ades,
intervenţia sub formă verbală a antrenorului (m-am ferit să spun 'intervenţia fizică'...), dar, la nivelele
superioare se referă, mai ales, la administrare (sub supravegherea direct-medicală) a unor tehnici de antrenament
psihologic sau produse farmacologice care sunt menite a ridica standardul
funcţional al metabolismului de efort la cerinţele consumului ridicat impus de
intensitatea mare a diferitelor exerciţii programate de antrenament si dece nu cele ale concursului.
Revenirea se referă, mai ales, la
perioada imediat consecutivă efortului şi are drept reper de referinţă
compensarea funcţiilor cardio-respiratorii (în
speţă FC); revenirea este cel mai ades corelată cu 'intervalul' de odihnă (vezi DIRT) şi ea poate avea două
ipostaze: 'revenire completă' (cu o durată confortabilă când organismul are
suficient timp pentru a ajunge la valorile funcţionale apropiate de standardul
numit 'de încălzire', cu achitarea totală a Datoriei de 0xigen) şi 'revenire incompletă'(cu durata mai scurtă, prin care organismul incomplet
refăcut este condiţionat de a se adapta la specificul unui metabolism
insuficient desfăşurat, în Datorie de 0xigen de mai multe valori cf.
intensităţii efortului din concurs / vezi antrenamentul cu intervale).
Teoretic,
consecutiv efortului, revenirea este perioada când organismului îi sunt compensate
o serie de cheltueli contactate în timpul efortului (vezi 'datoria de
oxigen') urmată de o perioadă de 'supracompensare' când capacitatea
funcţională a organismului se află la parametri superiori, perioada cea mai
indicată de a începe o nouă repetare a efortului.
Practic,
antrenorul trebuie să 'înveţe' a intui, desluşi apariţia 'supracompensării'
fără a avea prea multe instrumente sau aparatură ştiinţifice, foarte rar, poate
beneficia de recomandările biochimistului, care poate situa momentul începerii
supracompensaţiei după testarea lactacidemiei de efort.
Deci, în
final, tot 'ochiul' antrenorului este acela care poate rezolva problema, 'ochi'
care este găsit în ceea ce ştim toţi că înseamnă "secretul
meseriei"...
Refacerea se referă la perioada diurnă,
ciclică a regimului de viaţă sportivă şi are în vedere reechilibrarea
morfo-funcţională a organismului; este vorba de aprovizionarea cu vitamine,
săruri minerale, refacere a masei proteice ş.a.
Si
refacerea este supusă unei activităţi fazice, în val, putând aminti de ipostaza
refacerii complete (cca. 40 de ore pentru
masa proteică...) sau cea a refacerii incomplete - care dacă se repetă dese
ori va genera forme ale
supra-antrenamentului, epuizării etc(
vezi S.G.A.-ul).
Refacerea
– trebuie inteleasa ca perioada in care sportivul care a sustinut un
antrenament obositor – poate relua efortul unui alt antrenament in conditii
optime consecutive Oboselii precedente. Un organism inca ne-refacut, poate
sustine, repeta inca un grad de oboseala ... dar daca aceste momente se succed des se
va ajunge la acea forma de oboseala remanenta si deci la 'supra-antrenament’.
Pentru acest motiv este recomandata, ca forma cea mai
la-indemana, urmarirea Graficului de autocontrol, zilnic. Acest grafic este
oglinda ’vietii sportive’ a unui
inotator, sau alt sportiv; din el va rezulta cert daca oboseala este 'naturala’
sau remanenta, forma care trebuie ocolita [anexe]; acum nu trebuie, sub nicio forma inteles ca
supravegherea si controlul medico-asportiv poate fi neglijat, din contra...
Dacă pentru revenire nu au fost căutate substanţe
farmacologice care să faciliteze această formă (amintim totuşi posibiltatea inhalării de oxigen sau a ozonării
volumului de aer imediat apropiat sportivului...), în cazul refacerii + susţinerii
se pot concepe 'reţete' care să rezolve fericit problema (regim alimentar şi de odihnă, psihoterapie, fizioterapie, substanţe
energetice naturale sau artificiale atent dirijate de medic), fără a ajunge
sub incidenţa interdicţiilor tehnicii doping încriminate de CIO/MOC .
Iată un
tablou înotcmit de Dl. Prof.univ. Dr. Ioan Drăgan având principalele substanţe
folosite in Susţinere / Refacere, substanţe care nu au nimic în comun cu cele
dopante:
No comments:
Post a Comment