Capitolul VII
INOTUL
– mijloc de salvare şi prevenire a accidentelor în apă
Sumar:
01. Componenta
umanitară, socială
02 FISS – Federation
Internaţionale de Sauvetage, de Secourisme et de Sports Utilitaires;;
03. Prevenirea unui accident;
04 Defensiva
in salvare
05 Exerciţii care
simulează momentele salvării deprinderea, instruirea;
06. Inecul în apă ; Prize agrsive, disperate; Manevre de salvare;
Organizarea acţiunii de salvare;
Rezumat+bibliografie
selectiva
01. COMPONENTA UMANITARA, SOCIALA
Apreciem că salvarea unui semen
de-al nostru aflat în pericol de a se îneca este un gest responsabil, umanitar.
Dar a salva este şi o deprindere, o obişnuiţă care trebuie exersată metodic totuşi.
Formarea deprinderii de a înota
trebuie privită şi din acest punct de vedere – promptitudinea întervenţiei,
acordarea primului ajutor. In lecţiile de învăţare nu ar trebui să lipsească şi
nişte exerciţii, sub formă de joc, prin care începătorii vor putea să se
obişnuiască cu aceste manevre sau măsuri.
Chiar, la gimnastica care precede orişice
lecţie ar putea să apară o suită
de exerciţii, cu partener, în care elevii să aibe sarcina de a simula apucările
sau manevre de imobilizare etc.
In cazul salvării – procedeul Bras
este cel mai des apelat – dar apropierea de locul accidentului trebuie să se
facă cu ajutorul procedeelor craul şi spate (variante rapide, odihnitoare,).
Aceste forme de înaintare sunt
regăsite sub expresia „înot utilitar” adică acel tip de înot fără
pretenţii tehnice dar sigur de a servi la rezolvarea accidentului.
02 F.I.S.S.
FISS - Federation
Internationale de Sauvetage, de Secourisme et de Sports Utilitaires,
a fost fondată în 1910, are sediul la Paris,
28, rue Lacroix, Paris 17e.
FISS a fost precedată de Societes Francaise de
Sauvetage (1878), Marsilia, organizaţie care a avut un impact, un succes
veritabil în epocă. Fondatorul ei – Michel Pitet a nutrit mereu speranţa
înfinţării unei federaţii internaţionale, imbold generat şi de activitatea
baronului Pierre Fredy . de Coubertin, care a fondat Comitetul Olimpic
Internaţional în 1983 (inţiativa de reînviere
a olimpiismului datează însă din ani ’50 ai secolului XIX- vezi activitatea lui
Evanghelie Zappa, român de origine albaneză ….).
După fondarea FISS au intervenit
evenimetele Primului Război Mondial, apoi o perioadă de acalmie urmată de cel
de-al Doilea război Mondial, iar după 1950, sub influenţa dr. Messeli se
reunesc reprezentanţii a cca. 22 de ţări, la Cannes, când au fost reformulate statutul şi Regulamentul
competiţiilor europene şi de pe alte continente
Probele vizate au fost în număr de 6 dintre
care doar 4 permiteau cumularea de puncte pentru clasamentul general:
1. salvarea unui manechin,
2. 400m înot de salvare,
3. salvare cu ajutorul unei bărci,
4. lansarea colacului de salvare
03 Prevenirea unui accident
Pentru prevenire este necesar a fi
respectate următoarele:
- cercetaţi şi luaţi informaţii
despre locul în care doriţi să înotaţi (1),
- nu vă depărtaţi de locurile care
vă pot oferi un refugiu cert (2),
- ţineţi seama de condiţiile meteo
şi temperatura apei (3),
- nu înotaţi imediat după masa, când
aveţi stomacul încarcat (idem când aţi consumat alcool) când vă simţi obosit
sau bolnav, când aveţi frisoane sau, din contra sunteţi prea transpirat (4),
- nu forţaţi pe nimeni să înoate
dacă nu doreşte; nu vă permiteţi glume riscante atât în apă cît şi pe uscat, în
vecinătatea apei (5),
- dacă totuşi pericolul se
declanşează luptaţi să fiţi lucid şi calm, evitaţi panica şi manifestările
dispeate (cu toate că pericolul
răscoleşte toate instinctele...) încercaţi să vă readuceţi aminte cum aţi
învăţat înotul, ce sfaturi erau atunci, de regulă, criza de a nu putea inspira
poate fi stăpânită dacă vă impuneţi controlul, cât mic chiar, asupra Dvs.(6),
- în situaţie de neînlăturat de a vă
scufunda, reţineţi braţele în apă
– ele au sarcina de a vâsliri şi deci de a vă salva, în plus, scoase din apă
ele vor îngreuna corpul şi scufundarea va fi chiar de neînlăturat...(7),
- dacă totuşi scufundare s-a produs,
blocaţi-vă aerul, forţat, în plămîni; el vă va fi de folos şi pentru a uşura
revenirea la suprafaţă – lăcomia după aer poate fi fatală, este recomandat să
vă bizuiţi mai mult pe mişcare picioarelor, mişcările dezordonate cu braţele
îngreunează revenirea la suprafaţă (8),
- îmbrăcămintea care, ocazional, o
aveţi pe Dvs. poate ajuta la improvizarea unui colac d-hoc (9),
- instalarea unui cârcel, crampă
musculară solicită acţiunea energică de a forţa întinerea muşchiului – nu sunt
recomandate manevre barbare (folosirea unui ac, lovituri dureroase etc.)(10).
In acelaş context, nu putem neglija că
evenimentul neprevăzut trebuie imediat suspus unui control unic – un om
cu sânge rece trebuie să îndemne, să se manifeste spre a organiza cât mai
repede salvarea (a),
Salvatorul trebuie să fie puternic, energic;
au fost numeroase cazuri când salvatorul s-a pierdut împreună cu victima care,
cu preţul vieţii se agăţa de el (b),
La salvatorii profesionişti
manevrarea echipamentului trebuie să fie promptă şi lipsita de ezitare (c)
Idem, anticiparea tuturor măsurilor care sunt
consecutive salvării – reanimare, apel la cadrul medical, anunţarea organelor
sanitare, de pază etc. (d),
Supraveghere, până la completa
restabilire şi reabilitare a vicitmei – au fost cazuri când cel salvat a fost
lăsat să doarmă ... timp în care inima a încetat să funcţioneze (e) ş.a.
04. DEFENSIVA IN SALVARE
Ajutorul acordat victimei poate
include şi folosirea din partea salvatorului a unor procedee, prize, parade de
apărare faţă de agresivitatea generată de panica celui în cauză; salvatorul
incomodat poate apela la :- autoscufundarea premeditată, care va determina
victima să renunţe la agăţarea disperată + o nouă tentativă de prindere ;
- eliberarea din prize agresive cu
imobilizarea victimei în poziţii de supravieţuire (cu faţa în sus, la aer);
- 'atacarea victimei’ şi
imobilizarea acesteia , fără brutalitate (!), etc.
Salvatorul trebuie să aibe prezenţă
de spirit pentru a interveni prompt, precis, hotărât; ajutorul trebuie bine
organizat, şi rapid desfăşurat.
05 Exerciţii care simulează momentele salvării
In centrele de învăţare a
înotului monitorii trebuie să deprindă elevii şi cu diferite tehnici de
salvare, transport şi reanimare (sub
forma de joc şi în colectiv) .
Iată grafica care poate face
obiectul unor exerciţii efectuate atât pe uscat cât şi în apă:
( salvatorul va apuca
mâna victimei şi printr-o simplă răsucire va ajunge să execute imobilizarea la
spate după care va putea trasnporta victima în condiţii sigure, având gura
adusă la aer ...)
(presupusa victimă este apucată de palme iar
salvatorul printr-o răsucire va conduce victima în faţa sa cu mobilizare
ambelor braţe la spate şi cu faţa spre aer...)
(în cazul când
victima scapă din prinderea palmelor şi se agaţă de gâtul salvatorului acesta
va scăpa din priza disperată prin parada umerilor urmată de apucarea degetelor,
palmelor pentru a încerca încă odata manevra de prindere...)
(la fel, în cazul
apucării disperate din faţă, salvatorul prin ridicarea umerilor se va elibera
iar apoi cu o priză încrucişată va aduce
victima cu spatele la el şi astfel va reuşi să mobilizeze braţele la spate...)
(în cazul unei prize
disperate care opune cotul la gât, salvatorul va forţa ridicarea cotului şi în
continuare va efectua manevra de imobilizare a braţelor la spate...)
(în situaţii complet
neprevăzute, îmbrăcămintea poate fi folosită, temporar, ca mijloc ajutător de
plutire...)
(o crampă musculară,
un cârcel la nivelul gambei poate fi combătut prin manevra de întindere a
musculaturii care se face mobilizând laba în flexie dorsală accentuată,
concomitent cu întinderea energică a piciorului ...)
(grafică din
Inot-Manual metodic, M.Olaru, ed. Sport-Turism, 1982, Buc)
06 ÎNECUL
IN APA
Practicarea înotului, îmbăierile
ocazionale sau ajungerea fortuită în apă pot prilejui declanşarea unui accident
de regulă neprevăzut dar deloc imprevizibil…, accident care poate duce chiar la
deces având drept cauză ‘anoxia’ (lipsa
oxigenului la nivelul ţesuturilor…).
Accidentul mortal poate surveni fie prin
neglijarea condiţiilor de mediu (temperatura,
condiţii atmosferice neprielnice, relieful fundului de apă, mobilitatea
cursului de apă etc) care pot deteriora echilibrul plutirii sau
cursivitatea înaintării, fie prin perturbarea unor funcţii importante ale
organismului (oboseală, crampe, crize
cardiace) în care putem îngloba şi cele de natură psihică – spaima care
epuizează înotătorul în mod dramatic şi alert, etc.
Inecul prin ajungerea apei în
plămâni lipseşte în fapt organismul de oxigen producându-se astfel asfixia
acestuia.
Măsurile de salvare ( prin ajutor, reanimare) prompt
aplicate devin foarte eficiente în funcţie de gradul de suboxigenare adică a duratei
de timp când în locul oxigenului alveolele sunt inundate de apă; specialiştii
apreciază că şansele de salvare în cazul opririi tranzitului cu oxigen sunt
următoarele:
98-100% dacă oprirea a durat cca 1’
92%
--------------------------------- 2
72&---------------------------------- 3
50%-----------------------------------
4
25%-----------------------------------
5
11%-----------------------------------
6
08%
---------------------------------- 7
05%
---------------------------------- 8
02% ----------------------------------
9
01% --------------------------------- 10
01%oo ----------------------------- 11;
In conformitate cu regulile sanitare
de salvare, măsurile de acordare a primului ajutor trebuie aplicate, fără
ezitare şi fără rezerve, minimum 25 minute de la descoperirea victimei (se relatează cazuri când chiar după 1 oră
de reaminare s-a recuperat viaţa unor semeni de-ai noştri…).
Imediat după readucerea echilibrului
funcţiilor vitale, cel accidentat nu
trebuie lăsat singur, el va trebui să meargă, să întreţină discuţii cu
cei din jur, totul pentru a preîntâmpina apariţia somnului sau starea de apatie
specifică acestor evenimente.
(acordarea primul ajutor poate să înceapă
încă din apa adâcă imediat după găsirea victimei; pe uscat este bine ca primul
ajutor să fie operat de 2 cadre de specialitate sau de 2 voluntari – ei ar
trebui să conlucreze cât mai eficient ....)
Rezumat
In
cazul salvării – procedeul Bras este cel mai des apelat – dar apropierea de
locul accidentului trebuie să se facă cu ajutorul procedeelor craul şi spate
(variantele odihnitoare, rapide). Aceste forme de înaintare sunt regăsite sub
expresia „înot utilitar” adică acel tip de înot fără pretenţii tehnice dar
sigur de a servi la rezolvarea accidentului.
Pentru prevenire este necesar a fi
respectate următoarele: cercetaţi şi luaţi informaţii despre locul în care
doriţi să înotaţi (1), nu vă depărtaţi de locurile care vă pot oferi un refugiu
cert (2), ţineţi seama de condiţiile meteo şi temperatura apei (3), nu înotaţi
imediat după masa, când aveţi stomacul încarcat (idem când aţi consumat alcool)
când vă simţi obosit sau bolnav, când aveţi frisoane sau, din contra sunteţi
prea transpirat (4), nu forţaţi pe nimeni să înoate dacă nu doreşte; nu vă
permiteţi glume riscante atât în apă cît şi pe uscat, în vecinătatea apei (5),
dacă totuşi pericolul se declanşează luptaţi să fiţi lucid şi calm, evitaţi
panica şi manifestările dispeate (cu toate că pericolul răscoleşte toate
instinctele...) – să vă readuceţi aminte cum aţi învăţat înotul, ce sfaturi
erau atunci,
de regulă, criza de a
nu putea inspira poate fi stăpânită dacă vă impuneţi controlul, cât mic chiar,
asupra Dvs.(6), în situaţie de neînlăturat de a vă scufunda, reţineţi braţele
în apă – ele au sarcina de a vâsliri şi deci de a vă salva, în plus, scoase din
apă ele vor îngreuna corpul şi scufundarea va fi chiar de neînlăturat....(7),
dacă totuşi scufundare s-a prous, blocaţi-vă aerul, forţat, în plămîni; el vă
va fi de folos şi pentru a uşura revenirea la suprafaţă, mai ales cu ajutorul
miţcărilor de picioare – lăcomia după aer poate fi fatală (8), îmbrăcămintea
care, ocazional, o aveţi pe Dvs. poate ajuta la improvizarea unui colac d-hoc
(9), instalarea unui cârcel, crampă musculară solicită acţiunea energică de a
forţa întinerea muşchiului – nu sunt recomandate manevre barbare (folosirea
unui ac, lovituri dureroase etc.)(10).
Bibliografie
selectivă
1962
FISS - Reglements de Fed. Int. de
Souvetage, Paris, ,
1969
Schnurpel, Stahn – Rettungs-schwimmen, Sportverlag, , Berlin,
1970
Torney, Clayton – Aquatic instruction,Burges Publ, Comp, , Minneapolis,
1972
Allardice J. – Medical Aspects of Swimming, Pelhm Books, , London
1979
Schmid Ludvik – Prvni Pomoc , Olimpia Praha,
1982
Dragan, I. Medicina sportivă aplicată, Ed. Sport-Turism, , Buc
1982
Olaru Mircea – INOT manual metodic, Ed, Sport-Turism, , Buc.
1983
Suner Mahmut – SCUBA, Cemoffset, , Istanbul
1983
Vickers Vincent, – Swimming, Brown Comp. Publ. Yowa,
1985
Witkowski M. – Plyvanie ratunkove, Sport-Tursika, , Warşava,
1988
Georgescu, Constantin–Controlul medicala şi primul ajutor în EFS, IEFS, Buc.
1990
Serif Sofular – Paletli yuzme, Nildeniz, , Istanbul
1995
Drăgan Ioan & Colab. Masaj, Recuperare, Ed,. Cucuteni, , Buc.
No comments:
Post a Comment