joi, 9 iunie 2011 Un proiect fara acoperire..... 'PENTA SALT... EDUCATIONAL

joi, 9 iunie 2011

Un proiect fara acoperire.....

'PENTA SALT... EDUCATIONAL

’’Ultimii 5 paşi restanţi’’ ai sec. XX …

pentru „săritura” în Educaţia sec. XXI ….!"

Autor

prof. Mircea Olaru, ph.ed / nataţie, 73 ani

Monday, January 12, 2009

Abstract

Între a fi „bun” sau „rău” există şi a existat 

întotdeauna situarea acestora la extremele unei 

activităţi, a unui produs ş.a.m.d.

Mai ales acum, cu referire la noţiunea de 

„educaţie” şi la „depozitarea” ei în membrii 

societăţii noastre (mai ales în masa tinerilor), 

este nevoie de o abordare sigură, simplă, 

pragmatică, economică şi eficientă pentru 

a separa decisiv binele de rău.

Ţara noastră şi neamul românesc sunt 

în mare pericol, aproape ireversibil, de 

degradare etică şi morală, cu repercusiuni 

din ce în ce mai greu de prefigurat. 

Acest fapt îl simţim chiar fără a fi mereu 

predispuşi la avedea doar jumatatea goala a 

paharului cu apă….

Metodele tradiţionale ale educaţiei, 

folosite de mulţi ani, unele cu 

minusuri evidente, trebuiesc „recondiţionate”

 – simplu şi economic.

În situaţia în care visteria ţării ar avea bani,

 poate altfel s-ar putea proiecta un 

program eduaţional, să-i zicem „elitist”…,

 dar cum „banii” nu-i avem nicioadată, şi 

pentru mulţi s-au dovedit a fi „ochiul 

diavolului”, acum este absolut nevoie 

de inovaţii simple, ieftine dar absolut eficiente, 

iar aceste „noi-metode” trebuie să nu fie personalizate, 

individualizate ci, dimpotrivă, trebuie supuse 

activităţii în grup, grupuri care de fapt există 

(şcoli, clase), şi care oferă posibilitatea ca 

elemente de întrecere emoţională, de autosupraveghere 

şi „corectare din mers” să conducă acţiunile de 

educare pozitivă prin manifestări rapide, dese, 

zilnice, dezirabile….; vom vedea cum – [de fapt, 

pentru mine, antrenor de înot de-o viaţă..., 

„educaţia”, edificarea ei, îmi este reprezentată 

ca un antrenament, cu exerciţii bine alese şi 

mult repetate până la automatizare ... ?!!]

Primul „pas”:

„Exploatarea inteligentă a condiţiei de a lucra în grup”

Acţiune primară concretă:La „iniţiativa” personala a 

unor diriginţi… în clasele conduse de aceştia va 

exista preocuparea certă ca toţi elevii clasei să:

1. înveţe versurile Imnului naţional, toate versurile, 

nu doar prima sau şi a doua strofă... !

2. să recite aceste versuri atât în mod individual 

dar mai ales în grup (întreaga clasa, în „cor”, cu 

acelaşi glas şi intonaţie emoţională)

„Exploatare inteligentă”:

La iniţiativa unor directori de şcoli se vor organiza 

concursuri „inter-clase” având ca subiect – recitarea 

în cor a versurilor Imnului naţional.

** întrecerea să fie organizată sub controlul cadrelor didactice +

 a unor grupuri de părinţi

** după primul an de aplicare a acestui exerciţiu se vor putea apela

 şi alte texte din lirica naţională şi nu numai, dar tot în grup şi cu carcater de întrecere şcolară.

Argumentare 

Întreb retoric –

Cum este mai bine să înveţi, să dezvolţi cel de-al 

doilea sistem de comunicare, semnalizare - începând 

cu scrisul sau cu cititul ... ?

Eu optez pentru citit prioritar înaintea scrisului; 

evident aceste două mari laturi ale educării se 

completează una pe cealalta, dar, cel puţin în 

primele clase elementare (mai ales clasa I), 

gradual, propun ca cititul să fie prioritar faţă de scris.

A citi este mai simplu decat a scrie... şi asta dacă 

se face în grup (în cor) pot apărea situaţii 

psiho-moral-volitive care favorizeaza învătarea perfectă.

În grup elevii pot să se orienteze mai uşor asupra 

unor greşeli spre a nu le mai repeta în altă ocazie, 

tot aşa componenţii grupului învaţa să se 

autocorecteze şi să devină receptivi la unele 

valori specifice vieţii în colectiv, activitatea socializată etc.

Despre învăţarea, pe „nerăsuflate”, a Imnului…. 

nu mai este cazul de a pleda: aproape nimeni 

din tara asta nu ştie TOATE strofele şi asta este

 o mare ruşine pentru întreg neamul nostru; 

această deficienţă trebuie ameliorată cât mai 

grabnic posibil…!!!

Al doilea „pas”:

În şcolile în care această activitate (minimum) se arată 

a fi reuşită, realizabilă, se va „testa” efectul educaţional 

practic prin – începerea organizărilor cerute de acţiunea 

de înfiinţare a unor „cluburi şcolare” cu personalitate

 juridică şi în paralel cu activitatea şcolii de bază, fiecare

 ajutându-se una pe cealaltă.

„Clubul şcolii” trebuie să fie locul în care opţiunile 

extraşcolare, talentele, aspiraţiile unor elevi să-şi 

găsească locul în cel mai firesc mod, adică

– dacă unii profesori au o atracţie spre o activitate 

educativă, creatoare de valori morale şi chiar materiale, 

acel profesor va fi atras firesc de existenţa acestui club;

– dacă unii elevi sau colegi, prieteni ai acestora din alte 

medii şcolare, au înclinaţii extraşcolare deosebite şi care 

le face plăcere să le practice în mod organizat, sub 

supraveghere didactică, pentru aceştia, clubul şcolii

 poate deveni chiar o „a 2-a casa” în care ei se vor 

simţi bine şi, poate, vor fi feriţi de unele influenţe nocive.

„Testarea” are loc prin:

1. organizarea (cu personalitate juridică) a clubului şcolii 

(statut, regulament etc.)

2. cu atragerea liber consimţită a cadrelor sensibile la 

activitatea clubului, aderare ce poate fi motivată şi material 

(există căi legale!)

3. cu atragerea elevilor în activitatea clubului pe două mari 

paliere: unul artistic şi unul sportiv, în limitele statului şi 

regulamentului de funcţionare a clubului etc.

** personalitatea juridică a clubului şcolii permite activităţi financiare 

legale: sponsorizări, atribuire de fonduri din surse extraşcolare, până

 la alocarea de fonduri de la Stat sau chiar din exterior;

** unele acţiuni pot beneficia de fondurile Statului în sensul angrenării

 clubului în acţiuni specifice unor ministere sau autorităţi: plantare de

 arbori, participări la campanii de curăţenie a mediului ş.a.m.d.

Al treilea „pas”:

Este de competenţa Statului, a Guvernului şi a Ministerelor 

direct vizate de acest demers; în esenţă şi până a intra în 

argumentări mai ample – este vorba despre reorganizarea

 subsistemului de sport şcolar,adică a 

Cluburilor sportive şcolare/ CSS.

Această acţiune trebuie să conducă înapoi în „şcoală”, 

forţa şi experienţa profesorilor-antrenori care, 

fie în cadrul orelor din programa EFS, fie în cadrul clubului şcolii, 

vor avea sarcina de a stimula participarea elevilor la diferite 

forme ale exerciţiului fizic iar pe elevii cei mai talentaţi să-i 

pregătească, să-i orienteze către practicarea în cadrul

sportului de performanţă (grupuri de copii, juniori + 

alte forme şi alte grupe de vârstă); evident aceiaşi 

atmosferă va fi susţinută şi în partea dedicată activităţilor artistice.

Consider că „viaţa” CSS-urilor trebuie să ia sfărşit; 

acest sistem a servit scopurilor propagandei de tip 

comunist, a avut şi laturi bune dar, în esenţă s-a fondat 

pe subminarea EFS-ului şcolar şi a dus la creerea 

artificială a unor forme superioare care nu aparţineau 

bazei ci unei elite de multe ori întâmplător apărute....

CSS-urile au generat antrenori de elită mondială 

(Belu, Bitang s.a.) dar a oferit „culcuş” nemeritat şi 

multor altor neaveniţi.

CSS versus EFS-ul şcolar nu trebuie să mai dăinuie!

** acest lucru poate părea greu de realizat dar nu este aşa – 

profesorii-antrenori / secţii din CSS, vor fi legaţi intrinsec de 

baza naturală, firească de selecţie;

** o serie de posturi TESA din schema de funcţionare a CSS-

urilor pot fi redirijate pentru o mai bună organizare a învăţămentului etc.

Al patrulea „pas”:

Se referă la organizarea piramidală, pe plan naţional a 

unei alte forme ale vechii „Daciade” – sub denumirea 

generoasă, provenită din antichitate

„MENS SANA IN CORPORE SANO”

La acest capitol avem destulă experienţă organizatorică,

se ştiu şi se pot sprijini multe activităţi, pot participa multe 

Ministere şi alte autorităţi ale Statului.

Principalul rost al acestei întreceri naţionale este să 

adune toate energiile tinerilor din şcoli şi din cluburile 

acestora, pornind chiar de la „acel concurs de recitare 

în cor a Imnului nostru” şi la campionate, întreceri,

 festivaluri în toate sferele de activitate artistică şi 

sportivă a tineretului nostru, acţiuni care trebuie 

remunerate consistent din Bugetul de Stat.

Al cincilea „pas”:

Având în vedere buna reprezentare şi imaginea bună 

a culturii româneşti peste hotare şi mai ales rezultatele 

la diferite forme de întrecere internaţională (olimpiade 

sportive, întreceri la diferite discipline şcolare, inventică ş.a.).

Statul nostru trebuie să promoveze un „export” de 

„capital cultural” prin deschiderea de şcoli satelit 

(bursiere) a bunelor noastre unităţi şcolare recunoscute 

(amănunte într-un materil special dedicat acestui subiect).

În acelaşi spirit – se vor face demersurile necesare 

ca din alte ţări, şcoli reprezentative, să-şi deschida 

porţile la noi în ţară; poate că ideea de reciprocitate 

ar fi foarte bine venită.

Efecte:

Se va creea o emulaţie atât pentru obţinerea burselor 

de către elevi şi profesori…, emulaţiea va avea ca suport 

ocazia mult apreciată de a învăţa, trăi în alte condiţii

 binefăcătoare din toate punctele de vedere.

Conducerile şcolilor, cadrele didactice şi, mai ales părinţii 

vor fi motivaţi pentru a lucra în acest sens; eforturile lor 

vor face ca fiecare acţiune a şcolii să capete valoare şi

 astfel se va ridica potenţialul educativ, cultural în masa 

celor vizaţi de aceste activităţi

FINAL:

Cei cinci „paşi” restanţi se pot recupera… este nevoie 

de bune intenţii de ordin intelectual, fără nici un amestec

 politic sau de altă natură – totul trebuie făcut având în 

minte şi suflet cuvintele „a fi bine educat” cu referire 

la cât mai mulţi copii ai neamului nostru atât de 

amărât şi oropsit….