swimmingpedia: "Caligrafia Alunecarii" 01

"Caligrafia alunecarii"....01

"lectie de caligrafie' la inot.....

aceasta lectie, desfasurata azi,22 09 2012, Sambata, este total diferita de lectiile mele obisnuite [cu mai multi copii sau in Turkya, unde tin minte ca am desfasurat aceasta lectie tip si cu 320 de incepatori deoadata/ volum de inot per lectie era de... 2000m ..., dar acum la batranete ma multumesc si cu 'ce da Domnul'.. ];

Dar azi au venit, dupa o intrerupere 'de o vara', Rebeca si Stefania, 9 ani, amandoua dintotdeauna pline de har si dornice sa invete cat mai bine sa inoate.

Am considerat ca asa fiind lucrurile, ele nu putea desfasura un antrenament de inot, ca la 'carte'.., si am inceput lectia cu un joc, o nazbatie, care le-a facut pe fete sa fie bine dispuse de a face 'ceva'....


[cineva mi-a facut cadou un kit de ustensile legate de notiunea 'invatare a inotului' - 3 obiecte, frumoase, estetice, care in loc sa pluteasca, se duceau repede la fund, iar 'subjectii' trebuia sa se scufunde la cca 2 m adancime dupa ele.., imaginea le arata pe fundul bazinului + faptul ca apa este bine filtrata.]

"o forma de transfer a energiei pozitive, optimista" - de regula, obisnuiesc ca inainte de lectie sa explic sportivilor, sa-i dadacesc, ds. ceea ce au de facut; acest lucru, afara de faptul ca reusesc sa constientizez lectia in mintea copilului... imi da si 'puterea' de a-i sugera indirect si, mai ales, inofensiv, ca 'eu sunt seful' care 'stie toate' si care 'ma poate ajuta' .......

imediat dupa intrarea in apa..., 'inotul' era deja 'transat'..., 'ne vom distra' / asta leera sentimentul, iar eu chiar asta doream de la ele, sa le placa, sa fie interesate, curioase la ceea ce se intampla.

primele incercari..., primele reusite; de fapt nu mai era vorba de un antrenament greu ... ci de o joaca amuzanta

'prada' era deja adjudecata....

asa am introdus in obisnuita lor ca pauza intre diferite seturi cu exercitii sa nu fie 'odihna pasiva' ci 'odihna activa'; deabea asteptau sa caute, din nou, OZN-urile scufundace...

ei, dar ca orice amuzament..., el are si un sfarsit asa ca am inceput exercitiile: primele au fost :"faceti 10 bazine, cu picioarele, asa cum vreti voi...", si asta le-a placut

apoi am inceput treburile adevarate: din pozitia corecta a startului din apa, porneau sa descifreze regulile pe care le cam uitase-ra: pastrarea pozitiei corecte, intinse si relaxate, fara dezechilibru la intoarecerea capului pentru respiratie, lipirea umarului de ureche in timpul inspiratiei, pastrarea directiei de inaintare...; sa vedeti cum:

1. 'alunecare' - ex. clasic.., dar ca sa le dau 'de lucru' am cerut: respirati la fiecare brat, odata pe dreapta-odat' pe stanga, cu conditia ca fiecare vaslire sa se termine in plutire ca si cum ar fi inotat doar cu picioarele....;

Acest exercitiu [numit 'alunecare'] este contestat de multi antrenori, mai ales de cei care mizeaza pe inotul in viteza cu orice pret.... 'Alunecarea' este elementul esential pentru invatarea si practicarea inotului; deprinzand acest 'tonus', in opozitie cu miscarile 'barbatesti' [ eficace pe moment...] incepatorul va putea deslusi 'tainele' inaintarii. Alunecarea este prezenta in mai multe variante - 'metode' de antrenament, raspandite in alte tari: la moda, acum este metoda 'Total Immersion', conceputa de Therry Laughlin, USA, care speculeaza, in folosul intelegerii 'alunecarii' , o situatie fireasca, in fond, a inaintarii la craul, anume - corpul are tendinta de a se rasuci, in axul lung, pe o parte sau alta [din cauza miscarilor de respiratie] si astfel Therry ii invata pe elevi sa inoate, alunecand mult pe o parte, apoi pe alta. In felul acesta incepatorul este scutit de a pastra o pozitie a corpului [intinsa, rigida chiar] si se misca prin apa foarte natural [expresia preferata de autor este 'fish position']. Dar acest timp de exercitii parca nu se potrivesc cu spiritul obisnuit la noi, spirit care obliga la respectarea unor 'reguli' precise mai presus decat nevoia de a 'simti' apa si efectele sale. Asa putem intra in probleme filozofice, cu discutii prea lungi si acum nu este cazul sa o facem...[dar totusi incerc o sugestie - la noi 'profesorul doreste sa fie ascultat, chiar cu orice pret...., la 'ei' elevul vrea sa asculte ceea ce spune, face profesorul, asta-i 'tot' sau 'nimic']

Dorind sa corectez o prima mare greseala care o fac toti incepatorii, asa le-am demonstrat ca de cate ori respirau, pluta pleca in partea opusa si deci inaintarea era serpuita; bazinul are 25 m dar inotat serpuit el ajunge sa aibe mai multi metri.... si deci eficienta scade; deci s-a impus ca fiecare respiratie sa nu permita desprinderea unechii culcate pe deltoid iar bratul sa ramana pe directia corecta.

remarcati ca pluta parca ramane fix pe directia de inaintare, semn ca obrazul a ramas lipit de deltoid in momentul intoarcerii capului pt. inspir [ asta rpesupune si o buna mobilitate in art. scapulo-humerala...]

am schimbat pluta cu niste flotoare ['manecutze']; plutele erau usor de tinut dar flotoarele puteau 'zbura' in orice directie; in felul acesta nevoia de a tine urechea lipita de deltoid la respiratie - avand bratul spre inainte, s-a manifestat mai mult....

acest 'tranfer' de atentie, in fond unul minor [in locul plutei obisnuite un alt obiect plutitor], a demonstrat ca fetele au retinut ca inaintarea nu trebuie deranjata, serpuita si asta numai printr-o buna alunecare

acum a urmat partea finala a acestei sarcini de lectie, cea de azi -:alunecarea si evitarea serpuirii.

s-a ajuns la forma finala a alunecarii corecte; la inceput aidoma primului exercitiu facut cu pluta [o respiratie la fiecare vaslire], apoi cu o respiratie la fiecare 2 vasliri [numai pe partea unde se afla antrenorul]

o greseala care provine din dorinta Stefaneiei de a 'asculta' cu desavarsire ce=am spus eu..., a fost ca dupa fiecare vaslire a bratului in apa, urma o pauza cand de fapt corpul aluneca dar nu cu o inaintare energica, eficienta.

cand acest mic amanunt a fost eliminat, deplasarea in alunecare a devenit evident mai buna, direfenta intre rebeca si Stefania a incput sa scada

in final am trecut la repetarea unui element intalnit la startul de sus - plonjonul, intrarea in apa; pt. acest lucru eu obisnuiesc sa fac exersarea din stand asezat pe calcaile, la marginea bazinul, adoptand pozitia intinsa a coloanei.., apoi urmeaza aplecarea, indoirea intinsa spre apa avand bratele bine intinse iar capul intre ele..., iar in final - executia, care pentru a se evita o saritura abrupta, am folsit expresia 'acum "curgi" in apa', adica in dezechilibrul plonjarii corpul se intinde cat mai departe si intra in apa imediat sub suprafata apei si nu in adancul ei...