duminică, 11 septembrie 2011
In ‘echipa ns. de ingineri’ avem unul ‘nepoftit’....
014 Adrian Bejan
From Wikipedia, the free encyclopedia
Adrian Bejan (24 September 1948, Galaţi, Romania) is an American professor and proponent of the constructal theory of design and evolution in nature. He is J. A. Jones Distinguished Professor ofMechanical Engineering at Duke University.[1]
In ‘echipa ns. de ingineri’ avem unul ‘nepoftit’....
De mare actualitate in lumea stiintifica mondiala a aparut Teoria Constructala, formulata de Adrian Bejan / Duke Univ. USA (nascut la Galati...!).
Biografia sa este la indemana tuturora, fiind in topul primilor ingineri savanti ai ultimilor ani [vezi Google].
Domnia sa mi-a acordat privilegiul de a coresponda cu mine, in cautatrile mele de a sti cat
mai multe ds. activitatea ns. legata de ‘apa’ si celebra sa noua teorie – in esenta o noua interpreatre a Teoriei lui Darwin – dar explicata din prisma acelui ‘inginer nepoftit’, care este Maria Sa Doamna Natura , cel mai autentic inginer al tuturor timpurilor !
Domnia sa mi-a acordat privilegiul de a coresponda cu mine, in cautatrile mele de a sti cat
mai multe ds. activitatea ns. legata de ‘apa’ si celebra sa noua teorie – in esenta o noua interpreatre a Teoriei lui Darwin – dar explicata din prisma acelui ‘inginer nepoftit’, care este Maria Sa Doamna Natura , cel mai autentic inginer al tuturor timpurilor !
Iata ultimile emailuri + linkuri trimise de dl. Prof. Adrian Bejan... iar cel ds. Inot este urmarea a staruintelor de a gasi implicatia stiintifica adevarata in locomotia fiintelor vii in apa.
================================---
On Sun, 7/19/09, Adrian Bejan wrote:
From: Adrian Bejan Subject: Re: 'nu se poate'...
To: "Mircea Olaru" Date: Sunday, July 19, 2009, 8:03 AM
Draga Domnule Olaru,
Cum am promis, atasez articolul meu care prezice evolutia
sportului de viteza, sprint si crawl. Ieri s-a produs o explozie
de ziare despre noi, de exemplu in Londra:
sportului de viteza, sprint si crawl. Ieri s-a produs o explozie
de ziare despre noi, de exemplu in Londra:
http://www.telegraph.co.uk/scienceandtechnology/science
/sciencenews/5848954/Size-matters-bigger-athletes-dwarf-
efforts-of-smaller-rivals.html
/sciencenews/5848954/Size-matters-bigger-athletes-dwarf-
efforts-of-smaller-rivals.html
Ar fi bine sa aduceti acest pas stiintific la cunostinta Ministerului
Sporturilor si Comitetului Olimpic Roman.
Sporturilor si Comitetului Olimpic Roman.
Adrian
====================================
2009/7/24 Mircea Olaru
Stimate Dle Profesor,
deschideti attashul asta si cititi un scurt rezumat; este f.semnificativ si
este authentic, semnat de unul din oamenii de meserie din breasla,
de la noi apoi mai vb.
este authentic, semnat de unul din oamenii de meserie din breasla,
de la noi apoi mai vb.
cu simpatie
m.o.
[este atashul ‘dece Usain Bolt’ / 2008 rezumatul lucrarii D.lui Prof.
Univ. Toma Petrescu – articol care este deja in suita de reluari in
‘
Univ. Toma Petrescu – articol care este deja in suita de reluari in
‘
======================
Tuesday, July 28, 2009 3:51 AM
From: "Adrian Bejan" View contact details
To: "Mircea Olaru" scanave@yahoo.com
Message contains attachments - American Scientist.pdf (468KB)
Draga Mircea,
Merci pentru acest raport.
Suna OK, dar opinia mea este mai predictiva, nu descriptiva,
adica nu este bazata pe masuratori de corp.
adica nu este bazata pe masuratori de corp.
Eu pornesc de la un principiu (legea constructala) si eu deduc
ca masuratorile (pe podium) vor creste.
ca masuratorile (pe podium) vor creste.
De ce eu deduc?
Pentru ca am descoperit ca ideea prezice bine cum vor merge
toate animalele (in apa, aer si pe teren solid), vezi articolul atasat.
toate animalele (in apa, aer si pe teren solid), vezi articolul atasat.
A propos de articolul cu Charles, eu l-am scris in 2008 si l-am
trimis spre publicare cu doua luni inainte de olimpiada din Pekin,
adica inainte de a fi aflat lumea de Phelps si Usain Bolt.
trimis spre publicare cu doua luni inainte de olimpiada din Pekin,
adica inainte de a fi aflat lumea de Phelps si Usain Bolt.
Au durat 12 luni pentru ca articolul meu cu Charles sa fie
publicat. Deci, din nou : cu legea constructala eu prezic, e
u nu descriu ce vad.
publicat. Deci, din nou : cu legea constructala eu prezic, e
u nu descriu ce vad.
Asta este puterea teoriei.
Numai bine,
Adrian
Imi fac datoria de onoare de a va informa despre activitatea d.lui Adrian Bejan,
un roman ajuns pe culmile profesiei sale; din pacate prea putin cunoscut in
tara sa si, culmea ironiei, recunoscut in mai toate tarile lumii ....
un roman ajuns pe culmile profesiei sale; din pacate prea putin cunoscut in
tara sa si, culmea ironiei, recunoscut in mai toate tarile lumii ....
Teoria Constructala este ‘o revolutie in gandirea stiintifica’ actuala si este
bine s-o cunoastem, mai ales de cei care au la baza, cat de cat, studii de
inginerie in constructii / ma refer la prietenul ns. Sandu Popescu aus Munich,
Deutschland (nu te las mai Sandulea, nu te las...! Sanatate ! Mai scrie si tu
din cand in cand..)
bine s-o cunoastem, mai ales de cei care au la baza, cat de cat, studii de
inginerie in constructii / ma refer la prietenul ns. Sandu Popescu aus Munich,
Deutschland (nu te las mai Sandulea, nu te las...! Sanatate ! Mai scrie si tu
din cand in cand..)
Din rev. 'Stiinta si Tehnica', autor - Cristian Roman
Teoria constructala
Trebuie sa va marturisesc ca, de aceasta data, am ales un subiect dificil.
Va voi povesti (dupa stiinta mea) pentru prima oara, în România,
despre o teorie noua, care explica, printre altele si formele naturii.
Aceasta este Teoria constructala, elaborata de catre un român
stabilit în America, domnul Adrian Bejan. Pe scurt, domnul Bejan
demonstreaza în formule matematice simple ca în natura formele
geometrice sunt generate prin „distributia optima a imperfectiunilor,
sistemul ca atare ramânând imperfect”.
Va voi povesti (dupa stiinta mea) pentru prima oara, în România,
despre o teorie noua, care explica, printre altele si formele naturii.
Aceasta este Teoria constructala, elaborata de catre un român
stabilit în America, domnul Adrian Bejan. Pe scurt, domnul Bejan
demonstreaza în formule matematice simple ca în natura formele
geometrice sunt generate prin „distributia optima a imperfectiunilor,
sistemul ca atare ramânând imperfect”.
Cu teoria constructala am luat contact pentru prima data la sfârsitul
anului trecut, când acesteia îi erau dedicate mai bine de 20 de pagini
din revista „Science et vie“. Se spuneau acolo foarte multe lucruri
interesante, dar, trebuie sa spun, cel mai important lucru mi s-a parut
a fi faptul ca autorul noului concept era un american de origine româna.
Asta îmi dadea speranta ca voi putea stabili un contact direct cu cel ce
a avut îndrazneala (o spun de pe acum) sa simplifice conceptiile
noastre privitoare la formele naturii. Am cautat pe Internet site-ul
domnului Bejan, am gasit adresa de e-mail, am trimis repede un
scurt mesaj si din acest moment am început o calatorie de-a dreptul
fascinanta.
Domnul Bejan mi-a raspuns imediat (asta mi se întâmpla întotdeauna
când contactez români care cerceteaza în strainatate, din pacate nu
acelasi lucru îl pot spune despre românii ramasi acasa).
Apoi a urmat un schimb rapid de mesaje care a avut ca rezultat faptul
ca Domnia sa mi-a expediat o întreaga documentatie privitoare
la Teoria constructala. Si, lucrul cel mai important, am primit cartea
domnului Bejan, „Shape and structure, from engineering to nature“.
De câteva luni încoace, cum am putin timp liber, ma afund în studierea
capitolelor acestei carti. Nu are cum sa nu te încânte simplitatea ce
transpare dincolo de formulele complicate.
Asa cum spunea si Einstein: „natura este simpla în esenta”, iar teoria
constructala este o demonstratie a acestei ipoteze. Sper ca îmi va fi
iertata aceasta lunga introducere, dar doream sa enunt cumva
punctul din care plec catre o prima prezentare a Teoriei constructale.
Cu siguranta, în numerele viitoare ale revistei vom reveni cu detalii
suplimentare, deoarece credem ca Teoria constructala va avea multe
cuvinte de spus în viitor.
anului trecut, când acesteia îi erau dedicate mai bine de 20 de pagini
din revista „Science et vie“. Se spuneau acolo foarte multe lucruri
interesante, dar, trebuie sa spun, cel mai important lucru mi s-a parut
a fi faptul ca autorul noului concept era un american de origine româna.
Asta îmi dadea speranta ca voi putea stabili un contact direct cu cel ce
a avut îndrazneala (o spun de pe acum) sa simplifice conceptiile
noastre privitoare la formele naturii. Am cautat pe Internet site-ul
domnului Bejan, am gasit adresa de e-mail, am trimis repede un
scurt mesaj si din acest moment am început o calatorie de-a dreptul
fascinanta.
Domnul Bejan mi-a raspuns imediat (asta mi se întâmpla întotdeauna
când contactez români care cerceteaza în strainatate, din pacate nu
acelasi lucru îl pot spune despre românii ramasi acasa).
Apoi a urmat un schimb rapid de mesaje care a avut ca rezultat faptul
ca Domnia sa mi-a expediat o întreaga documentatie privitoare
la Teoria constructala. Si, lucrul cel mai important, am primit cartea
domnului Bejan, „Shape and structure, from engineering to nature“.
De câteva luni încoace, cum am putin timp liber, ma afund în studierea
capitolelor acestei carti. Nu are cum sa nu te încânte simplitatea ce
transpare dincolo de formulele complicate.
Asa cum spunea si Einstein: „natura este simpla în esenta”, iar teoria
constructala este o demonstratie a acestei ipoteze. Sper ca îmi va fi
iertata aceasta lunga introducere, dar doream sa enunt cumva
punctul din care plec catre o prima prezentare a Teoriei constructale.
Cu siguranta, în numerele viitoare ale revistei vom reveni cu detalii
suplimentare, deoarece credem ca Teoria constructala va avea multe
cuvinte de spus în viitor.
Înainte de a intra în subiect doresc sa-i dau cuvântul domnului
Mencinincopschi, care în numarul trecut al revistei noastre facea,
fara sa stie, o avanpremiera a articolului de fata. ...
„Conform teoriei constructale, forma globala a unui biosistem este
determinata «a priori ca directiva genetica», fiind supusa, în acelasi
timp, în decursul cresterii si evolutiei lui unor multiple interactii
locale-autoorganizatoare - de optimizare a distributiei imperfectiunilor.
Spre exemplu, forma globala a unui os rezulta din optimizarile locale
determinate de biosenzorii ce masoara în permanenta presiunea
exercitata asupra osului, obligând osteoblastele sa depuna compusii
de calciu în zonele în care presiunea este mai ridicata.
Spre deosebire de interpretarea fractala - descriptiva -, perspectiva
constructala este predictiva - sugerând ca natura nu este fractala,
ci constructala, evoluând antientropic prin autoorganizare.
” Pentru ca eu sunt inginer, voi prefera o altfel de abordare a subiectului.
Atunci când privim catre obiectele din lumea vie, nu putem sa nu
remarcam o lupta continua pentru optimizare. Sa luam de exemplu
un pai de grâu. Forma tubulara a acestuia nu face altceva decât sa-i
asigure un consum minimum de masa, pentru a asigura o rezistenta
maxima. Asta demonstreaza si calculul privind rezistenta materialelor,
la tipul de solicitare pe care îl suporta paiul de grâu forma tubulara
este cea mai eficienta.
Mencinincopschi, care în numarul trecut al revistei noastre facea,
fara sa stie, o avanpremiera a articolului de fata. ...
„Conform teoriei constructale, forma globala a unui biosistem este
determinata «a priori ca directiva genetica», fiind supusa, în acelasi
timp, în decursul cresterii si evolutiei lui unor multiple interactii
locale-autoorganizatoare - de optimizare a distributiei imperfectiunilor.
Spre exemplu, forma globala a unui os rezulta din optimizarile locale
determinate de biosenzorii ce masoara în permanenta presiunea
exercitata asupra osului, obligând osteoblastele sa depuna compusii
de calciu în zonele în care presiunea este mai ridicata.
Spre deosebire de interpretarea fractala - descriptiva -, perspectiva
constructala este predictiva - sugerând ca natura nu este fractala,
ci constructala, evoluând antientropic prin autoorganizare.
” Pentru ca eu sunt inginer, voi prefera o altfel de abordare a subiectului.
Atunci când privim catre obiectele din lumea vie, nu putem sa nu
remarcam o lupta continua pentru optimizare. Sa luam de exemplu
un pai de grâu. Forma tubulara a acestuia nu face altceva decât sa-i
asigure un consum minimum de masa, pentru a asigura o rezistenta
maxima. Asta demonstreaza si calculul privind rezistenta materialelor,
la tipul de solicitare pe care îl suporta paiul de grâu forma tubulara
este cea mai eficienta.
Altfel spus, confruntat cu necesitatea de a sustine spicul, grâul a ales
solutia optima. Acelasi lucru se întâmpla si în cazul fagurelui construit
de albine. Acestea folosesc cantitatea minima de ceara pentru a-l
construi si de aceea au fost nevoite sa aleaga forma hexagonala
pentru celulele din care este construit. Sunt albinele inteligente?
Cu siguranta nu, în sensul pe care îl acceptam noi astazi. Ele nu
fac decât sa asculte de un principiu optimizator, scris în codul lor
genetic, fapt ce le asigura viata prin minimizarea efortului pe care
îl depun în vederea supravietuirii. Acestea sunt exemple clasice,
binecunoscute de toata lumea. Dar domnul Bejan merge mult mai
departe. Dânsul pleaca de la aplicatii ingineresti, care întotdeauna
impun optimizari de tot felul, optimizari care trebuie realizate tinând
seama de constrângerile lumii fizice reale. Dupa un timp constata
ca acelasi lucru face si natura, care astfel devine cu adevarat un
inginer, un inginer genial, dar care, spre deosebire de cel uman,
as adauga eu, are la dispozitie foarte mult timp. Natura a avut la
dispozitie câteva miliarde de ani pentru a da nastere unei pasari,
omul numai câteva sute.
„Structura fiintelor vii este o enigma, spune domnul Bejan.
solutia optima. Acelasi lucru se întâmpla si în cazul fagurelui construit
de albine. Acestea folosesc cantitatea minima de ceara pentru a-l
construi si de aceea au fost nevoite sa aleaga forma hexagonala
pentru celulele din care este construit. Sunt albinele inteligente?
Cu siguranta nu, în sensul pe care îl acceptam noi astazi. Ele nu
fac decât sa asculte de un principiu optimizator, scris în codul lor
genetic, fapt ce le asigura viata prin minimizarea efortului pe care
îl depun în vederea supravietuirii. Acestea sunt exemple clasice,
binecunoscute de toata lumea. Dar domnul Bejan merge mult mai
departe. Dânsul pleaca de la aplicatii ingineresti, care întotdeauna
impun optimizari de tot felul, optimizari care trebuie realizate tinând
seama de constrângerile lumii fizice reale. Dupa un timp constata
ca acelasi lucru face si natura, care astfel devine cu adevarat un
inginer, un inginer genial, dar care, spre deosebire de cel uman,
as adauga eu, are la dispozitie foarte mult timp. Natura a avut la
dispozitie câteva miliarde de ani pentru a da nastere unei pasari,
omul numai câteva sute.
„Structura fiintelor vii este o enigma, spune domnul Bejan.
De la soarece la salamandra, de la crocodil la balena, structura lor
este corelata, cu o surprinzatoare acuratete, cu marimea corpului
si parametrii de performanta. O cale de a construi o cale pur teoretica
a structurii fiintelor vii este aceea de a le aborda ca pe niste sisteme
energetice, cu curgeri, constrângeri si, în primul rând, cu obiective
globale”.
Altfel spus, ni se propune sa abordam natura conform principiilor
ingineresti de optimizare. Astfel am putea renunta la „biomimetica”,
adica la imitarea naturii atunci când construim obiectele ingineresti.
Si, în acest sens, voi da eu exemplul avionului. La începuturi se
cauta imitarea pasarilor, în speranta ca vom putea construi aparate
mai grele decât aerul, care sa zboare. Acestia au fost doar primii
pasi, dupa care pe masura ce teoria zborului a evoluat, am putut
construi aparate cu performante ridicate, renuntând la orice imitare
a naturii, avioanele noastre nu dau din aripi. Teoria constructala
tocmai aste ne propune, sa elaboram procedee prin care sa stabilim
principiile care guverneaza „functionarea” obiectelor de natura,
în loc de a le imita. Si întreaga carte a domnului Bejan este o f
ascinanta demonstratie a acestui principiu.
este corelata, cu o surprinzatoare acuratete, cu marimea corpului
si parametrii de performanta. O cale de a construi o cale pur teoretica
a structurii fiintelor vii este aceea de a le aborda ca pe niste sisteme
energetice, cu curgeri, constrângeri si, în primul rând, cu obiective
globale”.
Altfel spus, ni se propune sa abordam natura conform principiilor
ingineresti de optimizare. Astfel am putea renunta la „biomimetica”,
adica la imitarea naturii atunci când construim obiectele ingineresti.
Si, în acest sens, voi da eu exemplul avionului. La începuturi se
cauta imitarea pasarilor, în speranta ca vom putea construi aparate
mai grele decât aerul, care sa zboare. Acestia au fost doar primii
pasi, dupa care pe masura ce teoria zborului a evoluat, am putut
construi aparate cu performante ridicate, renuntând la orice imitare
a naturii, avioanele noastre nu dau din aripi. Teoria constructala
tocmai aste ne propune, sa elaboram procedee prin care sa stabilim
principiile care guverneaza „functionarea” obiectelor de natura,
în loc de a le imita. Si întreaga carte a domnului Bejan este o f
ascinanta demonstratie a acestui principiu.
Voi încerca sa dau numai câteva exemple. Sa luam un arbore.
Sa ne imaginam ca ne întâlnim cu un extraterestru, care nu a vazut
în viata lui cum arata aceasta minune a naturii, care se cheama copac.
Îi vom spune ce face copacul, cum ia apa din sol, pentru a o duce
catre frunze, care, la rândul lor, expuse la Soare, prin fotosinteza,
vor produce substantele de care are nevoie pentru a trai.
Iar extraterestrul, înarmat cu teoria constructala, se pune pe calculat.
Va întelege foarte repede ca va avea nevoie de o retea de „conducte”
, care sa duca apa catre frunze. Va întelege ca apa va fi luata din sol,
si deci o parte a arborelui se va afla îngropata în pamânt.
Conductele vor avea sectiuni diferite, cu diferite regimuri de curgere,
prin care apa va trebui sa urce catre frunze. Apoi va asterne pe hârtie
un sir de formule din care, aproape ca prin minune, va ajunge la forma
unui arbore. Sa dam, ca exemplu numeric, numai cazul radacinilor.
Astfel, extraterestrul nostru va constata ca suprafata radacinii este
proportionala cu M^0,7 (M este masa arborului), iar suprafata interna
totala a sectiunii radacinii este proportionala cu M1,03. Iar, daca
formulele nu va spun nimic, voi spune eu ca masuratorile asupra
copacilor reali tocmai la aceste relatii au ajuns, numai ca, în cazul
teoriei constructale, relatiile au fost obtinute pe cale strict teoretica.
Un alt exemplu. Masuratorile au aratat ca suprafata respiratorie de
contact (suprafata prin care se transfera oxigenul catre sânge)
este aproximativ egala cu 3,31M^0,98 (M este masa corpului).
Relatia obtinuta, pe cale teoretica, este 10/l M, unde l este un
parametru de optimizare care are valoarea aproximativa
3. Concordanta dintre teorie si rezultatul empiric este surprinzatoare,
la o prima vedere.
Sa ne imaginam ca ne întâlnim cu un extraterestru, care nu a vazut
în viata lui cum arata aceasta minune a naturii, care se cheama copac.
Îi vom spune ce face copacul, cum ia apa din sol, pentru a o duce
catre frunze, care, la rândul lor, expuse la Soare, prin fotosinteza,
vor produce substantele de care are nevoie pentru a trai.
Iar extraterestrul, înarmat cu teoria constructala, se pune pe calculat.
Va întelege foarte repede ca va avea nevoie de o retea de „conducte”
, care sa duca apa catre frunze. Va întelege ca apa va fi luata din sol,
si deci o parte a arborelui se va afla îngropata în pamânt.
Conductele vor avea sectiuni diferite, cu diferite regimuri de curgere,
prin care apa va trebui sa urce catre frunze. Apoi va asterne pe hârtie
un sir de formule din care, aproape ca prin minune, va ajunge la forma
unui arbore. Sa dam, ca exemplu numeric, numai cazul radacinilor.
Astfel, extraterestrul nostru va constata ca suprafata radacinii este
proportionala cu M^0,7 (M este masa arborului), iar suprafata interna
totala a sectiunii radacinii este proportionala cu M1,03. Iar, daca
formulele nu va spun nimic, voi spune eu ca masuratorile asupra
copacilor reali tocmai la aceste relatii au ajuns, numai ca, în cazul
teoriei constructale, relatiile au fost obtinute pe cale strict teoretica.
Un alt exemplu. Masuratorile au aratat ca suprafata respiratorie de
contact (suprafata prin care se transfera oxigenul catre sânge)
este aproximativ egala cu 3,31M^0,98 (M este masa corpului).
Relatia obtinuta, pe cale teoretica, este 10/l M, unde l este un
parametru de optimizare care are valoarea aproximativa
3. Concordanta dintre teorie si rezultatul empiric este surprinzatoare,
la o prima vedere.
De fapt, trebuie sa o repetam, domnul Bejan nu face nimic altceva
decât sa constate ca natura se supune principiilor ingineresti.
El pleaca de la diferitele regimuri de curgere prin vasele sangvine,
cauta o cale de optimizare si constata ca pulsul mamiferelor este
invers proportional cu M^1/4, o valoare care concorda cu relatiile
stabilite pe cale empirica! Si sa va mai dau un ultim exemplu,
foarte drag mie, caci se leaga de cele ce zboara.
Exista o legatura între viteza optima de zbor si masa vehiculului
(fie el gâza, pasare sau avion). Aceasta este proportionala cu 30M^1/6.
Datele empirice confirma stralucit aceasta concluzie teoretica.
Este clar, cu ajutorul metodelor teoriei constructale putem explica foarte
bine structura fiintelor vii.
decât sa constate ca natura se supune principiilor ingineresti.
El pleaca de la diferitele regimuri de curgere prin vasele sangvine,
cauta o cale de optimizare si constata ca pulsul mamiferelor este
invers proportional cu M^1/4, o valoare care concorda cu relatiile
stabilite pe cale empirica! Si sa va mai dau un ultim exemplu,
foarte drag mie, caci se leaga de cele ce zboara.
Exista o legatura între viteza optima de zbor si masa vehiculului
(fie el gâza, pasare sau avion). Aceasta este proportionala cu 30M^1/6.
Datele empirice confirma stralucit aceasta concluzie teoretica.
Este clar, cu ajutorul metodelor teoriei constructale putem explica foarte
bine structura fiintelor vii.
Si lucrurile nu se opresc aici.
Teoria constructala ne explica de ce delta fluviilor arata asa cum arata.
Este suficient sa luam în calcul constrângerile si necesitatea optimizarii
pentru a ajunge la formule care descriu foarte bine structura acestora.
Acelasi lucru este valabil si pentru forma râurilor. Putem, de asemenea,
prezice ce forma va avea un fulg de nea sau cum arata structura unui
teren uscat de seceta.
Este suficient sa luam în calcul constrângerile si necesitatea optimizarii
pentru a ajunge la formule care descriu foarte bine structura acestora.
Acelasi lucru este valabil si pentru forma râurilor. Putem, de asemenea,
prezice ce forma va avea un fulg de nea sau cum arata structura unui
teren uscat de seceta.
Totul depinde de masura în care suntem capabili sa tinem cont de
factorii fizici care intra în joc. Trebuie, înainte de orice, sa întelegem
foarte bine ce se întâmpla cu obiectul studiat. Iar teoria constructala
nu ne ajuta numai în întelegea formelor naturii. Ea va deveni un
instrument puternic în mâna inginerului pentru a crea forme noi.
Ea nu este numai o teorie, ci si o metoda pentru a le gasi.
factorii fizici care intra în joc. Trebuie, înainte de orice, sa întelegem
foarte bine ce se întâmpla cu obiectul studiat. Iar teoria constructala
nu ne ajuta numai în întelegea formelor naturii. Ea va deveni un
instrument puternic în mâna inginerului pentru a crea forme noi.
Ea nu este numai o teorie, ci si o metoda pentru a le gasi.
Si, de fapt, în timp veti constata ca reteaua de apa a unui oras,
atunci când este optima, seamana surprinzator de bine cu sistemul
circulator. Veti vedea ca, de cele mai multe ori, atunci când inginerul
realizeaza o forma optima, aceasta exista mai înainte în natura.
atunci când este optima, seamana surprinzator de bine cu sistemul
circulator. Veti vedea ca, de cele mai multe ori, atunci când inginerul
realizeaza o forma optima, aceasta exista mai înainte în natura.
Dupa ce am vorbit mai degraba despre aspectele ingineresti ale
teoriei constructale, trebuie sa precizez ca domeniul ei de aplicare
poate fi mult extins, asa cum se aminteste în capitolul 11 al cartii
„Shape and structure, from engineering to nature“,
teoria constructala îsi poate gasi o puternica aplicare în zona
economica. Acolo trebuie saoptimizam fluxuri de marfuri, de
capital, de materii prime etc. Apar constrângeri si imperfectiuni
similare celor cu care se confrunta natura si inginerul, iar teoria
constructala poate oferi solutii.
teoriei constructale, trebuie sa precizez ca domeniul ei de aplicare
poate fi mult extins, asa cum se aminteste în capitolul 11 al cartii
„Shape and structure, from engineering to nature“,
teoria constructala îsi poate gasi o puternica aplicare în zona
economica. Acolo trebuie saoptimizam fluxuri de marfuri, de
capital, de materii prime etc. Apar constrângeri si imperfectiuni
similare celor cu care se confrunta natura si inginerul, iar teoria
constructala poate oferi solutii.
În încheiere nu pot sa nu citez din cartea domnului Bejan,
ce va aparea la începutul anului viitor si în limba româna: „
Distributia optima a imperfectiunilor este principiul ce genereaza forma.
ce va aparea la începutul anului viitor si în limba româna: „
Distributia optima a imperfectiunilor este principiul ce genereaza forma.
Sistemul, inevitabil, ramâne imperfect. Sistemul functioneaza mai bine
când imperfectiunea este distribuita astfel încât din ce în ce mai
multe puncte ale sistemului se supun cerintei constructale:
obiectivul este îndeplinit mai bine cât timp se supun
constrângerilor globale si locale.”
când imperfectiunea este distribuita astfel încât din ce în ce mai
multe puncte ale sistemului se supun cerintei constructale:
obiectivul este îndeplinit mai bine cât timp se supun
constrângerilor globale si locale.”
Ing. Cristian Roman
No comments:
Post a Comment