De Ziua Imnului ....

Mircea Olaru, 2012

Un proiect fara acoperire.....'PENTA SALT... EDUCATIONAL

’’Ultimii 5 paşi restanţi’’ ai sec. XX …

pentru „săritura” în Educaţia sec. XXI ….!"

Autor

prof. Mircea Olaru, ph.ed / nataţie, 73 ani

Monday, January 12, 2009

Abstract

Între a fi „bun” sau „rău” există şi a existat întotdeauna situarea acestora la extremele unei activităţi, a unui produs ş.a.m.d.

Mai ales acum, cu referire la noţiunea de „educaţie” şi la „depozitarea” ei în membrii societăţii noastre (mai ales în masa tinerilor), este nevoie de o abordare sigură, simplă, pragmatică, economică şi eficientă pentru a separa decisiv binele de rău.

Ţara noastră şi neamul românesc sunt în mare pericol, aproape ireversibil, de degradare etică şi morală, cu repercusiuni din ce în ce mai greu de prefigurat. Acest fapt îl simţim chiar fără a fi mereu predispuşi la a vedea doar jumatatea goala a paharului cu apă….

Metodele tradiţionale ale educaţiei, folosite de mulţi ani, unele cu minusuri evidente, trebuiesc „recondiţionate” – simplu şi economic.

În situaţia în care visteria ţării ar avea bani, poate altfel s-ar putea proiecta un program eduaţional, să-i zicem „elitist”…, dar cum „banii” nu-i avem nicioadată, şi pentru mulţi s-au dovedit a fi „ochiul diavolului”, acum este absolut nevoie de inovaţii simple, ieftine dar absolut eficiente, iar aceste „noi-metode” trebuie să nu fie personalizate, individualizate ci, dimpotrivă, trebuie supuse activităţii în grup, grupuri care de fapt există (şcoli, clase), şi care oferă posibilitatea ca elemente de întrecere emoţională, de autosupraveghere şi „corectare din mers” să conducă acţiunile de educare pozitivă prin manifestări rapide, dese, zilnice, dezirabile….; vom vedea cum – [de fapt, pentru mine, antrenor de înot de-o viaţă..., „educaţia”, edificarea ei, îmi este reprezentată ca un antrenament, cu exerciţii bine alese şi mult repetate până la automatizare ... ?!!]

Primul „pas”:

„Exploatarea inteligentă a condiţiei de a lucra în grup”

Acţiune primară concretă:

La „iniţiativa” personala a unor diriginţi… în clasele conduse de aceştia va exista preocuparea certă ca toţi elevii clasei să:

1. înveţe versurile Imnului naţional, toate versurile, nu doar prima sau şi a doua strofă... !

2. să recite aceste versuri atât în mod individual dar mai ales în grup (întreaga clasa, în „cor”, cu acelaşi glas şi intonaţie emoţională)

„Exploatare inteligentă”:

La iniţiativa unor directori de şcoli se vor organiza concursuri „inter-clase” având ca subiect – recitarea în cor a versurilor Imnului naţional.

** întrecerea să fie organizată sub controlul cadrelor didactice + a unor grupuri de părinţi

** după primul an de aplicare a acestui exerciţiu se vor putea apela şi alte texte din lirica naţională şi nu numai, dar tot în grup şi cu carcater de întrecere şcolară.

Argumentare :

Întreb retoric –

Cum este mai bine să înveţi, să dezvolţi cel de-al doilea sistem de comunicare, semnalizare - începând cu scrisul sau cu cititul ... ?

Eu optez pentru citit prioritar înaintea scrisului; evident aceste două mari laturi ale educării se completează una pe cealalta, dar, cel puţin în primele clase elementare (mai ales clasa I), gradual, propun ca cititul să fie prioritar faţă de scris.

A citi este mai simplu decat a scrie... şi asta dacă se face în grup (în cor) pot apărea situaţii psiho-moral-volitive care favorizeaza învătarea perfectă.

În grup elevii pot să se orienteze mai uşor asupra unor greşeli spre a nu le mai repeta în altă ocazie, tot aşa componenţii grupului învaţa să se autocorecteze şi să devină receptivi la unele valori specifice vieţii în colectiv, activitatea socializată etc.

Despre învăţarea, pe „nerăsuflate”, a Imnului…. nu mai este cazul de a pleda: aproape nimeni din tara asta nu ştie TOATE strofele şi asta este o mare ruşine pentru întreg neamul nostru; această deficienţă trebuie ameliorată cât mai grabnic posibil…!!!

Al doilea „pas”:

În şcolile în care această activitate (minimum) se arată a fi reuşită, realizabilă, se va „testa” efectul educaţional practic prin – începerea organizărilor cerute de acţiunea de înfiinţare a unor „cluburi şcolare” cu personalitate juridică şi în paralel cu activitatea şcolii de bază, fiecare ajutându-se una pe cealaltă.

„Clubul şcolii” trebuie să fie locul în care opţiunile extraşcolare, talentele, aspiraţiile unor elevi să-şi găsească locul în cel mai firesc mod, adică:

– dacă unii profesori au o atracţie spre o activitate educativă, creatoare de valori morale şi chiar materiale, acel profesor va fi atras firesc de existenţa acestui club;

– dacă unii elevi sau colegi, prieteni ai acestora din alte medii şcolare, au înclinaţii extraşcolare deosebite şi care le face plăcere să le practice în mod organizat, sub supraveghere didactică, pentru aceştia, clubul şcolii poate deveni chiar o „a 2-a casa” în care ei se vor simţi bine şi, poate, vor fi feriţi de unele influenţe nocive.

„Testarea” are loc prin:

1. organizarea (cu personalitate juridică) a clubului şcolii (statut, regulament etc.)

2. cu atragerea liber consimţită a cadrelor sensibile la activitatea clubului, aderare ce poate fi motivată şi material (există căi legale!)

3. cu atragerea elevilor în activitatea clubului pe două mari paliere: unul artistic şi unul sportiv, în limitele statului şi regulamentului de funcţionare a clubului etc.

** personalitatea juridică a clubului şcolii permite activităţi financiare legale: sponsorizări, atribuire de fonduri din surse extraşcolare, până la alocarea de fonduri de la Stat sau chiar din exterior;

** unele acţiuni pot beneficia de fondurile Statului în sensul angrenării clubului în acţiuni specifice unor ministere sau autorităţi: plantare de arbori, participări la campanii de curăţenie a mediului ş.a.m.d.

Al treilea „pas”:

Este de competenţa Statului, a Guvernului şi a Ministerelor direct vizate de acest demers; în esenţă şi până a intra în argumentări mai ample – este vorba despre reorganizarea subsistemului de sport şcolar, adică a Cluburilor sportive şcolare/ CSS.

Această acţiune trebuie să conducă înapoi în „şcoală”, forţa şi experienţa profesorilor-antrenori care, fie în cadrul orelor din programa EFS, fie în cadrul clubului şcolii, vor avea sarcina de a stimula participarea elevilor la diferite forme ale exerciţiului fizic iar pe elevii cei mai talentaţi să-i pregătească, să-i orienteze către practicarea în cadrul sportului de performanţă (grupuri de copii, juniori + alte forme şi alte grupe de vârstă); evident aceiaşi atmosferă va fi susţinută şi în partea dedicată activităţilor artistice.

Consider că „viaţa” CSS-urilor trebuie să ia sfărşit; acest sistem a servit scopurilor propagandei de tip comunist, a avut şi laturi bune dar, în esenţă s-a fondat pe subminarea EFS-ului şcolar şi a dus la creerea artificială a unor forme superioare care nu aparţineau bazei ci unei elite de multe ori întâmplător apărute....

CSS-urile au generat antrenori de elită mondială (Belu, Bitang s.a.) dar a oferit „culcuş” nemeritat şi multor altor neaveniţi.

CSS versus EFS-ul şcolar nu trebuie să mai dăinuie!

** acest lucru poate părea greu de realizat dar nu este aşa – profesorii-antrenori / secţii din CSS, vor fi legaţi intrinsec de baza naturală, firească de selecţie;

** o serie de posturi TESA din schema de funcţionare a CSS-urilor pot fi redirijate pentru o mai bună organizare a învăţămentului etc.

Al patrulea „pas”:

Se referă la organizarea piramidală, pe plan naţional a unei alte forme ale vechii „Daciade” – sub denumirea generoasă, provenită din antichitate

„MENS SANA IN CORPORE SANO”

La acest capitol avem destulă experienţă organizatorică, se ştiu şi se pot sprijini multe activităţi, pot participa multe Ministere şi alte autorităţi ale Statului.

Principalul rost al acestei întreceri naţionale este să adune toate energiile tinerilor din şcoli şi din cluburile acestora, pornind chiar de la „acel concurs de recitare în cor a Imnului nostru” şi la campionate, întreceri, festivaluri în toate sferele de activitate artistică şi sportivă a tineretului nostru, acţiuni care trebuie remunerate consistent din Bugetul de Stat.

Al cincilea „pas”:

Având în vedere buna reprezentare şi imaginea bună a culturii româneşti peste hotare şi mai ales rezultatele la diferite forme de întrecere internaţională (olimpiade sportive, întreceri la diferite discipline şcolare, inventică ş.a.).

Statul nostru trebuie să promoveze un „export” de „capital cultural” prin deschiderea de şcoli satelit (bursiere) a bunelor noastre unităţi şcolare recunoscute (amănunte într-un materil special dedicat acestui subiect).

În acelaşi spirit – se vor face demersurile necesare ca din alte ţări, şcoli reprezentative, să-şi deschida porţile la noi în ţară; poate că ideea de reciprocitate ar fi foarte bine venită.

Efecte:

Se va creea o emulaţie atât pentru obţinerea burselor de către elevi şi profesori…, emulaţiea va avea ca suport ocazia mult apreciată de a învăţa, trăi în alte condiţii binefăcătoare din toate punctele de vedere.

Conducerile şcolilor, cadrele didactice şi, mai ales părinţii vor fi motivaţi pentru a lucra în acest sens; eforturile lor vor face ca fiecare acţiune a şcolii să capete valoare şi astfel se va ridica potenţialul educativ, cultural în masa celor vizaţi de aceste activităţi

FINAL:

Cei cinci „paşi” restanţi se pot recupera… este nevoie de bune intenţii de ordin intelectual, fără nici un amestec politic sau de altă natură – totul trebuie făcut având în minte şi suflet cuvintele „a fi bine educat” cu referire la cât mai mulţi copii ai neamului nostru atât de amărât şi oropsit….

Sa vedem .....

sa vedem daca 'teoriile' mele sunt aplicate si in practica .....; 
eu postez acum, mai intai, un comentariu care l-am conceput ca raspuns la o intrebarea f. simpla pusa de cei 'de afara'......, apoi sa vedem niste video clipuri facute azi, cu copii absolut necunoscuti [sunt de la gradinita si fac doar o lectie pe saptamana] si sa vedeti ca 'elevii' mei, antrenorii tineri de la Tenis club, APLICA, fara sa stie asta [ ca si eu gandesc la fel..]: acelas set de exercitii, cu copii care unii mai inoata, altii mai plang, dar dupa o portie buna de plans... inotam si chair din ce in ce mai bine .....

"What is the best way to learn how to swim?" A question so simple ... and at the same time, complicated ... "to learn how to swim" ... ask "who should learn to swim ', one would have to want to teach a child 5 years, another - one for 10 years and so on up to adults fearful that psychologists 'hydrophobic'.

I after 50 years as manager, during which time I learned to swim about. 20-25000 children to swim, now I know that a child in old age, if 'he agreed' ...., quickly learn to swim but an adult, overwhelmed with fear and old unhappy experiences with it as it should to proceed?

Now I have to tell you something curious: we will do the same as for children learning swimming ..., ie

I.  have to give him confidence that if you adopt a stretched position and control the patience to manifest 'Archimedes' principle' ... He will float [without making any movement!].

II. if we planted the belief that his body floats [without any movement and closely supervised by instructor ...!] we move on to exercises in which he will sink voluntary and the belief that floats - ask him to have patience to let manifest this [we begin with simple vertical dive near the pool wall, then sank posture changes, then [with help] jumping up and finally, the position 'stand squat knees' - followed by floating dive before lying and patience to see how Copulation floats [all these exercises are not done alone but only in the immediate presence of the instructor who will try not to put too much hand 'student']

III. if I could make it to float without apnea movements and not too exaggerated ... then barely can occur accessories that will help him float making and movements [in feet first ..] and will move gradually the different coordination as simple arms for overall coordination, first in apnea, then with breathing.

So what I've done ...: first: the belief that if you look good stretched omenecu Copulation floats, then, as if the body sinks [no movement] tends to return to the surface, and finally, with acecsoriile right, you can move to practice coordination between pmiscarile of the arms and legs and especially with breathing. Am making it possible for my comment can be written a book ...  

Ready! ...., I ask, in jest of course, 'I managed to teach you to swim ...? "

====================

"What is the best way to learn how to swim. ?"...O intrebare asa de simpla si, in acelas timp, complicata..." to learn how to swim"..., intreb 'pe cine ar trebui sa inveti sa inoate'; una ar fi sa vrei sa inveti un copil de 5 ani, alta - unul de 10 ani si asa mai departe pana la adultii fricosi care psihologic sunt 'hidrofobi'.

Eu dupa 50 de ani de antrenorat, timp in care am invatat sa inoate cca. 20-25.000 de copii sa inoate, acum la batranete stiu ca un copil, daca este 'el de acord'...., invata repede sa inoate dar un adult, cuprins de o frica si experiente nefericite vechi, cu acesta cum ar trebui sa procedam ?

Acum am sa va spun ceva curios: vom proceda la fel  ca si in cazul invatarii inotului cu cei mici..., adica

I. trebuie sa-i dau incredere ca daca adopta o pozitie intinsa si controlata , cu rabdarea necesara a se manifesta 'principiu lui Arhimede'... el va pluti [fara a face nicio miscare !!].

II. daca am sadit convingerea ca corpul lui pluteste [fara nici o miscare si atent supravegheat de instructor...!] vom trece la exercitii in care el se va scufunda voluntar si avand convingerea ca pluteste - ii cerem sa aibe RABDAREA necesara de a lasa sa se manifeste acest lucru [vom incep cu simple scufundari verticale langa peretele bazinului, apoi cu schimbari ale pozitiei corpului scufundat, apoi [cu ajutor] sarituri in picioare  si in final  -din pozitia ‘stand ghemuit in genunchi ‘- plonjonul inainte  urmat de plutirea intinsa si RABDAREA de a vedea cum copul pluteste [toate aceste exercitii NU se fac de unul singur ci numai in prezenta apropiata a instructorului care va incerca sa nu puna mana prea mult pe 'elev']

III. daca am reusit a-l face sa pluteasca, fara miscari si cu o apnee nu prea exagerata..., deabea atunci pot aparea accesoriile care il vor ajuta sa pluteasca facand si miscari [pe picioare, mai intai..], apoi se va trece treptat la diferite coordonari cat mai simple cu bratele spre coordonarile globale, la inceput in apnee, apoi si cu respiratie.

Deci ce-am realizat; intai: convingerea ca copul omenecu daca sta bine intins pluteste, apoi, ca corpul omenesc daca se scufunda [fara miscari] tinde sa revina la suprafata, iar in final, avand acecsoriile potrivite, se poate trece la exersarea coordonarilor intre pmiscarile de picioare si cele de brate si, mai ales, cu cele de respiratie.

Gata...., ‘v-am invatat sa inotati ...?”

 

   

 

Eu am fost mereu 'dusmanul' accesoriilor numite 'manecutze'

Spuneam [ mai cred inca...] ca ele il 'invita pe incepator sa stea vertical in apa si astfel tot ce facea el era greu, era greu deoarece era cam 'impotriva gravitatii' - pe cand in pozitie cat mai orizontala, miscarile devin mai usoare, mai simple .., infine

Dar iata ca 'manecutele' se dovedesc a fi utile, mai ales la copii micuti, care nu vin aici sa faca performante ci vin, da Doamne..., sa le placa apa, sa iubeasca a se juca in ea.. ca mai apoi sa vedem, paote iese si ceva de inot adevarat.... astea sunt obiectivele la cei de gradinita - dragul de a fi in apa...

Se pare ca si la Tenis club ca si in alte locuri din Buc. si din tara [chiar une nu prea te astepti....] treaba reuseste... 

eu va doresc succes !

Aparatura, proceduri de antrenament ...

In Primavara lui '85 am devenit 'liber de contract' ca antr. federal.....; in ultima zi, stiu ca era zapada tarzie si una chiar mare de s-o oprit ciirculatie doar drumul lui  'nea nicu' era dezaepzit....; dupa un timp mi-am dat seama ca inaintea mea mergea, se plimba de fapt, 'tov' Gen. Dragnea, Prez, CNEFS; s-a uitat la mine, zambind siret..., dar ca la un vechi cunoscut si parca zicea 'ai reusit sa stai pana acum' ? Intrand in vb. el m-o consolat si l-am crezut ca nu 'el' face si drege... cine era 'altcineva' [trebuia sa scriu cu 'S'...], care dadea directia si ordinele se executau...; asa o a fost atunci, [parca azi nu-i la fel...?]'

Din pacate aparitia acestui articol, in care am bagat tot ce stiam sau ce visam eu pentru a face sa mearga 'carutza'....coiencide cu disparitia unui om drag, om care m-o facut  profesor - este vb. de rectorul nostru iubit  prof. ION SICLOVAN; incinerarea lui a adus mai toti oamenii din sport si asa ne-am mai intalit cu fostii profesori si alti 'carmuiotri' ai sportului nostru [Ghibu, Nicu Alexe, Focseneanu, s.a.][evident era si generalu']

Odihneste-te in Pace 'mai nea Sicky', fotbalist din Arad [orasul lui Ticky Mladin], jucator la Carmen/' Mociornitza' si apoi director si rector al ICF - multe generatii ai dus la catedre si posturi universitare. Onoare tie si celorlalti 'dusi'...

Oare ne mai aduce aminte de fostii nosrti dascali [sunt inca sub impresia aniversarii celor 50 de ani si exagerat de sentimental] dar asa-i viata.

In materialul de mai jos am insiruit toate aparatele cunsocute si necunoscute atunci si indicatiile ds. folosirea lor; mi-i frica ca nici azi, nu le avem pe toate, cu tot progresul tehnologic aparut in ultimii ani. Eu imi afc adtoria de a le mai 'arata' privirilor vaostre..., deh, poate mai ajuta la ceva....