[[ din pacate facand 'copy-paste' imaginile se pierd...]]]
05A Capitolul I
INTRODUCERE – noţiuni aproape uitate...
Sumar
1.0 Definirea înotului
0 1. Cultura fizică şi înotul ; 0 2. Educaţia fizică şi înotul;
0 3, Gimnastica şi înotul; 0 4, Dans, balet şi înot....; 0 5, Atletism şi
înot...; 0 6. Baschetul şi înotul
0 7. Călirea organismului; 0 8. Contraindicaţii la
practiacare înotului; 0 9. A şti sau a nu ştii să înoţi....10. 'Batranete' la înot;
11. Bebeluşii şi înotul; 12 Adulţii şi înotul; 13
Bazine..., bazine...; 14. Dopingul în
sport..; 15. Inovaţii în sport..;
Rezumat+bibliografie selectivă
01.0 Definirea înotului ,
General: În
cazul vieţuitoarelor terestre: INOTUL = formă de mişcare care asigură o
variantă distinctă de locomoţie a corpului în mediul lichid – apa, folosind
efectul de flotabilitate
- raportul dintre greutatea proprie şi greutatea volumului de lichid dislocuit,
(vezi Arhimede, Cap V) şi cel de propulsie ciclică - vâslirile care respectă
modelul mişcării helicoidale, adică cerinţa de a străbate volume cât mai mari
de apă pe distanţe cât mai scurte, conform Conceptul Counsilman - Propeller
propulsion, (vezi Cap IV, IX) în vederea menţinerii unui echilibru cât
mai stabil faţă de mediu reprezentat de apă, în scopul satisfacerii cât mai
confortabile a principalelor funcţii vitale (în mod deosebit respiraţia) şi
evident – cel al înaintării, deplasării.
Dicţionarul explicativ al limbii
române (DEX) a optat pentru definiţia: INOT ‘’plutire şi înaintare în apă cu ajutorul
anumitor mişcări ritmice făcute cu mâinile şi cu picioarele…’’
Ar trebui să fie deosebit de semnificativ pentru noi antrenorii,
specialişti iluştri în domeniu …, că iată alţi specialişti, în terminologia
limbii romîne - au optat pentru definirea înotului, ca noţiunea plutire
să preceadă noţiunea înaintare….
Mulţi dintre noi nu acordăm plutirii,
poziţiilor corecte, simetrice, întinse şi relaxate decât un simplu gând
fugitiv pe când în realitate nimic din
ceea ce se întâmplă în apă nu poate fi explicat sau înţeles decât dacă
poziţiile corpului, capului sau a membrelor nu sunt dintre cele mai corecte [a se remarca rolul unui şasiu auto
perfect echilibrat in cazul deplasari
corecte a vehicolului in spaţiu]….
Acţiunea motrică de plutire şi
înaintare a vieţuitoarelor terestre ajunse în apă, este realizată prin
tipul mişcărilor de ‘căţărare’ deci din categoria motricităţii naturale. Câinele,
calul etc., prin contopirea a mai multor instincte, iniţiază reflex o suită de
mişcări de translare a unor părţi ale corpului, deasupra centrului de greutate,
asigurând astfel o ‘plutire’ a întregului corp în consistenţa precară a apei.
La acest fel de mişcări remarcăm că
primul efect care este ‘rezolvat’ este cel al ‘plutirii’ (+ respiraţia) şi apoi cel al ‘înaintării’.
Remarcaţi
că toate aceste vieţuitoare terestre au posibilitatea de a menţine facil capul
ridicat pentru o minimă respiraţie – la om acest lucru este mai dificil –
segmentul cervical al coloanei este mai scurt şi deci nevoia de a pluti cât mai
sus spre suprafaţa apei necesită mişcări, eforturi suplimentare faţă de restul
vieţuitoarelor…?!
In cazul omului, acestor mişcări li
se atribuie o dirijare selectivă prin puterea gândirii, creaţiei; astfel noi avem capacitatea de a varia şi
diversifica voluntar mişcările în apă, situaţie care poate face ca prioritatea
dintre efectul de ‘plutire’(1) şi ‘înaintare’ (2) să poată fi sensibil
modificat în favoarea celui de-al doilea prin coordonarea optimă, eficientă a
mişcărilor de vâslire cu cele de respiraţie în condiţiile adoptării celei mai
bune poziţii de plutire – cu corpul întins la orizontala luciului de apă !
Sportiv: înotul dă conţinut activităţii ‘Nataţie’
disciplină în care regăsim Săriturile în apă, Jocul de polo, Inotul
sincron şi Înotul sportiv (de piscină amenajată, de mare fond în cadru natural), competiţiile
Masters; alături de aceste 4 mari grupe de întreceri sportive
distincte mai putem alătura înotul de Salvare,
Plonjările
la adâncime (mică, medie, mare),
înotul Utilitar (cu sau fara echipament de scufundare autonomă), Medical (călirea
organismului, terapie prin mişcare), Agrement
(stranduri publice, litoral, ape
naturale).
Intrecerile de înot sportiv sunt, de
regulă, organizate în bazine cu dimensiuni recunoscute oficial de FINA (50m/8 culoare – olimpice, 25m/6-8 culoare –
de regulă în hale acoperite, ş.a.) ce pot permite omologarea a unor
performanţe (naţionale, continentale,
mondiale), în probele clasice agreate de FINA+FRN, probe demixtate (masculin , feminin), pe diferite grupe
de vârstă (de la copii peste 10 ani şi
mai mari, juniori, seniori şi veterani).
Clasamentele întrecerilor se fac pe
baza ordinii dată de timpii cronometraţi (serii,
finale, serii contra-cronometru etc), valori pentru care FINA a realizat şi
‘tabele de punctaj’ care permit apreciere comparativă a fiecărei performanţe,
pe căi strict matematice(vezi Cap.Concurs
X , Anexa nr.10.).
Fiecare concurs de înot trebuie să
fie organizat, desfăşurat pe baza unui protocol, care decurge din calendarul
competitional valabil în anul în curs, regulament conceput în spiritul
respectării statutului FINA+FRNPM.
Toate aceste amănunte vor fi abordate în
cuprinsul lucrării…. !
01.CULTURA FIZICĂ ŞI ÎNOTUL
(în
limba germană – Korperkultur)
Cultura reprezintă ultimul
obiectiv al trăirii şi al educaţiei, al emancipării umane pe drumul cerut de
viaţa personală şi cel al întregii societăţi. Ce-ar putea urma după ’ea’ ?
Despre ‘anticultură’ nici nu mai vorbim!
Deci Cultura poate şi trebuie să
influenţeze activitatea sportivă. Există o cultură a Sportului, a Educaţiei
fizice, a ’fizicului’ alăturată de
cultura adresată mentalului, intelectului (‘elita’
noastră posedă cert un nivel cultural ridicat, în mai toate domeniile …, rămîne
să sensibilizăm restul dintre noi; statistica ne învaţă că ‘dintr-o ‘mulţime’
oarecare 15-20% reprezintă elita’ şi corespund aidoma categoriei analizate…
restul au probleme - concluziile le puteţi trage şi singuri !)
Astfel, putem spune că: totalitatea valorilor materiale, spirituale,
intelectuale care configurează conţinutul noţiunii C.F. sunt legate şi de
practicarea înotului – un sport iubit şi
îndrăgiti, încă din antichitate:
‑ sportul
călirii şi întăririi sănătăţii;
‑ sportul
cu cele mai naturale mişcări;
‑ sportul
cu audienţă la opinia publică;
‑ sportul
care ridică standardul igienei;
‑ sportul
indicat contra sedentarismului;
‑sportul
creşterii /dezvoltării armonioase;
-sportul
prin care însăşi viaţa este apărată (pericolul de deces prin hidrocuţie. înec)
‑sportul
care prin amenajările sale contribuie la ridicarea civilizaţiei urbane;
-sportul a cărui performanţe afirmă 'forţa'
C.F., a unui sistem politic, a unui popor.
De remarcat - prin
practicarea sistematică a înotului nimeni nu are nimic de pierdut ci numai de
cîştigat – caracterul universal al practicării înotului poate fi observat din
următoarea simplă constatare:
Practicând înotul –
Practicând înotul –
‘cei
robuşti pot scădea din greutate….,iar -
cei slabi
pot creşte în greutate' !
[Înotul
are prieteni şi printre filatelişti…]
Se poate admite deci
– înotul ca o necesitate mult acceptată de civilizaţia celui de al
21-lea secol!
[activitatea
de Înot este excellent reprezentată în revista de specialitate a FINA, în fond
încă un act de cultură…]
Şi acest lucru nu este legat de
imediata trecere a timpului. Promovarea înotului are o istorie îndelungată care
va rezulta din paginile acestei lucrări ....
Acum reţineţi :
Următoarea imagine redă liniştea
unei veritabile catedrale în ale cărei ‘înalturi’ îţi poţi regăsi echilibrul
pierdut în vânzoleala vieţii de zi cu zi ... şi nu numai .
(*
- foto din colecţia personală)
Statul,
societatea, în general, nu ar trebui să accepte nici o formă de socializare a
unei acţiuni (construire
de locuinţe / cyte-uri moderne, spitale, şcoli, centre de interes public,
drumuri, ş.a.) fără a condiţiona şi construirea
de către investitor a unui nou bazin de înot !
Din păcate, capitala ţării noastre nu are
încă un “stadion nautic” la standardele cerute de practica
internaţională ...[[1]*]
01.02. EDUCAŢIA FIZICĂ şi ÎNOTUL….
(în limba
germană – Korpererziehung)
Prin apartenenţa sa la conceptul
educării temeinice şi formării multilaterale a tineretului, E.F.
rezolvă ideal, prin metode şi mijloace decvate vârstei şi particularităţilor
individuale:
- dezvoltarea armonioasă a organismului,
- întărirea sănătăţii, călirea
organismului
formarea şi cultivarea
deprinderilor motrice de bază (Ţinută-Postură,
Mers, Alergare, Sărituri, Aruncări, Căţărări, s.a.),
-
dezvoltarea calităţilor motrice de bază - V.I.R.F. (Viteza, Îndemânare,
Rezistenţă, Forţă) sub forma unor cunostiinţe, priceperi, abilităţi care
facilitează apropierea individului spre deprinderi de viaţă şi muncă opuse sedentarismului şi în climat de
încadrare ecologică adecvată cu mediul de viaţă.
Intre educaţie fizică şi înot există multe
puncte comune, atât de multe încât unii înclină să substituie înotul rolului
avut de Educaţia Fizică.
Acest lucru nu poate fi acceptat
(!): practicarea unilaterală a înotului poate conduce
organismul, neformat încă, la forme de supra-adaptare faţă de mediul
schimbat (apa) lăsând în urmă o serie de calităţi mult necesare vieţii terestre
obişnuite (laxitate articulară compensată
cu atitudini deficitare de postură, scădere a tonusului muscular striat etc.).
Atunci când practicarea înotului
este concepută şi dirijată ca mijloc ajutător, complementar educaţiei fizice,
obiectivele fiecărei activităţi vor putea fi optim rezolvate.
Următoarea
foto din
‘La izvoarele
performanţei’,
editura
CNEFS Buc. 1967
cu
nume antologice, în opinia publică sportivă
din
ţara noastră şi nu numai…
Constantin
Alexe, Tiberiu Stama,
foto
Theodor Roibu, Paul Romoşan,
Redactorul
lucrării - Adrian Dragnea,
actualul Dr. Hon. Cauza al Univ. din Craiova !
01.03. GIMNASTICA ŞI ÎNOTUL….
(în
germană – Gymnastik funktionelle )
Conceptul de mişcare motricã regãsit în categoria generalã a 'exerciţiului
fizic' (mijlocul care, în accepţiunea
Teoriei EFS, stă la baza activităţilor motrice), este deopotrivã deservit
de 'exerciţiile
corporale' - gimnice cât
şi de cele de 'înot'; fiecare, pe cãi
specifice tind sã atingã acelaşi obiective: întãrirea sãnãtãţii, cãlirea
organismului, dezvoltarea fizicã armonioasã, înbogãţirea bagajului motric prin
acţiuni instructiv-educative care duc la formarea a unor ample deprinderi de
mişcare , perfecţionarea calitãţilor motrice prin exersarea diferitelor forme ('zone') de efort, dezvoltarea
capacitãţilor de exprimare a personalitãţii motrice, înotul având şi menirea de
a apãra direct viaţa subiectului în caz de accident.
Pentru toate aceste motive,
creatorii sistemelor naţionale de
educaţie fizicã (vezi Palestrika,
N.Kiriţescu, ed. Casa Şcoalelor, 1943) au apelat alãturi de Gimnasticã şi
la practicarea Înotului - ambele forme completându-se una pe alta, pe plan
formativ pentru creşterea tinerei generaţii ([2]**).
Trebuie accentuată întâietatea
Gimnasticii asupra Înotului şi a altor forme de motricitate, dovadã fiind
faptul cã practicarea unilateralã a înotului, de exemplu (dar şi a altor discipline ca tenisul, unele probe din atletism sau
lupte, box), nu poate rezolva optim şi eficient toate aceste sarcini sau
obiective - înotul apreciat de cei mai mulţi semeni ca 'sportul cel mai
complex ', pentru a deveni performant, are nevoie, imperios, de .... gimnasticã.
Au existat cazuri când copii care au
practicat gimnastica sportivă ( există
diferenţe între Gimnastica şcolară şi cea sportivă…) atunci când au
încercat să treacă la practicarea înotului au avut dificultăţi: mişcări în
forţă, laxitatea în articulaţii, simţul apei incorect, dificultăţi la reuşita
respiraţiei etc.
Este ştiut cã 'Selecţia' la înot pune, de multe
ori, în evidenţã, acumulãrile realizate, în şcoală, prin Gimnasticã (Educaţie Fizicã);la vârstele mici
'locul' Gimnasticii în lecţia de înot, este, de cele mai multe ori, parcă mai
necesarã decât însãşi ...Înotul !
Credeţi
sau nu – acesta-i adevărul !
Mai mult: Exerciţiile selectate din suita mijloacelor
gimnasticii ritmice pot acompania partea de gimnastica aflată mereu la
începerea lecţiei de înot condusă cu competenţă de un antrenor entuziast ….
(Grafică
preluată după Gimnastică ritmică, A. Stoicescu, ed. Sport Tursim 1981)
Din diversitatea de exerciţii
întâlnite în Gimnasticã, exerciţiile ajutãtoare pentru învãţarea şi practicarea
înotului completeazã armonios posibilitãţile de motricitate ale subiectului fie
pe planul lãrgirii bagajului motric fie pe cel al prelucrãrii analitice a unor articulaţii
(mobilitatea) sau grupe musculare (elasticitatea) implicate în realizarea
corectã a tehnicii de înot.
Un asemenea exemplu poate fi
întâlnit în termenul 'Gimnastica
Kiphuth', dupã numele celebrului antrenor Bob Kiphuth (1890-1967), care
a lansat-o (vezi Anexele 4, 5).
01.04. DANSUL, BALETUL şi ÎNOTUL …
Poziţiile şi mişcările obişnuite în
Balet, solicitând mobilitatea, supleţea, etc. s-au dovedit benefice pentru
practicarea înotului, uşurând învăţarea mişcărilor de înot, a poziţiilor de
plutire, de vîslire şi înaintare.
Mulţi copii care au practicat sau
mai practică Baletul au parcurs rapid toate etapele învăţării înotului atingând
uneori chiar treapta măiestriei sportive.
Textul la urmatoarea foto - Nu poţi sta ‘insensibil’ în apă şi să
aştepţi să devii campion….; în această
secvenţă se poate remarca că partenera profesorului are o prestaţie ceva
diferită faţă de cea a colegelor sale… Nu vă întrebaţi dece.? Aici se vede mâna maestrului’.!!!!
Instructorii, antrenorii pot stimula, la culmi nebănuite, prestaţia elevilor
lor..
- (*foto colecţia personală)
[Exact
ca ţinuta celor care execută acest dans popular …, înotul ‘cere’ corpului o
‘vibraţie’ similară, atât de ordin fizic, bio-funcţional cât şi de ordin
emoţional.]
In planul general al
procesului de învăţământ românesc – dansurile ar trebui sa ne preocupe mult mai
mult; lipsa bazei materiale sportive la nivel şcolar şi faptul ca mişcarea
fizică organizată (însoţită de muzică…!) este atât de necesară elevilor – ar
trebui să facă din ‘dansuri’ principalul mijloc al orelor de educaţie fizică
sau a celor de educaţie cetăţenească…, iar un concurs naţional de dans şcolar
ar reprezenta motivaţia eficientă pentru toţi: elevi, profesori, familii,
unităţi şcolare etc.
01.05. ATLETISMUL SI ÎNOTUL….
Majoritatea
probelor atletice contribuie la dezvoltarea calităţilor motrice (rezistenţa, viteza, forţa s.a.), la
perfecţionarea deprinderilor motrice de bază (mers, alergare, sărituri, aruncări, etc.), la adoptarea unui
comportament corect (ordine, disciplină,
dârzenie).
O
menţiune specială trebuie făcută în cazul programării alergărilor în sezonul rece, cînd
înotătorii, obişnuiţi cu temperatura bazinului acoperit, pot contracta o serie
de îmbolnăviri ale căilor respiratorii.
Practicarea
exagerată a alergărilor, ca mijloc ajutător în pregătirea înotătorilor nu este
recomandată deoarece, mai ales la copii, efortul repetat poate duce la modificări ale consituţiei oaselor, îngreunăndu-le şi astfel se induce un factor defavorizant în
perspectiva pregătirii (vezi ‘oase de
porumbel…’).
Metodologia
pregătirii la atletism are multe puncte comune cu cea de la înot: metode de
lucru (fartlek-ul, antrenamentul cu
intervale), măsuri de raţionalizare a mijloacelor de pregătire, chiar
indicatorii (cantitativi) de efort (kilometrajul,
dozările), zonarea efortului,
Este
foarte interesant de ştiut că, de exemplu, între volumul de înot şi volumul de
alergări, în cazul pregătirii unor fondişti înotători, diferenţele nu sînt atât
de mari pe cât ne-am închipui (3000-3500km/anual la înot, 5500-6000km/anual la
alergări fond ), ceea ce indică că parametru Volumul solicitării este evident
crescut în cazul înotătorilor care parcă ’aleargă’ în apă…..; la fel şi cu
volumul intensităţii – atleţii nu pot executa, aidoma înotătorilor, un număr
atât de mare la repetări şi mai ales la pauze de revenire atât de scurte;
totuşi atletismul nu trebue ocolit.
La
acest punct (mersul, alergarea) nu putem să omitem câteva aspecte banale cu
repercusiuni negative în sfera dezvoltării bio-motricităţi optime, sănătoase,
la copii noştri, mai ales la cei de vârsta sub 3 ani - copiii pe care-I
îndrăgim atât de mult….
Un prim
aspect este legat de căruciorul care este present în preajma fiecărui copil.
Dar căruciorul reprezintă o facilitate care, poate dăuna dezvoltării
echilibrate a viitorului tânăr: folosit, ca un ’’autoturism proprietate
personală’’ – deci la discreţie…., acest accesoriu atât de necesar va depărta
organismul copilului de la o acomodare naturală cu mediul înconjurător; una
este sa foloseşti căruciorul pentru a face o deplasare absolut necesară,
rapidă, urgentă…, alta este a-l folosi în mod exagerat de mult, vă lăsăm pe
dvs. să apreciaţi acest aspect şi mai ales a-l dirija, stăpăni în mod corect
(nu mai semnalăm aici şi folosirea cărucioarelor de vară în care copilul stă
‘cocoşat’, având coloana vertebrală în poziţia predilectă instalării viitoarei
cifoze…).
Un alt
aspect este cel legat de nelipsiţii ’pampers’ …; înainte de anii 90 acest
articol, atât de banal azi…, nu exista
în ‘recuzita’ familiei – azi se găsesc pe toate drumurile.
Acest
articol îşi are rostul lui şi nu pledăm pentru a-l respinge dar… acest ajutor
atât de necesar, treptat, se va transforma într-un ’rău perfid’ care iată apare
în calea creşterii şi dezvoltării bebeluşului nostru: menţinut perpetuu între
picioruşe va conduce la modificări antomice şi astfel deprinderea de a merge,
dar mai ales pe cea de alergare vor evolua în mod greşit.
Care este
semnalul noastru ? Pemperşii obligă copilul să folosească membrele inferioare
într-un mod artificial – natural ar fi ca mersul sa fie nestânjenit, alergarea
să poată fi reprodusă aşezând fiecare talpă a piciorulu angrenat în mişcare pe
o linie unică care, în fapt, reprezintă proiecţia centrului de greutate; când
tălpile calca depărtat mersul, alergarea devin deficitare, derpinderea de a
merge, de a alerga se formează greşit, obiectivele care sunt deservite de
aceste deprinderi (greşite) vor fi minimum sub randamentul natural aşteptat… şi
aşa se face că copilaşii noştri dragi sunt ’condamnaţi’ din fragedă pruncie să
devină amotrici, slab reprezentaţi în cea ce numim noi – acomodarea la
condiţiile mereu schimbătoare ale mediului.
Iată
cum nişte banale aspecte pot limita creşterea şi dezvoltarea armonioasă a
viitoarei tinere generaţii… dacă observaţi atent, aceste neajunsuri sunt deja
sesizabile…!
01.06. BASCHETUL SI ÎNOTUL …
În suita de mijloace
ajutătoare nespecifice pentru înotători (aşa
cum handbalul este apreciat pentru poloişti), jocul de baschet este
preferat altora deoarece ajută la dezvoltarea îndemânării prin aplicarea unor
tipuri de efort diferite ca formă, dar cu conţinut apropiat de
sarcinile pregătirii fizice generale (evitîndu-se
monotonia care se instalează uneori în antrenamentul înotătorilor).
Jocul de
baschet a fost introdus în pregătirea înotătorilor încă din anii 1970-75; de
ex. - Complexul de înot din staţiunea de pregătire olimpică de la Tzahkadzor
(Armenia) situat la 2000 m altitudine, este dotat cu o sală de pregătire fizică
amenajată şi pentru a oferi condiţii de practicarea baschetului, are suprafaţa
aproximativ egală cu cea a sălii Floreasca....
Planurile
de pregătire a loturilor olimpice dintr-o serie de ţări prevăd lecţii de baschet în cadrul fiecărui ciclu
săptămânal tocmai pentru a combate monotonia.
01.07. CALIREA ORGANISMULUI
Contactul din ce în ce mai redus al
omului cu natura a condus la noţiunea sugestivă 'homus domesticus' ( sedentarism) ce ajută la definirea 'sindromului de
decondiţionare' care se manifestă, mai ales, prin diminuarea
funcţiei de thermoreglare a organismului ş.a.
Călirea are o funcţionalitate
ritmică, sezonieră, de apărare a organismului prin adaptarea acestuia la schimbările
de temperatură (rece/cald) iar dacă
organismul este corect 'antrenat' prin
repetarea măsurilor obişnuite de călire naturală, se instituie un
mecanism profilactic important menit a sprijini şi întări starea de sănătate.
Este cunoscut faptul că expunerea
unor suprafeţe mari ale corpului la factorii contrastanţi, în deosebi în timpul
verii şi nu numai, stimulează capacitatea de thermo-reglare (cure de 12-14 zile).
Încheierea
oricărei îmbăieri sau duş cald prin
stropirea cu apă rece este foarte necesar a fi deprinsă de la vîrste
timpurii, dar cele mai bune condiţii de exersare a acestui regim îl oferă
înotul.
[1] [de ultimă oră putem remarca în mod laudativ,
efortul celor din Oradea, care au pus la dispoziţia noastră un Centru Nautic
nou într-un municipiu cu vechi tradiţii
legate de practicarea înotului (vezi echipa de polo Crişul, antrenori ca M.
Somerfield, Emerik Freund, Papa Alexandrescu şi sportivi ca Eugen Csordas,
Marika Koşovitz, Erno Hilfe, Nicolae Rujinschi, Adrian 0anţă ş.a.)]
[2][ importanţa Gimnasticii este redată de
expresia celor – 4 ‘F’ cuvinte
promovate astfel de iniţiatorul sistemului gimnasticii, germane, – Fr. L. Jahn (1778-1852):‘frisch, frei, frohlich, form’- puternici,
liberi, veseli, dedicaţi, aşa cum ne dorim, mereu, să fie toţi tinerii
noştri .]
Practicarea acestui sport, ar trebui
să preocupe întreaga populaţie aptă, indiferent de vîrstă sau profesie; înotul,
este implicat direct şi în antrenamentul funcţiei locomotorii, a capacităţii de
efort iar aceasta din urmă are legături de neocolit cu educarea în spiritului dragostei de muncă
şi răspundere, fără a mai vorbi de perspectiva creşterii şi dezvoltării
armonioase a organismului, mai ales a celui tânăr.
Mecanismul de călire are în vedere
antrenarea sistemului thermoreglării prin mijloace contrastante ale
temperaturii mediului ambiant: aerul, apa, mişcarea, adică 'băile' de aer, de
soare, 'înfrăţire' cu cadrul natural prin mişcare şi meditaţie (!) - toate
influenţând armonic (fizic, psihic) organismul şi personalitatea individului.
(* foto din
Schwimmsport, K.M. Fiedler, Sportverlag, Berlin 1985)
Dar testul cel mare este cel de a
renunţa la confortul cu care ne-am prea-obişnuit ; ‘înapoi la natură’
este deja un mit care greu îl vom mai putea atinge …?!.
În Ţările Nordice între o saună şi
intrarea în apa ca gheaţa nu există decât o firească legătură – aşa se face
călirea organismului la condiţiile mereu în schimbare ale mediului. [[1]***]
Se spune că Iulius Cezar Imperator
scria în lucrările sale despre obiceiul nordicilor (triburile batave, germanice) de aş căli copii în apa rece a
râurilor … şi chiar a relatat cum a pierdut o luptă datorită învăluirii
executate de ‘duşmani’ care au înotat, în grup, pentru a-l surprinde pe
celebrul împărat. (vezi cap. VI, Anexa
14).
Aşa se explică, probabil, faptul că,
în Germania de azi, până târziu toamna, tinerii, fară a intra să înoate,
aleargă bine dezbrăcaţi prin apele litorale reci ale Mării Nordului sau Mării
Baltice …, ceea ce la noi, ar fi de neconceput !
01.08. CONTRAINDICAŢIILE
PRACTICĂRII
ÎNOTULUI
In maladiile cronice sau
nevindecabile care pot aduce prejudicii fatale celui aflat în apă se practică
măsura interzicerii definitive, restrictive a înotului; este vorba de :
1/.Reumatism
Sokolschi‑Bouillaud, cu
leziuni cardiace consecutive;
2/.
Malformaţii cardiace;
3/.
Valvulopatii de orice natură;
4/.
Infecţii rino‑sinuzale şi faringiene;
5/.
Hepatita;
6/.
Nefropatii;
7/.
TBC pulmonar;
8/. Alergii;
9/.
Epilepsia, care impune întreruperea imediată şi definitivă a înotului !
01. 09. ‘A ŞTI SAU A NU ŞTI ÎNOTA …’
Biomecanic,
deprinderea de a înota. este
alcătuită dintr-o succesiune de acţiuni motrice naturale (secvenţe din acţiuni motrice de bază întâlnite în poziţiile de
postură, mersul, alergarea, căţrarea, târârea ş.a.) care sunt apelate spre
formarea unui al 6-lea simţ – simţul apei manifestat prin capacitatea de:
- a susţine, de a realiza imersia, scufundarea
-
de a manifesta plutirea în poziţii întinse apropiate de orizontala apei şi
-
de a produce înaintarea corpului prin serii, cicluri de mişcări ale membrelor,
corpului
- în condiţiile unui echilibru instabil în
apă, realizat conform legilor naturale ,
-
prin folosirea rezistenţei apei spre reuşita găsirii unor puncte de sprijin
hidrodinamic care să conducă la manifestarea plutirii şi înaintarea corpului (vezi cap.
V, Legile mecanicii)
Din această formulare au fost
excluse implicarea particularităţilor individuale neproductive (flotabilitatea scăzută, densitate mărită a
sistemului osos, rigiditate inadecvată a articulaţiilor, a musculaturii
corpului) şi unele caracteristici psihomotrice care decurg din experienţa
de mişcare a individului (biotip amotric),
opus fiind biotipul, individul capabil de a dezvolta optim 'simţul apei', care
odată realizat nu se va mai uita, la fel cum nu se mai uită niciodată mersul
în echilibru pe bicicletă..
Comportamental –
Expunerea acestui subiect trebue să
înceapă şi cu schiţarea ’modelului
ideal’ de elev pe care un instructor şi-l doreşte în grupă, în lecţia
de înot…..
Acest model poate fi creionat
astfel: - să fie vizibil remarcată
existenţa ’celor 7 ani de acasă’..,
-copilul să comunice uşor cu cei din
jur în spirit de respect firesc,
- să lase la uşa bazinului toate
înclinaţiile de răsfăţ sau alintare,
- să aibe spirit creator, să-i placă
munca şi răspunderea,
- să fie disciplinat, inteligent cu
spirit ascuţit al observaţiei,
- să fie ’om de cuvânt’ – dacă
acceptă să participe la lecţii (care
reprezintă un efort financiar+timp..)
- să facă totul pentru a-i mulţumi
pe părinţi sau profesor, să fie, deci, un
copil normal.
In plan sportiv sunt de preferat
subiecţii introvertiţi care au o şansă în plus în faţa monotoniei, plictiselii,
dar asta-i ’la sport’ !
Unii părinţi adoptă spiritul modern
al educaţiei libertine şi democratice, ei exclud pedeapsa, sunt toleranţi şi
admirativi faţă de ’invenţiile’ odraslelor….
La primele semne ale neconcordanţei
dintre ‘dorinţă’ şi ‘putinţă’ este bine a începe să reflecteze, odată în plus,
la stilul acesta de educaţie promovat ieftin în filme…: riscul este mare şi
urmările nu vor uşor de controlat.
Dacă la prima confruntare cu ’viaţa’
– de ex. învăţarea înotului – copilul dvs, o ’dă în bară’… trebuie să vă
reformulaţii concepţiile Dvs. despre educaţia odraslei – din ’unica stea’ a
familiei să devină un copil care trebuie
să înceapă a respecta experienţa celor mai mari, chiar fără a crâcni ceva…
In contra-partidă, cu eforturile
dvs. care nu vor fi prea uşoare.., viitorul adolescent şi tânăr al familiei
dvs. va fi unul care vă va bucura si linişti – va fi pe ’mâini bune’, ale
Sportului, ale Educaţiei sportive !
[
foto colecţie personală ]
01.10.' BĂTRÂNEŢE ' LA ÎNOT
Practica competiţională şi cea
legată de pregătirea în perspectivă (‘specializarea
timpurie’) a condus la ierarhizarea vârstelor optime pentru practicarea
înotului sportiv astfel:
- iniţierea la 4-6 ani,
- învăţarea unui procedeu de înot la 7-9
ani,
- perfecţionarea (3-4 procedee) la 10-12
ani,
- specializarea pe 1-2 procedee la 13-14
ani,
- specializarea: 1-2 probe de concurs
14-15 ani,
-
atingerea măiestriei– 15 ani fete / 16 băieţii,
- consacrarea după 17-18 până la 20-25
ani...,
-încheierea
activităţii competiţionale şi aderarea la competiţiile
‘Masters’, ale Veteranilor
- dezantrenarea compensatorie
Deci:
In situaţii diverse, ocazionale, când
cineva îşi propune să adere la una din secvenţele teoretic enunţate anterior,
el ar putea fi acceptat dacă vârsta sa biologică
coiencide cu cea cronologica indicată de
ierarhizarea anterior prezentată iar cînd aceasta este depăşită, se apreciază
că respectivul începător este 'bătrân' pentru
practicarea înotului sportiv, situaţie care trebuie privită totuşi cu optimism
– fiecare ‘regulă’ are ‘excepţiile’ ei….; înotul poate şi trebuie învăţat la
orice vârstă - singura ‘condiţie’ fiind plăcerea, dragostea de a te mişca
în apă. Avem destule exemple cu campioni autentici care au debutat la vârste
mai mari … ambiţia i-a ajutat decisiv !
01.11. BEBELUŞII ŞI ÎNOTUL ….
Pornind de la faptul că viitorul
copil îşi petrece viaţa intrauterină într-un mediu asemănător mediului acvatic
timp de 9 luni este de aşteptat că la contactul cu apa, bebeluşul să manifeste
reacţii de firească apropiere.
În cazurile unor manevre imprecise, dure
cu copilul aflat în apă (săpunul,
temperatura, lipsa unui echilibru vital pentru manifestarea actului
respirator…) sunt remarcate o serie de reacţii instinctuale de apărare.
Fiind vorba de instincte,
manifestările nu lasă ‘urme’ în starea conştientă a vieţii de relaţie.
Aceste aspecte se schimbă decisiv
după vârsta de 2 ani când bebeluşul începe să conştientizeze relaţiile lui cu
mediul înconjurător.În aceste momente copilul începe să aleagă …., iar dacă
evenimentele care-i sunt ‘oferite’ nu-i sunt pe plac, bebeluşul nostru devine
‘om’: circumspect, atent, mofturos sau încăpăţânat.
Deci ’învăţarea înotului’ la bebeluşii de sub
2 ani este o activitatea în care instinctele îşi spun cuvântul.
Mergând pe această ideie, putem
spune că copilul ‘nu învaţă nimic’ dar instinctele îl ajută să supravieţuiască,
chiar la încercări mai grele cum este imersia în apă, schimbarea poziţiilor
etc.
Dacă aceşti stimuli sunt oferiţi cu
atenţie (dragoste) şi nu sunt
exageraţi – copilul va sta în apă iar părinţii vor crede că ’învaţă înotul’.
Dar nu-i chiar aşa ….
A şti să înoţi este, cel mai ades,
egal cu a coordona conştient / apoi automatizat mişcările respiratorii în
starea de imersie sau de a reuşi o întrerupere temporară (apnee).
Este vorba deci de un act asumat,
voit. Noi ştim că puiul de maimuţă, când cade în apă, instinctual îşi blochează
respiraţia în apnee, un timp strict necesar pentru ca
’
mama’ sa să-l poată slava….
Recomandarea de a duce bebeluşii în
apa bazinului rămâne valabilă. Schimbările
de mediu îi ajută să se dezvolte armonios şi chiar să se călească (cu toate că thermoreglarea, ca sistem, la
aceste vârste încă nu este stabilizat).
Şedinţele cu apă la o temperatură
‘amicală’ (nu prea caldă….!) se pot constitui în ‘lecţii’, mai ales pentru
părinţi-instructori ce, pot învăţa care sunt limitele la care se ajunge. Iar
când puterea instinctelor se manifestă cert să nu vă fie frică de a-i
‘condiţiona’ chiar puţin peste… capacitatea lor de adaptare, de apărare.
‘Sportul’ cere şi unele sacrificii…
O ‘lecţie de înot’ cu bebeluşi sub 2
ani poate avea o durată de cca 30 min..De fiecare dată ‘ceva’ trebuie făcut în
plus, asta-i ‘legea sportului’. (Vezi
Anexa 1 )[[2]****]
(*foto Sport
Unterricht, D.Kuhlman, Munchen, 1973, isbn 3378049119, p.394)
01.12. ADULŢII ŞI ÎNOTUL ….
In mod tradiţional, instructorii de
înot consideră că un adult învaţă mai greu (sau deloc) să înoate ... de regulă
adultul exagerează şi ‘vede’ în frică un obstacol major; dar frica este chiar
necesară, o au toţi oamenii şi chiar autorul acestor rânduri – frica oferă
şansa de a fi învinsă, înţeleasă….
Adevărul care rezultă din practică
este că adulţii, mai ales femeile pot învăţa cu multă uşurinţă; băieţii sunt
mai puţin dispuşi a fi ‘conduşi’ şi se lasă mai greu instruiţi.
Această observaţie este remarcată
încă din fragedă copilărie – fetele învaţă mai uşor – băieţii mai greu….
Dece ar
putea adulţii învăţa înotul cu multă uşurinţă … ?
I. adultul este un
om conştient şi capabil deci, de a se concentra mult mai bine decât copiii
asupra unui exerciţiu; ei îl pot înţelege , memora, reproduce sub imperiu
gândirii spre de deosebire de copii care fac toate acestea din spirit de
conservare asociat cu simţirea apei, deci în mod aproape inconştient.
II. adultul, prin
frica sa, de cele mai multe ori exagerată, este vigilent – mulţi copii sunt
chiar imprudenţi...; să raţionăm – dacă totuşi frica există neconditionat,
inevitabil, hai s-o folosim în scopul trezirii curiozităţii de a cunoaşte
‘ceva’ nou; adultul o poate face cu condiţia:
- să i se ceară a avea o MARE dorinţă de a învăţa (1),
- să-i fie clar – numai cu ajutorul puterilor sale (2), iar
- instructorul nu trebuie să-I dea ‘speranţa’ că tratând
superficial lucrurile ‘iese ceva’, aşa la întâmplare (3).
Inotul, înotul sincron
solicită Supleţe şi Vigoare..., cu aceste două calităţi poţi învinge chiar
Gravitatea şi Imposibilul...!!!)
III. adultul trebuie să se încadreze
’milităreşte’ în a executa, a repeta chiar obsedant şi fără ‘speranţă’ –
algoritmul simplificat al învăţării înotului (vezi Anexa nr.2)
3 generatii de mari
inotatori (dr-st.) :
A.Popov , I.Thorpe, M.Phelps
(foto FINA Aquatis
world, AFP getty images)
01.13BAZINE …. BAZINE,
Probabil că ‘totul’ porneşte de
aici, de la acest curcubeu care, parcă, apare din ce în ce mai rar pe înaltul
cerului …..
(*foto colecţie
personală)
Un bazin în aer liber dar mai ales
curat, nepoluat, îndeamnă la linişte şi desfătare. Dar pentru a-l avea este
nevoie de dorinţă şi acţiuni caritabile de înaltă speţă.
(*din Schwimmsport,
K.M. Fiedler, Sportverlag, Berlin
85)
Iar când ‘liniştea’ dispare, nu poţi
fi indiferent la câte energii se pot afirma în apa unui bazin modern, curat şi
bine întreţinut aşa cum rezultă din fotografia anterioară.
(*foto colecţi
personală)
De la aceste zbengueli, treptat, se poate ajunge la
o ‘nouă religie’, cea a desăvârşirii prin mişcare, întrecere şi sport, înţesat
de ‘faire-play’, o conduită nobilă, dar din păcate, ‘pe cale de dispariţie’
în societatea secolului nostru …..
(*foto colecţie
personală - bazinul Parc Club Bucureşti )
Si totuşi, la noi s-au construit
câteva piscine la standarde moderne …, dovadă că se poate şi atunci când există
interes, lucruri bune ştim să facem.
01.14DOPINGUL IN SPORT.
Reprezintă
folosirea unor substanţe active sau a unor manevre, manipulări (fizice,
chimice) în scopul creşterii artificiale, frauduloase a randamentului sportiv
pentru obţinerea unor performanţe superioare în detrimentul sănătăţii
organismului şi a spiritului de ‘fraire-play’.
Au rămas în memoria opiniei publice
sportive decesele, consecutive folosirii dopajului, a ciclistului danez
E.Jensen la J.O.Roma 1960, ale altui ciclist – T.Simpson în 1967 şi a
boxeurului J.Elze în 1968, evenimente care au dus la condamnarea fermă a
acestor practice de către CIO şi MOC (Medical
Olimpic Commision) care încă din anii ‘70 a întocmit lista substanţelor
dopante, concomitent s-a perfecţionat testarea doping care poate pune în
evidenţă urme de substanţe dopante
folosite chiar cu cca. 6 luni înainte. Exemplele pot continua până în zilele
noastre, din păcate …
Cel mai dese substanţe folosite de
înotători sunt cele din seria anabolizantelor, care, mai ales la fete, au
efecte miraculoase în creşterea performanţelor.
Cine este atent va observa că un
asemenea sportiv/ă are o simptomatică specifică: trăsăturile devin accentuat
bărbăteşti, vocea se îngroaşă (semne cel
mai uşor de remarcat) dar seria continuă ca amploare şi în timp; nu se ştiu
cu exactitate care sunt consecinţele dopajului la sportivi care, peste ani, au
îmbătrânit biologic, dar este de aşteptat ca cei care au folosit dopingul să
aibe o îmbătrânire precoce şi o anumită fragilitate ce poate genera boli
cronice din banale crize acute
Dopajul poate fi uneori greşit
tolerat datorită împlicării unor interese mercantile pentru care Comitetele
olimpice încă nu respectă legile ferme + adecvate care interzic asemenea practici
(Codul Mondial antidoping, Regulamentul
FINA antidoping, ş.a.).
In faţa acestui flagel aproape de
neocolit în forma actuală a civilizaţiei noastre…, considerăm totuşi că este
mai bine să ‘’ştii tot’’ despre problema dopingului decât să-l laşi la voia
oricărui diletant care poate greşi de două ori – astfel :ca practicant al dopajului, ca utilizator ad-hoc al unor substanţe
farmacologice speciale, periculoase.
In final se poate spune că dopingul
este un ‘rău’ necesar – cunoaşterea umană se îmbogăţeşte şi pe această cale,
poate prin educaţie, să se renunţe, să stopăm acest acest flagel, imoral şi periculos.
01.15 INOVATIILE IN SPORT
(ÎNOT)
Invaţarea şi practicarea înotului
reprezintă o formă de creativitate fie ea chiar în sfera motricităţii în care
ideia de ‘progres’ este un fapt subînţeles.
Astfel se pot enumera căutările ad-hoc,
a fiecărui practicant ocazional, de a inova ‘ceva’ din mişcările cu care
înotăm, pornind de la experienţa personală sau de la interpretarea principiilor,
regulilor, sfaturilor enunţate de monitor, antrenor; despre inovaţii care au
fost ulterior acceptate in lumea înotului putem amintit, de ex: apariţia de noi
tehnici de înot
( Fluture Bras – 1927, Erich Rademacher, Germania sau Fluture Delfin –
1935, Jack Sieg, USA), care au dus chiar la nominalizarea lor în mod
oficial în regulamentele FINA sau noi ’stiluri’ (înot spate Kiefer, Bras japonez, Bras Jastremski, starturi / ’Grab
start’, întoarceri / la Spate - întoarcerea Naber, etc).
In aceiaşi ordine de idei se pot
aminti numeroase Inovaţii legate de tehnologia pregătiri, antrenamentului –
aparate de învăţare a înotului pe uscat (1812
– gen.prusac Pfuel care a conceput o ‘sală’ de înot în lipsa bazinului
tradiţional ...).
Mai nou sunt oferite aparate de simulare
precisă pe căi ştiinţifice, moderne a mişcărilor şi a încordărilor
musculare din concurs (Exer-genye,
Mini-Gym, Sport-sim 101, acesta 'made în Romania' - realizat la CCDS
/ Centrul de cercetări în domeniul Sportului de un colectiv condus de Pierre de
Hillerin, directorul centrului, Vl. Schor, ing.C. Obreja, M. Olaru) şi din
lumea occidentală - Biokinetik bench..
Mai amintim despre echipamente speciale de îngreunare uniformă a
efortului de înaintare prin apă (bureţii,
vestele, palmare ş.a.), testarea Lactacidemiei (LA) poate fi considerată o
inovare prin preluarea sa din tehnica medicală şi aplicare ei în sport.
Mai nou, a fost realizat de firma Polarswimm
/ Nokya un sistem (la purtător) care
monitorizează Frecvenţa cardiacă în effort (%), versus Consumul caloric -
calculate în limitele date de Vârstă, Gen, Talie, Greutate, date strict
individuale şi deci perfect intime prestaţiei celui care-l foloseşte.
Aparatul, format dintr-un simplu
ceas de mână (receptor) şi un sensor
(emiţătorul, de mărimea ceasului, menţinut cu o bretea la nivelul
sternului, deci direct pe corp); el poate fi extrem de util şi în cazul
bolnavilor cardiaci, în spitale sau acasă….(firma oferă un mod de communicare
prin care cel monitorizat poate intra în legătură cu Robotul central
[ www.polar.fi ], care va interpreta si recomanda date şi
conduita ulterioară. Este un produs excelent, ( preţul său îl face uşor
accesibil – vezi sales@fitness-trade.ro ) La acesta se mai poate adauga produsele Swimnovate/ Pool-Mate, UK si watch
counterul FINIS, USA.
La această listă se pot include şi
noile costume de înot, costume lansate de firme de prestigiu, care au menirea
de a facilita înaintarea corpului (prin
diminuarea curenţilor frenatori care se formează la trecerea apei pe lângă corp / ‘piele de rechin’.., păcat că
au o fiabilitate scăzută şi preţurile.. pe măsură).
In
ţara noastră inovaţiile sportive pot fi prezentate la Centrul de Cercetări în
Domeniul EFS din Buc-. Bd Basarabiei 37-39, sector 2 şi, evident, la Oficiul de
Mărci şi Invenţii din Buc (OSIM) din strada Biserica Rusă nr 7-9.
Rezumat :
Aşa cum rezultă din grafica
următoare, înotul reprezintă o activitate în care plăcutul se îmbină perfect cu
utilul.
Este o activitate care ar trebui să
intre în ’meniu’ cotidian al fiecăruia dintre noi; din păcate există mulţi
factori care se interpun între această dorinţă şi necesitate şi bugetul de timp
şi chiar de bani pe care îl avem la un
moment dat.
(preluare din
Inot-manual metodic, M. 0laru, ed efs, 1982)
Bibliografie
selectivă:
Allardice
J. – Medical Aspects of Swimming, Pelham Books, 1972, London
Ciobanu,
Cerchez, Munteanu – Inot pe înţelesul tutror, Ed Stadion, 1972, Buc.
Dragan,
I. Medicina sportivă aplicată, Ed. Sport-Turism, 1982, Buc.
Drăgan,
Mladin – Invăţaţi înotul, Ed. CFS, 1962,
Buc.
E.Magda,
M. Olaru – Lecţii de înot, Ed.
Sport-Turism, 1971, Buc.
Fiedler
Klaus– Schwimmsport, Sportverlag Berlin 1985
Kiphuth
Robert – Basic swimming, Nikolas Kaye, 1951, London,
Laer,
Witvrouv – Prestatie boekje Zwemmen, Aarhus, Nabatnikova M.A., Inot, Ed. EFS,
1963,
Nagy Sandor –Tanulj is uszni, Ed. Sport, 1979, Budapest,
Olaru
Mircea – INOT manual metodic, Ed, Sport-Turism, 1982, Buc.
Oprişescu
I – Bazele antrenamentului la înot, ICF, 1977, Popescu Alexander –Schwimmen, BLV
Munchen, 1978,
Rajki
Bela – A versenyuszas technikaja, Sport Lap, 1955, Budapest,
Torney,
Clayton – Aquatic instruction, Burges Publ, Comp, 1970, Minneapolis,
Turcas,
Zelinschi, Marinescu, Olaru – Curs de Inot, Univ. Ecologică, 1993, Buc.
[1] [Personal, la bazinul în care lucrez, invit
publicul să iasă afară după ce face sauna.., mai mult – după ce simt că copii
au un tonus ridicat al aderării la programul lecţiei, iarna, îi scot afară,
pentru perioade scurte de timp ...; acest exerciţiu i-a trasformat pe cei
timizi şi capricioşi... în devotaţi ai călirii şi îi simt învăluţi de o aureolă
eroică.....]
[2] bazinul în care se desfăşoară lecţia cu copii
sub 2 ani trebuie să aibe apa zilnic schimbată, deci apă proaspătă pentru
prevenirea oricărei forme de îmbolnăvire; în el nu vor intra decât
părinţii-instructori ….]
