"Pase" - Despre Periodizarea pregatirii

Ciudat, Google translate nu reuseste a traduce bine doua limbi mult inrudite: spaniola>romana .....

De aceea voi scrie in engleza si rusa sper sa traduca bine.....

*** Periodizarea pregatirii inotatorilor are ca scop simularea formei finale maxime de efort care este planificata oficial in calendarul antrenorului, clubului sau federatiei.

Acel moment important, dar indepartat, trebuie sa fie facut 'cunoscut' sportivului de timpuriu.

Exista multe forme de periodizare, fiecare cu obiectivele, cerintele si mijloacele sale in functie de sportiv, nivel, experienta, stagiu de inot, etc.

Mie mi-a placut periodizarea descrisa de celebrul antrenor Igor Koshkin in cazul pregatirii la altitudine...., spatiul nu permite sa descriu intregul proces dar el se rezuma la 40 zile de pregatire , un mezocilu, astfel - 10 zile la altitudine mica (sa zicem nivelul marii...) = antrenament cu incarcare mare, istovitor..., 10 zile de pregatire lejera la altitudine ( sa zicem Tzahkadzor, 2000m ), 10 zile de pregatire intensa (tot la altitudine) si ultimile 10 zile, coborarea la nivelul unde ar avea loc competitia, unde, in primele 48 ore este asteptata optimizarea capacitatilor de efort (prima forma sportiva asteptata) dupa care 'unda de shoc' a supracompensarii biologice este asteptata sa revina in urmatoarele 6-7 zile.

Acesta etapa / mezociclu de pregatire este repetata, sezon de sezon, an de an, astfel sportivul incepe sa-si formeze un simt aparte in care isi evalueaza singur, subiectiv, daca 'lucurile merg bine'. …

Formula lui Koshkin a fost aplicata cu succes, dupa informatia mea, mai ales in cazul pregatitii lui Vladimir Salnikov&prietenii de grup... si tare as fi bucuros daca cineva ar putea sa confirme sau sa infirme expunerea mea...

Personal, in cazul meu, a unui antrenor cu reusite mai putin convingatoare, eu foloseam un tip de periodizare in care tot 'kocktayl-ul pregatiri ( volum, intensitate, complezitate, etc.) se exprima sugestiv in expresia: {2 - 3 - 4 -1}, adica 4 saptamani / o etapa, care exerseaza lunar o 'intrarea in forma sportiva' biologica, saptamana {'1'} putand fi chiar o saptamana cu concurs de top ( fiecare etapa urmand sa aiba o crestere a indicatorilor de antrenament, acel kocktay prezentat mai sus.....) ******

Strange, Google translate can not well translate two closely related languages: Spanish> Romanian .....

That's why I will write in English and Russian hope to translate well .....

*** The training of swimmers is designed to simulate the ultimate form of effort that is officially planned in the calendar of the coach, club or federation.

That important but distant moment must be made known to the athlete early on.

There are many forms of periodization, each with its objectives, requirements and means depending on the athlete, level, experience, swimming experience, etc.

I liked the periodization described by the famous coach Igor Koshkin in the case of training at altitude ..., the space does not allow to describe the whole process but it is about 40 days of preparation, a mesocilus, thus - 10 days at low altitude let's say sea level ...) = heavy-duty, exhausting training, 10 days of easy altitude training (say, Tzahkadzor, 2000m), 10 days of intense training (also at altitude) and the last 10 days, at the level where the competition will take place, where the optimization of effort capacities (the first expected sporting form) is expected within the first 48 hours, after which the 'shock wave' of biological over-compensation is expected to return within the next 6-7 days.

This stage / semicircle of training is repeated, season season, year after year, so the athlete begins to form a special feeling in which he assesses himself, subjectively, if 'things go well'. ...

Koshkin's formula was successfully applied, according to my information, especially for the training of Vladimir Salnikov & group friends ... and I would be glad if someone could confirm or refuse my exposure ...

Personally, in my case, a coach with less convincing success, I used a type of periodization in which all the koktay's training (volume, intensity, completeness, etc.) expresses suggestively in the expression: {2 - 3 - 4 -1}, that is, 4 weeks / one stage, exercising monthly 'entry into the biological sport', week {'1'} being even a week with the top contest (each stage will have an increase in the training, that kocktay presented above .....) *** 

Как ни странно, Google translates не переводит хорошо два тесно связанных языка: испанский> румынский .....

Вот почему я напишу на английском и русском надеждах хорошо перевести .....

*** периодизация подготовки пловцов стремится имитировать последнее усилие формы максимум, который планируется официальный календарь тренера, клуб или федерацию.

Это веха, но далеко, должно быть сделано «знал» спортсмена рано.

Существует множество форм периодизации, каждая из которых имеет свои цели, требования и средства в зависимости от спортсмена, уровень, опыт, опыт плавания и т. Д.

Мне понравилась периодизация, описанная известным тренером Игорем Кошкиным в случае тренировки на высоте ... пространство не позволяет описать весь процесс, но это около 40 дней подготовки, мезоцилус, таким образом - 10 дней на малой высоте скажем, уровень моря ...) = тяжелая, изнурительная тренировка, 10 дней легкой подготовки по высоте (скажем, Цахкадзор, 2000 м), 10 дней интенсивного обучения (также на высоте) и последних 10 дней, на том уровне, на котором будет проводиться соревнование, где в первые 48 часов ожидается оптимизация мощности усилий (первая ожидаемая спортивная форма), после чего ожидается, что «ударная волна» биологической избыточной компенсации вернется в течение следующих 6-7 дней.

Этот этап / полукруг тренировки повторяется, сезон сезон, год за годом, поэтому спортсмен начинает формировать особое чувство, в котором он оценивает себя, субъективно, если «все идет хорошо». ...

Формула Кошкина была успешно применена, согласно моей информации, особенно для обучения друзей Владимира Сальникова и группы ... и я был бы рад, если кто-то сможет подтвердить или отказаться от моего воздействия ...

Лично, в моем случае, тренер с менее убедительными успехами, я использовал тип периодизации, в котором все готовые препараты (объем, интенсивность, полнота и т. Д.) Выразительно выражают в выражении: {2 - 3 - 4 -1}, т. Е. 4 недели / один этап, ежемесячно «вхождение в биологические виды спорта», неделя «1») - даже неделя с лучшим соревнованием (каждый этап будет увеличивать обучение, что kocktay представлено выше .....) ***

===========

Periodização Bio-Flexível: integração e monitoramento do treinamento esportivo

 quarta-feira, 25 de julho, 2018

---

Em função do ineditismo do método, foi preciso alterar o nome do novo conceito de periodização do treinamento esportivo para Periodização Bio-Flexível.

Neste novo artigo destacaremos alguns pontos críticos para a definição ou escolha da periodização ideal e ainda elucidar de uma forma geral as chamadas "cargas ótimas".

Começamos pela reflexão da importância de um trabalho integrado do staff para definição da periodização do treino e, consequentemente, para a melhoria da performance e para a conquista de resultados efetivos. Embora pareça óbvio, é muito comum vermos a periodização ser exclusivamente de responsabilidade do técnico/coach/head coach.

Ora, se temos um discurso atual e pertinente acerca da atuação multidisciplinar em favor das melhores performances, como poderíamos sustentar essa exclusividade de autonomia de tomada de decisão?

O novo conceito de Periodização Bio-Flexível determina que somente em reuniões do staff se defina a periodização, assim como os ajustes necessários no decorrer da temporada. E mais, determina que as tomadas de decisão sejam sempre a partir do biomonitoramento, o que não se caracteriza em autonomia exclusiva de um dos integrantes do staff, mas sim de todo grupo a partir do feedback do "mediador", profissional responsável pelo biomonitoramento.

Esse modelo de periodização proposto elimina as decisões empíricas ou baseadas somente no feeling de um membro do staff ou ainda fruto da reprodução de algum modelo que pode ter sido parcialmente certo e gerado sucesso. A partir dos indicadores fisiológicos (carga interna) concomitantemente à carga externa, a equipe conta com todas as informações necessárias para definir ações seguras, inclusive durante toda a temporada.

Dessa forma, o método minimiza ou até elimina uma outra falha bastante comum: a utilização de alguma periodização por simples reprodução e ou demasiado respeito às periodizações já utilizadas em algum momento sem saber de fato se isso funcionará para o atleta. Podemos citar a seleção previa dos períodos, da duração e das intensidades. Começam aparecer nesse ponto os chamados "números mágicos";, que indicam quanto tempo cada capacidade ou valência física deve ser trabalhada, como por exemplo, 6 a 8 semanas para aquisição de força.

Com a Periodização Bio-Flexível nós questionamos o porquê de não utilizar 1, 2, 3, 4, 5, 10 e etc. Um conceito prévio mal utilizado pode impactar diretamente no erro da determinação das cargas ótimas e por consequência facilitar a perda de performance por "cargas débeis" ou por overtraining.

Os marcos críticos que de fato devem ser considerados para determinar cargas ótimas são:

1. A performance atual do atleta na modalidade;

2. As características (fisiológica e mental) do atleta frente às demandas das provas;

3. A dinâmica competitiva (duração das competições e logística de viagens);

4. O calendário de competições;

5. A resposta via carga interna frente aos estímulos e aos resultados competitivos.

Quanto maior a precisão do monitoramento e a determinação das cargas ótimas, maiores serão as possibilidades do atleta manter-se competitivo, em alta performance, durante toda a temporada.

O atleta poderá se beneficiar de adaptações residuais e supercompensar em prol da alta performance por treinar respeitando a individualidade biológica e a especificidade da modalidade com baixo ou menor desgaste fisiológico quando comparado às "máximas predeterminadas".

O monitoramento da aplicação das cargas de treinos trará informações importantes para o staff, como:

Exercícios;

Métodos de execução;

Volume em repetições e séries;

Intervalos propostos;

Densidade de distribuição dos blocos;

Qualidade técnica de execução associada às demandas metabólicas;

Tempo de recuperação para os estímulos;

Impacto fisiológico do somatório das atividades propostas nos ciclos de treinamento.

Num pensamento multifatorial e multidisciplinar esse monitoramento também permitirá que outras áreas de suporte ao treinamento tenham feedbacks e que possam identificar as adaptações geradas a partir das prescrições e aplicações específicas. Podemos destacar aqui a nutrição, a preparação física, a fisioterapia, a medicina desportiva, a psicologia desportiva e qualquer outra atividade profissional que possa ser incluída no processo de treinamento.

Se com a organização e a distribuição das cargas de treinos tivermos a produção máxima de performance, alinhadas com as metas e com o mínimo desgaste fisiológico, essas serão consideradas "cargas ótimas".

Por fim, ressaltamos que se as cargas de treino permanecerem por um tempo maior, sendo aplicadas em níveis acima do ótimo, as chances de lesões, imunossupressão e doenças se tornam maiores, o que se confirmadas fatalmente trarão prejuízos a toda a preparação. Entretanto, se as cargas estiverem abaixo de um nível de stress que permita adaptações fisiológicas importantes, estaremos no caminho do “destreinamento” do atleta, o que traz danos para a performance.

Em nenhum momento queremos sobrepor a palavra do técnico, pelo contrário, defendemos o respeito à individualidade biológica do atleta para que o trabalho multidisciplinar obtenha de fato sucesso.

Em breve apresentaremos aqui mais artigos sobre a temática.

Helvio Affonso é doutorando em Ciências Farmacêuticas, professor universitário de Fisiologia do Exercício, mestre em Ciências Farmacêuticas, especialista em Treinamento Desportivo de Alto Rendimento e em Fisiologia do Exercício e educador físico. Campeão mundial 2015 e Campeão Olímpico Rio 2016 como fisiologista da dupla de vôlei de praia Alison e Bruno Schmidt e sócio da Appto.

Arilson Silva é técnico olímpico de natação, com atuação nos Jogos Olímpicos de Beijing 2008, Londres 2012 e Rio 2016. Recordista mundial com Felipe França 50m peito 2009 e Andrii Govorov 50m borboleta 2018; cinco medalhas em mundiais; finalista olímpico com Bruno Fratus 50m livre Londres 2012 (4° lugar); Felipe França semifinalista 100m peito Londres 2012 e Andrii Govorov finalista 50m livre Rio 2016 (5° lugar).

Ciudata mai este si viata sportiva……

Ciudata mai este si viata sportiva……

In anii ’60, eu, proaspat absolvent al Institutului de Cultura Fizica,  m-am afimat rapid ca antrenor eficient, folosind ca metoda de invatare-perfectionare a inotului sportiv (bazin) - repetarile pe latimea bazinului (vezi lucrarile Conf. internationala a antrenorilor de inot, Buc.,1965).

Aceste repetari, fiind pe distanta scurta se faceau, de regula, la limita capacitatilor individuale ale fiecarui incepator, deci, pentru cei din apa era obisnuirea cu inotul in viteza…, pentru antrenor era metoda folosirii sprintului repetat pe distanta scurta, in opozitie cu inotul pe distante lungi, antrenament cu volum mare de inot (am aderat la folosirea latimii bazinului, deoarece in acei ani, in singurul bazin din Bucuresti…, dupa antrenamentul poloistilor(ora 10,30), bazinul ramanea gol  iar eu mi-am adus grupa de incepatori la bazin tocmai ca aveam spatiu si timpul de a lucra fara ambuteiaje in apa).

Asa s-a ajuns la practica normala, de cand lumea…,  in fiecare bazin…, sa te mai inspiri de la ceilalti antrenori; colegii mei ce-au facut – au copiat ideia ‘sprintului pe latimea bazinului’ care a inlocuit ‘inotul lent, pe lungimea bazinului,’ iar ‘sprintul’ s-a aplicat, in mod gresit la acest ‘volum’ si astfel s-a ajuns la ceea ce remarca distinsul specialist Tony MacGuinness, UK … la inotul ‘scapa cine poate’ sau mai stiintific la ‘teoria evolutiei speciilor’ formulata de Ch. Darwin’(recent reinterpretata de destinsul prof. Adrian Bejan/ Duke Univ. USA).

Acest sistem, in care regasim concursurile celor mici s-a perpetuat pana in zilele noastre si statistica ne arata, conform zicalei ‘multi chemati-putini ramasi’, ca numarul real al marilor performeuri este vizibil, in scadere….

 

Stiu, ca cei care adera la acest ‘scapa cine poate’…., trebuie sa apeleze la abuz de efort (de regula, cel maximal) care aplicat pe inotatorii de varsta mica are rezultat previzibil – plafonarea si desigur, abandonarea timpurie a inotului de performanta ( afara de uzura prematura a diferitelor articulatii si dezvoltarea, pe masura, a musculaturii /ajungandu-se la o contradictie dintre ‘vartsa biologica si ‘varsta cronologica’ …., cel  mai evident necaz este ca organismul tanar se adapteaza usor la efortul marit, inima creste in volum exterior si paradoxal scade in volumul interior al atriilor, ventricolelor – in consecinta…., cantitatea de sange pompat la fiecare pulsatie este mai mica, reflex se ajunge la forme de tahicardie, oboseala imediata cu toate consecintele…

 

Pledoaria mea si a cunoscutului Tony MacGuinness. UK, se sintetizeaza la sfatul de a nu aplica gresit relatia ‘sprint/volum’, mai ales la cei de varsta mica.

 

Corelarea optima a acestor doi parametri importanti ai antrenamentului trebuie sa se faca avand ca reper momentul Pubertatii; un organism bine pregatit (fara abuzuri de efort) dupa inceperea naturala a Pubertatii va putea sa reactioneze optim la cerintele din ce in ce mai mari induse de cresterea performantei (optim varsta adultilor, a seniorilor)

 

Traducere by Google translate:

Sursa - Tony MacGuinness: *** De când eram un înotător, antrenorii au insistat că există perioade ale sezonului în care antrenamentele cu volum mare sunt mai importante decât orice altceva și că lipsa acestor sesiuni de formare va fi în detrimentul performanțelor la întâlniri mari, la sfârșitul sezonului.

Dar, este acest sfat de fapt corect și, mai important, este volumul efectiv benefic pentru nivelurile de performanță globală?

Premisa de antrenament de volum mare este că creează niveluri mai ridicate de mitocondrii și acest lucru mărește aptitudinea înotătorului. Este de remarcat faptul că sportivii bine pregătiți au aproximativ două ori mai multe mitocondrii decât sportivii de la sfârșitul săptămânii. Dar, să aruncăm o privire asupra procesului real care are loc în timpul antrenamentelor cu volum mare.

Antrenamentele de mare volum la viteze mai mici se desfășoară în mod tradițional pe un interval de timp de formare de două ore și se învârt în jurul unei descărcări lente a înotătorilor ATP, de aici se desfășoară sesiuni lungi de 2 ore și se fixează ca 10 x 400m etc pentru a crește rezistența și Max Vo2.

Fiecare lovitură pe care o ia un înotător este alimentată de Adenozin Trifosfat, iar corpul uman are un sistem remarcabil și complex pentru a se asigura că înotătorul are ATP atunci când o cere. Energia stocată în ATP este un fel de baterie reîncărcabilă. Cu cat mai adanc inotatorul intră în sesiunea de două ore, mușchii folosesc energia disponibilă, ATP care, la rândul său, se transformă în două produse metabolice de adenozină difosfat și adenozin monofosfat sau ADP și AMP. Aceste molecule, după cum sa menționat mai devreme, sunt ca bateriile uzate care pot fi reîncărcate.

AMP declanșează activarea unei proteine cu denumirea de AMPK care reprezintă 5 '' proteină kinazică activată de adenozin monofosfat. De ce acești oameni de știință vin cu nume atât de lungi, este dincolo de mine? Oricum, se pare că AMPK activează, la rândul său, o altă proteină cu numele ... și îmi cer scuze pentru un alt activator de peroxisome proliferator activat de gamma coactivator ~ 1Alpha, care este abreviat până la PGC ~ 1a. Sa descoperit că PGC ~ 1a este "regizorul de bază" din cauza rolului esențial pe care îl joacă în construirea mitocondriilor. Sa crezut că acest lucru s-ar putea întâmpla numai atunci când se utilizează un volum de intensitate redusă de intensitate redusă.

Recent, cercetătorii sportului de la profesorul Mark Hargreaves, Laboratorul de Fiziologie Exercițiu din Melbourne, Australia și Departamentul de Kinesiologie al Universității McMaster, Hamilton, Ontario, Canada, au descoperit că sesiunile de sprint de scurtă durată cu viteză mare regulată, așa cum prevede antrenorul australian Harry Gallagher mai jos) în 1976 execută exact aceeași secvență și acționează aceleași sisteme metabolice, ca și metodologia tradițională de formare intensivă a volumului redus pe care eu personal o numesc "pregătire darwiniană" sau supraviețuirea celor puțini.

Astfel, în loc să se bazeze pe reducerea lentă graduală a înotătorilor ATP în timpul unei sesiuni de antrenament de mare volum, exact același proces poate fi obținut prin utilizarea sesiunilor de practică cu o durată scurtă de timp de mare viteză.

Acest lucru se întâmplă din cauza modului în care sunt grupate fibrele musculare umane. Fibrele lentă tip I se compun în jurul a cincizeci la sută +/- dintr-un țesut total de mușchi și sunt fibrele utilizate în formarea intensivă de intensitate redusă. Tipurile de țesut muscular de tip II sau fibrele rapide sunt recrutați atunci când este necesară o aplicare rapidă puternică.

Efortul necesar în timpul unui program cu viteză mare de scurtă durată implică atât fibrele lentă de tip I și tipul II, cât și sprâncenele de viteză mare de viteză scurte sunt solicitante și necesită implicarea completă a țesutului muscular. Această angajare constantă și odihnă, scurge rapid ATP și declanșează ciclul de producție a mitocondriilor.***

***Ever since I was a swimmer, coaches have insisted that there are periods of the season where high volume training is more important than anything else, and that missing these training sessions will be detrimental to performance at big meets, at the backend of the season.

But, is this advice actually correct and more importantly, is volume actually beneficial to overall performance levels ?

The premise of high volume training is that it creates higher levels of mitochondria and this increases the fitness of the swimmer. It is worth noting that highly trained athletes have about twice as many mitochondria as the weekend warrior athletes. But, let's take a look at the actual process that takes place during high volume training.

High volume training at lower speeds takes place over traditionally a two hour training time frame and revolves around a slow discharge of the swimmers ATP, hence the long sessions of 2 hours and sets like 10 x 400m etc to increase endurance and Max Vo2.

Every stroke a swimmer takes is fueled by Adenosine Triphosphate and the human body has a remarkable and complex system to ensure that the swimmer has ATP when he or she requires it. The energy stored in ATP is a bit like a rechargeable battery. The deeper the swimmer goes into the two hour session their muscles use up the available energy, the ATP which in turn converts into two metabolic by~products Adenosine Diphosphate and Adenosine Monophosphate or ADP and AMP. These molecules as stated earlier, are like spent batteries that can be recharged.

AMP triggers the activation of a protein with the name of AMPK which stands for 5'~ adenosine Monophosphate activated protein kinase. Why these scientists come up with such long winded names is beyond me? Anyhow, it turns out that AMPK in turn activates another protein with the name of... and I apologise for another mouthful, Peroxisome Proliferator ~ Activated Receptor Gamma Coactivator~1Alpha, which is abbreviated down to PGC~1a. It was discovered that PGC~1a is the "master regulator" because of the critical role it plays in the building of mitochondria. It was believed that this could only happen when using high volume low intensity type training.

Recently, sports scientists at Professor Mark Hargreaves Laboratory of Exercise physiology in Melbourne, Australia and the Kinesiology department of McMaster's University, Hamilton, Ontario, Canada have discovered that regular high velocity short time frame sprint sessions, as laid out by Australian coach Harry Gallagher (below) in 1976 perform exactly the same sequence and activate the same metabolic systems, as the traditional methodology of high volume low intensity training that I personally refer to as "Darwinian Training" or the survival of the few.

So, instead of relying on the slow gradual reduction of the swimmers ATP during a high volime training session, the exact same process can be achieved by utilizing high velocity short time frame practice sessions.

This happens because of the way human muscle fibres are grouped. The slow twitch type I fibres make up around fifty percent +/- of a muscles overall tissue and are the fibres used in high volume low intensity training. The type II muscle tissue or fast twitch fibres are recruited when fast powerful application is required.

The effort required during a short duration high velocity program engages both the slow twitch type I fibres and the type II fast twitch as short time frame high velocity sprints are demanding and requires complete muscle tissue involvement. This constant engagement and rest, quickly drains the ATP and triggers the cycle of mitochondria production.

GO RACE ~ DARE TO SWIM FASTER...***

 

 

SWIMMING FANATIC

Swimming FanaticTop of Form

53Сергей Сорокин, Alex Sydorenko şi alţi 51

Mircea Olaru hipoxic-swmming is prohibit by the FINA Law, I don/t like this exercise

Christos Ntour Why?

Mircea Olaru Christos Ntour Ask FINA/SCT....

Christos Ntour Mircea Olaru you say that you dont like this exercise. your explain pls

Сергей Сорокин Отработка выхода. Да с гипоксией , а как же без нее :-)

Bottom of Form

Google перевести надежду быть хорошо ... = .... сказать, что я не могу вспомнить последние изменения в FINA правил по лечению гипоксического, но я знаю, что «искусство плавание» является хорошей привычкой правильно дышать.

Конкретно, рекомендуется «вдохновлять воздух столько, сколько требуется», чтобы предотвратить преждевременное возникновение механической и биохимической усталости из-за окислительной нагрузки / лактацидемии; (!), Например, попытаться вдохновить «кило» воздух ... а также «кило» воздух выдохнуть (сделать простое упражнение сейчас (), когда вы читаете эти строки: * Дышите, как вы хотите .... + истек меньше ... продолжать вдохновлять снова ... + продолжать истекать меньше ...., я думаю, вы уже чувствуете себя «уставшими» в дискомфорте *

Так гипоксическая плавание опасно для оптимального тела + определенного вреда для здоровья (см FINA права / Medical Commeete), но отлично подходит для тех, кто цена их здоровье вынет хорошую производительность (кроме того, биомеханики проанализированы ... дыхательный акт, за исключением того, на спину, потребляя некоторые из прямолинейных скользящего тела, сканирование может быть горизонтальным отклонение, отклонение Дельфиньих Breastroke и может быть вертикально .... собрана, в теории, эти отклонения могут привести к сдвигу змей, который будет иметь большее количество метров, если он имеет официальную длину бассейна)

Надеюсь, ты меня понимаешь ... Хороший день (мне 83 года, и я пробыл в бассейне 12 лет ...)

I hope that Google translates to be ok ... = .... let's say I do not know the latest changes to the FINA regulation regarding the hypoxic regime, but I know that 'art of swimming' implies the good habits of breathing correctly.

Concretely, it is advisable to 'inspire air as much as it takes' to prevent the premature occurrence of mechanical and biochemical fatigue due to oxiden duty / lactacidemia; for example (!), try to inspire a 'kilogram' of air ... and a 'kilogram' of air to expire (do a simple exercise, now (!) when reading these lines: * breathe air you want .... + expire less ... continue to inspire again ... + continue to expire less ...., I think you already feel 'tired' in discomfort *

So, hypoxic swimming is dangerous for the optimal functioning of the body + damages certain health (see FINA Law / Medical Commeete) but it is advantageous for those who, with their health, want to achieve good performance (in addition, biomechanically analyzed ..., the breathing act, outside the Backstroke, consumes something from the rectilinear sliding of the body, at Crawl the deviation can be in the horizontal plane, at the Breastroke and Dolfin deviation can be vertically .... gathered theoretically these deviations can lead to a displacement the serpent which will have a larger number of meters if it has the official length of the basin)

I hope you understand me ... A good day (I am 83 years old and I have stayed in the pool for 12 years ...)

sper ca Google translate sa fie ok... = .... sa zicem ca eu nu mai stiu ultimile modificari ale regulamentului FINA referitor la regimul hipoxic, dar eu stiu ca 'arta inotului' presupune buna deprindere de a respira corect.

La concret, trebuie recomandat 'cat aer inspiri/tot atata trebuie sa expiri' ...., pentru a preveni aparitia prematura a oboselii mecanice si a celei biochimice datorata 'datoriei de oxiden'/lactacidemia; de exemplu(!), incearca sa inspiri un 'kilogram' de aer... si tot un 'kilogram' de aer sa-l expiri (fa un simplu exercitiu, acum(!), cand citesti aceste randuri: * inspira aer cat vrei....+ expira mai putin..., continua din nou sa inspiri...+ continua sa expiri mai putin...., cred ca deja te simti 'obosit', in disconfort.*

Deci inotul hipoxic este periculos pentru functionarea optima a organismului+dauneaza cert sanatatii (Vezi FINA Law / Medical Commeete) dar este avantajos pentru cei care, cu pretului sanatatii lor, vor sa scoata o performanta buna ( in plus, biomecanic analizat..., actul respirator, afara de Backstroke, consuma ceva din alunecarea rectilinie a corpului, la Crawl devierea poate fi in plan orizontal, la Breastroke si Dolfin devierea poate fi in plan vertical...., adunate, teoretic, aceste devieri pot conduce la o deplasare serpuita care va insuma un numar mai mare de metri dacat are lungimea oficiala a bazinului)

Sper ca m-ai inteles... O zi buna ( eu am 83 de ani si am 'stat' in bazin de la 12 ani...)