Ciudata mai este si viata sportiva……

Ciudata mai este si viata sportiva……

In anii ’60, eu, proaspat absolvent al Institutului de Cultura Fizica,  m-am afimat rapid ca antrenor eficient, folosind ca metoda de invatare-perfectionare a inotului sportiv (bazin) - repetarile pe latimea bazinului (vezi lucrarile Conf. internationala a antrenorilor de inot, Buc.,1965).

Aceste repetari, fiind pe distanta scurta se faceau, de regula, la limita capacitatilor individuale ale fiecarui incepator, deci, pentru cei din apa era obisnuirea cu inotul in viteza…, pentru antrenor era metoda folosirii sprintului repetat pe distanta scurta, in opozitie cu inotul pe distante lungi, antrenament cu volum mare de inot (am aderat la folosirea latimii bazinului, deoarece in acei ani, in singurul bazin din Bucuresti…, dupa antrenamentul poloistilor(ora 10,30), bazinul ramanea gol  iar eu mi-am adus grupa de incepatori la bazin tocmai ca aveam spatiu si timpul de a lucra fara ambuteiaje in apa).

Asa s-a ajuns la practica normala, de cand lumea…,  in fiecare bazin…, sa te mai inspiri de la ceilalti antrenori; colegii mei ce-au facut – au copiat ideia ‘sprintului pe latimea bazinului’ care a inlocuit ‘inotul lent, pe lungimea bazinului,’ iar ‘sprintul’ s-a aplicat, in mod gresit la acest ‘volum’ si astfel s-a ajuns la ceea ce remarca distinsul specialist Tony MacGuinness, UK … la inotul ‘scapa cine poate’ sau mai stiintific la ‘teoria evolutiei speciilor’ formulata de Ch. Darwin’(recent reinterpretata de destinsul prof. Adrian Bejan/ Duke Univ. USA).

Acest sistem, in care regasim concursurile celor mici s-a perpetuat pana in zilele noastre si statistica ne arata, conform zicalei ‘multi chemati-putini ramasi’, ca numarul real al marilor performeuri este vizibil, in scadere….

 

Stiu, ca cei care adera la acest ‘scapa cine poate’…., trebuie sa apeleze la abuz de efort (de regula, cel maximal) care aplicat pe inotatorii de varsta mica are rezultat previzibil – plafonarea si desigur, abandonarea timpurie a inotului de performanta ( afara de uzura prematura a diferitelor articulatii si dezvoltarea, pe masura, a musculaturii /ajungandu-se la o contradictie dintre ‘vartsa biologica si ‘varsta cronologica’ …., cel  mai evident necaz este ca organismul tanar se adapteaza usor la efortul marit, inima creste in volum exterior si paradoxal scade in volumul interior al atriilor, ventricolelor – in consecinta…., cantitatea de sange pompat la fiecare pulsatie este mai mica, reflex se ajunge la forme de tahicardie, oboseala imediata cu toate consecintele…

 

Pledoaria mea si a cunoscutului Tony MacGuinness. UK, se sintetizeaza la sfatul de a nu aplica gresit relatia ‘sprint/volum’, mai ales la cei de varsta mica.

 

Corelarea optima a acestor doi parametri importanti ai antrenamentului trebuie sa se faca avand ca reper momentul Pubertatii; un organism bine pregatit (fara abuzuri de efort) dupa inceperea naturala a Pubertatii va putea sa reactioneze optim la cerintele din ce in ce mai mari induse de cresterea performantei (optim varsta adultilor, a seniorilor)

 

Traducere by Google translate:

Sursa - Tony MacGuinness: *** De când eram un înotător, antrenorii au insistat că există perioade ale sezonului în care antrenamentele cu volum mare sunt mai importante decât orice altceva și că lipsa acestor sesiuni de formare va fi în detrimentul performanțelor la întâlniri mari, la sfârșitul sezonului.

Dar, este acest sfat de fapt corect și, mai important, este volumul efectiv benefic pentru nivelurile de performanță globală?

Premisa de antrenament de volum mare este că creează niveluri mai ridicate de mitocondrii și acest lucru mărește aptitudinea înotătorului. Este de remarcat faptul că sportivii bine pregătiți au aproximativ două ori mai multe mitocondrii decât sportivii de la sfârșitul săptămânii. Dar, să aruncăm o privire asupra procesului real care are loc în timpul antrenamentelor cu volum mare.

Antrenamentele de mare volum la viteze mai mici se desfășoară în mod tradițional pe un interval de timp de formare de două ore și se învârt în jurul unei descărcări lente a înotătorilor ATP, de aici se desfășoară sesiuni lungi de 2 ore și se fixează ca 10 x 400m etc pentru a crește rezistența și Max Vo2.

Fiecare lovitură pe care o ia un înotător este alimentată de Adenozin Trifosfat, iar corpul uman are un sistem remarcabil și complex pentru a se asigura că înotătorul are ATP atunci când o cere. Energia stocată în ATP este un fel de baterie reîncărcabilă. Cu cat mai adanc inotatorul intră în sesiunea de două ore, mușchii folosesc energia disponibilă, ATP care, la rândul său, se transformă în două produse metabolice de adenozină difosfat și adenozin monofosfat sau ADP și AMP. Aceste molecule, după cum sa menționat mai devreme, sunt ca bateriile uzate care pot fi reîncărcate.

AMP declanșează activarea unei proteine cu denumirea de AMPK care reprezintă 5 '' proteină kinazică activată de adenozin monofosfat. De ce acești oameni de știință vin cu nume atât de lungi, este dincolo de mine? Oricum, se pare că AMPK activează, la rândul său, o altă proteină cu numele ... și îmi cer scuze pentru un alt activator de peroxisome proliferator activat de gamma coactivator ~ 1Alpha, care este abreviat până la PGC ~ 1a. Sa descoperit că PGC ~ 1a este "regizorul de bază" din cauza rolului esențial pe care îl joacă în construirea mitocondriilor. Sa crezut că acest lucru s-ar putea întâmpla numai atunci când se utilizează un volum de intensitate redusă de intensitate redusă.

Recent, cercetătorii sportului de la profesorul Mark Hargreaves, Laboratorul de Fiziologie Exercițiu din Melbourne, Australia și Departamentul de Kinesiologie al Universității McMaster, Hamilton, Ontario, Canada, au descoperit că sesiunile de sprint de scurtă durată cu viteză mare regulată, așa cum prevede antrenorul australian Harry Gallagher mai jos) în 1976 execută exact aceeași secvență și acționează aceleași sisteme metabolice, ca și metodologia tradițională de formare intensivă a volumului redus pe care eu personal o numesc "pregătire darwiniană" sau supraviețuirea celor puțini.

Astfel, în loc să se bazeze pe reducerea lentă graduală a înotătorilor ATP în timpul unei sesiuni de antrenament de mare volum, exact același proces poate fi obținut prin utilizarea sesiunilor de practică cu o durată scurtă de timp de mare viteză.

Acest lucru se întâmplă din cauza modului în care sunt grupate fibrele musculare umane. Fibrele lentă tip I se compun în jurul a cincizeci la sută +/- dintr-un țesut total de mușchi și sunt fibrele utilizate în formarea intensivă de intensitate redusă. Tipurile de țesut muscular de tip II sau fibrele rapide sunt recrutați atunci când este necesară o aplicare rapidă puternică.

Efortul necesar în timpul unui program cu viteză mare de scurtă durată implică atât fibrele lentă de tip I și tipul II, cât și sprâncenele de viteză mare de viteză scurte sunt solicitante și necesită implicarea completă a țesutului muscular. Această angajare constantă și odihnă, scurge rapid ATP și declanșează ciclul de producție a mitocondriilor.***

***Ever since I was a swimmer, coaches have insisted that there are periods of the season where high volume training is more important than anything else, and that missing these training sessions will be detrimental to performance at big meets, at the backend of the season.

But, is this advice actually correct and more importantly, is volume actually beneficial to overall performance levels ?

The premise of high volume training is that it creates higher levels of mitochondria and this increases the fitness of the swimmer. It is worth noting that highly trained athletes have about twice as many mitochondria as the weekend warrior athletes. But, let's take a look at the actual process that takes place during high volume training.

High volume training at lower speeds takes place over traditionally a two hour training time frame and revolves around a slow discharge of the swimmers ATP, hence the long sessions of 2 hours and sets like 10 x 400m etc to increase endurance and Max Vo2.

Every stroke a swimmer takes is fueled by Adenosine Triphosphate and the human body has a remarkable and complex system to ensure that the swimmer has ATP when he or she requires it. The energy stored in ATP is a bit like a rechargeable battery. The deeper the swimmer goes into the two hour session their muscles use up the available energy, the ATP which in turn converts into two metabolic by~products Adenosine Diphosphate and Adenosine Monophosphate or ADP and AMP. These molecules as stated earlier, are like spent batteries that can be recharged.

AMP triggers the activation of a protein with the name of AMPK which stands for 5'~ adenosine Monophosphate activated protein kinase. Why these scientists come up with such long winded names is beyond me? Anyhow, it turns out that AMPK in turn activates another protein with the name of... and I apologise for another mouthful, Peroxisome Proliferator ~ Activated Receptor Gamma Coactivator~1Alpha, which is abbreviated down to PGC~1a. It was discovered that PGC~1a is the "master regulator" because of the critical role it plays in the building of mitochondria. It was believed that this could only happen when using high volume low intensity type training.

Recently, sports scientists at Professor Mark Hargreaves Laboratory of Exercise physiology in Melbourne, Australia and the Kinesiology department of McMaster's University, Hamilton, Ontario, Canada have discovered that regular high velocity short time frame sprint sessions, as laid out by Australian coach Harry Gallagher (below) in 1976 perform exactly the same sequence and activate the same metabolic systems, as the traditional methodology of high volume low intensity training that I personally refer to as "Darwinian Training" or the survival of the few.

So, instead of relying on the slow gradual reduction of the swimmers ATP during a high volime training session, the exact same process can be achieved by utilizing high velocity short time frame practice sessions.

This happens because of the way human muscle fibres are grouped. The slow twitch type I fibres make up around fifty percent +/- of a muscles overall tissue and are the fibres used in high volume low intensity training. The type II muscle tissue or fast twitch fibres are recruited when fast powerful application is required.

The effort required during a short duration high velocity program engages both the slow twitch type I fibres and the type II fast twitch as short time frame high velocity sprints are demanding and requires complete muscle tissue involvement. This constant engagement and rest, quickly drains the ATP and triggers the cycle of mitochondria production.

GO RACE ~ DARE TO SWIM FASTER...***