Primele carti traduse din limba romana in limba turca ....

In tumultul anilor '90-91, fata mea, Ana Maria, terminase studiile la ICF; a fost ultima generatie care a mai primit celebrele 'reaprtizari in productie' si ea a fost repartizata tocmai in com. Sindrilita de Ilfov, la cca 30km de Buc. 

Lui Ana Maria, inca de cand s-o nascut, bunicul ei i-a pus pe un CEC de masini suma de 5.000 lei, apoi noi am tot depus lunar 'indemnizatia pentru copil' asa ca la absolvire, promisa masina a putut fi cumparata [ era un Peugeot 205, rosie, o placere de masina].

Dar dupa ce s-a prezentat la scoala, imediat dupa Ex. de Stat, ea a vazut ca acolo trebuie sa predea in 2 scoli, despartite de o padure si cu acces pe pamant....,  DAR, Cel de sus, i-a sarit in ajutor... , cum ?

Pe mine m-au invitat cei de la Cukurova Univ. din Adana sa deschid, nici mai mult nici mai putin 'un centru de pregatire olimpica'. universitatea avea ca baza materiala cam tot ce presupunea un asemenea centru [ un bazin acoperit de inot 50/8 culoare, 2 sali pentru gimnastica si jocuri sportive cu tribune fiecare, sumedenie de terenuri in aer liber pt toate sporturile, jos, langa lac un debaracder pentru sporturi nautice; eu eram 'in al 9-lea Cer' si incepusem sa organizez totul.

Evident, fiind in luna Augsut, am 'indraznit' s-o invit si pe Ana Maria sa 'vada si ea odata Turcia' [ era singurul ei repros 'dece te-ai dus la turci' / invatase la scoala ca turcii sunt rai etc.]; cu greu s-o invoit, avea un iubit si nu dorea sa se desparta nici pentru o zi dar pan'la urma curiozitatea a invins si a venit cu mine.

La Adana, lucrurile mergeau bine, zilnic ma intalneam cu rectorul {Prof. Dr. Tekinel(+)} si faceam planuri... dar nimeni nu-mi spuse-se ca la 15 Sept. urmau noi alegeri de Rector si alegerile au avut loc iar rectorul meu nu a mai fost ales si odata cu el s-o dus si centrul de pregatire olimpica....

Mie nu-mi venise sa lesin deoarece deja eram antrenor la un club cu renume in oras [Ciukobirlik / 'birlik= Uniune, Asociatie civila, etc.]; Ana se pregatea sa se intoarca acasa si intr-o zi se intoarce acasa, cam palida si tremurand imi spune: "tata ce sa fac, astia ma angajeaza cu 1.000 usd/luna ca prof. la catedra de EFS a Univ. Ciukurova"....

Pai, i-am spus eu - alegerea este a ta, astia's turcii pe care nu-i iubesti si ala-i satul Sindrilita cu predare in doua scoli separate de o padure...; evident ca, mai ales in anii aceia de dupa Ceausescu, 1.000 usd insemna o avere si a ramas la Univ., fara sa stie o boaba turceste dar vorbind perfect engleza [ asta era si cerinta celor de la universitate - toti profesorii sa-si predea cursurile in limba engleza iar 'domnii studenti' sa invete si carte si engleza..., smechera treaba de rector..]

Ana Maria, exact cum am inceput eu sa silabisesc in turca in urma cu ani...., asa incepuse si ea sa invete turceste; dar era o deosebire, ea stia cum se invata o limba straina... eu, mai demult, invatasem cuvintele turcesti dar le foloseam in sintaxa romaneasca [elevii mei se prapadeau de ras si de aia ma si ascultau, ca sa nu spun 'ma iubeau'..].

Curand Ana Maria a tradus in turca cartea mea de inot, tiparita in 1982 la Ed. Sport-Turism; era un curs care trebuia cumparat de fiecare student [ era un curs cu pretul unui ziar sau a unei reviste].

Dupa un an, deja putea vorbi si scrie in limba turca [turca este o limba care are o sintaxa parca la fel cu limba germana, matematica curata, intotdeauna subiectul principal al unei propozitii este la sfarsit, asa ca pana nu se rosteste ultimul cuvant, nu se stie ce se vrea sau doreste.., si astfel ne-am trezit ca Ana Maria vrobeste deja 3 limbi: Romana, Engleza si Turca.

Intre timp, l-am ademenit pe bunul meu coleg de grupa [110], ajuns acum seful catedrei de TEFS la ICF, sa vina sa tina niste cursuri la Adana iar 'freelancer -translater' era Ana Maria; studentii entuziasmati au cerut 'cursul' si asa Ana Maria si-a mai perfectionat inca odata limba turca si a tradus in turca manualul de TEFS semnat de Prof.Dr. Adrian Dragnea [Adrian era in clumea fericirii, ca el se gandea ca o sa incaseze o suma uriasa... cand a vazut ca cele 100 de exemplare s-au vandut cu 2 lei bucata fost tare dezamagit si cred ca si suparat, dar asta-i viata, 'cu turcii nu te joci' stiam eu o vorba mai veche....].

 In fond, atunci nici nu ne-am dat seamana ca Ana Maria tradusese, de fapt, pentru prima data in limba turca doua lucrari de specialitate romanesti, care aveau si ISBN in Turcia si se putea afirma ca iata 'a aparut o cometa...'

Anii au trecut, Ana Maria mea este acum autoare a 14 titluri de carte scrise in turca si vandute in toata tara [in turcia, a publica o carte este ceva simplu: dai drepturile de autor iar editorul face totul - in fond un 'scriitor' nu scrie pentru bani ci pentru 'glorie' si asa treaba mereg struna ....].

La ora actuala, D.na Profesoara Ana Maria Gunsel [casatorita cu Ilhami si ca nepot il am pe Jan Paul...] este aleasa, din oficiu, componenta a echipei nationale de traducatori infiintata in vederea unei posibile aderari a Turciei la UE [deci turcii stiu lectia aderarii si a doau zi dupa ce adera si-i platesc 'biletul de intrare la comedie'... le cer banii europenilor pentru toate programele de insvestitii care stau cum atletii la start, gata  sa inceapa].

Deci, primele carti sportive, traduse din romana in turca sunt: "Inot, Manual metodic" ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1982, autor Mircea Olaru si "Teoria antrenamentului sportiv" editura IEFS, Bucuresti, 1991 autor Prof. Dr. Adrian Dragnea.

Acestea sunt datele povestite oarecum la intamplare dar autentic este faptul ca in limba turca exista, in lista lor de ISBN , numele a doua carti de sport romanesti; iata-le:

   

Orezul negru ....

Orez negru

OREZUL NEGRU

E bine cand afli o informatie importanta s-o impartasesti si celorlalti. Daca macar 1% dintre cei care vor citi acest material, vor aplica in alimentatie invatatura de aici, atunci un pas important a fost facut. Un pas catre normal si natural, pentru ca numai naturale nu mai sunt : iaurtul cu termen de valabilitate 2 luni (care e mai mult promovat ca purgativ, pt. deconstipare {adica iaurt de kkt} decat ca un aliment), laptele care rezista in magazine 6 (sase) luni, rosiile fara gust, modificate genetic prin adaugire de gene de peste antarctic pentru a rezista in frigider luni de zile (faceti experimentul cu rosiile’n frigider – uitati de ele acolo- si o sa aveti confirmarea)…

http://peceresoare.files.wordpress.com/2011/03/orez-negru1.jpg,

Orezul negru - mai este cunoscut si ca ” orezul interzis” pentru ca la origini, in China, era considerat orezul imparatului si nu era permis altcuiva (fara aprobare !!!) sa-l consume. Ce este cu adevarat incredibil este faptul ca orezul negru contine antioxidanti chiar mai mult (per portie) decat afinele, antioxidantii sunt renumiti pentru proprietatile anti-imbatranire. Orezul negru are mai multe vitamine, minerale si fibre decât orice alt soi de orez. Culoarea neagra nu este artificială si este rezultatul continutului ridicat de antocianina. Conform dictionar medical (sfatulmedicului.ro) ANTOCIANINA reduce frecventa tuturor cancerelor, indiferent de localizare, atat prin actiune directa, de distrugere tumorala, cat si prin reciclarea glutationului (cel mai puternic si mai important dintre antioxidantii produsi de organism).  

http://peceresoare.files.wordpress.com/2011/03/orez-negru-pe-plantatie.jpg,

http://peceresoare.files.wordpress.com/2011/03/cultura-orez-negru.jpg,

 http://peceresoare.files.wordpress.com/2011/03/plantatie-orez-negru1.jpg,

http://peceresoare.files.wordpress.com/2011/03/black-rice-orez-negru.jpg,

O lingura de orez negru contine mai multi antioxidanti sănătosi decât o lingură de afine.
conform oamenilor de stiinta prezenti in vara lui 2010 la reuniunea naţională a American Chemical Society (ACS) în Boston. “O lingura cu boabe de orez negru conţine mai multi antioxidanti antocianina decât se găsesc într-o linguriţă de afine, dar cu mai puţin zahăr şi mai multe fibre si antioxidanti vitamina E,” declara Zhimin Xu – profesor asociat la departamentul de stiinta alimentelor de la Louisiana State University din Baton Rouge. Antioxidanţii antocianinei ajuta in special împotriva bolilor de inima si a cancerului. Mai multe studii au aratat ca acesti antioxidanti pot reduce inclusiv nivelul de colesterol LDL din sânge (colesterolul rău).
Informatii nutritionale: ¼ ceasca orez nefiert negru contine:   1,5 grame de grăsimi, 34 grame de carbohidrati, 2 grame fibre, aprox. 160 de calorii. Orezul negru nu este lipicios sau dur, are un conţinut substanţial de minerale si este o bună sursă de fier si o sursă importantă de aminoacizi. Vitamina B. este si ea prezenta dar in cantităţi mici.

Cateva retete cu orez negru 

http://peceresoare.files.wordpress.com/2011/03/orez-negru-retete.jpg, 

OREZ NEGRU cu praz

Ingrediente pt. 4 porţii
3/4 ceaşcă cu orez negru + 1,5 cană cu apa + 3/4 lingurita sare + 2 linguri de ulei vegetal + o legatură praz, tocat (3/4 cana) + 1 lingură de ghimbir proaspăt tocat decojit + 1 cartof mare dulce (12 – 14 uncii) curătat şi tăiat cuburi de 1 cm.
garnitură: praz verde tocat.
Se clăteşte orezul într-o sită, sub apa rece. Se pune la foc orezul, apa şi 1/2 linguriţă de sare, într-o cratiţă. Dupa ce începe sa fiarbă se reduce focul la mic si se găteste orezul, acoperit, până când apa este absorbită, aproximativ 30 de de minute. Dupa 30 min. orezul trebuie sa se fi inmuiat, Daca mai trebuie apa – adaugati. Apa care ramane (usor colorată în negru) NU SE ARUNCA – se bea ca atare sau se foloseste la alte mancăruri. Orezul este lăsat acoperit vreo 10 minute. In timp ce se fierbe orezul, intr-o tigaie, se incălzeste uleiul, la foc mediu, dupa care se călesc prazul, ghimbirul şi cartofii, amestecand continuu, timp de 2 min. Se micşorează focul şi se adaugă sarea ramasă (1/4 lingurită) şi piper după gust. Se amestecă din cand in cand şi se acoperă tigaia pană cand cartofii devin moi (aprox. 12 min.) Se adaugă orezul şi se amestecă uşor.

Salata asiatica cu orez negru

Ingrediente

1 / 2 cana de orez negru
1 morcov ras
1/3 ardei gras verde
1/2  kg. de roşii struguri (grape tomatoes) (sunt asemanatoare cu rosiile cherry dar mai mari)
1/4 cana afine uscate, tocate
1/4 ceasca migdale Sos
1 lingurita ghimbir ras
1 lingura sos de soia
2 linguri de miere
1 lingura de ulei de susan lumina
1 / 2 lingurita piper negru
Se fierbe orezul negru in 2 căni de apă până se inmoaie , daca e cazul se adauga apă suplimentar. Dupa ce a fiert se lasa sa se raceasca complet.

Adauga sos şi toate celelalte ingrediente intr-un castron şi marinat timp de 15 minute sau mai mult. Se adauga orezul răcit in amestec şi se serveşte.

Ouă peste orez negru

1 lingura ulei de masline, 1/2 ceapa, tocata, 2 varfuri de sare, piper roşu macinat, 3/4 ceasca organic tofu, taiat in cuburi mici, 1 catel de usturoi mic, tocat, 2-3 cani spanac sau ridichi, 2-3 ceşti cu orez negru, 4 ouă

se pun 2 ceşti de orez negru in 3 ceşti de apa şi se fierbe pana cand orezul este fraged (aproximativ 35 de minute) – daca mai trebuie apa adaugati in timpul fierberii.

Incalziti ulei de măsline într-o tigaie destul de mare sau intr-un wok, la foc mediu-mare. Adăugaţi ceapa, sarea, piper roşu. Odată ce ceapa s-a înmuiat, se amestecă cu tofu şi tineti pe foc, amestecand ocazional până cand ceapa şi tofu capata o culoare maronie. Se adauga usturoiul + verdeata şi se mai tine la foc inca 3 minute, sau până când devin moi. Se amestecă orezul fiert şi sote până sunt bine încălzite. Luaţi de pe foc şi puneti deoparte.

Fierbeti nişte apa (aproximativ jumătate plin) într-o alta cratiţă. Spargeti ouale si fierbetile in apa. Cand albusul se intareste – sunt fierte. Scoateţi ouăle fierte cu o ustensilă plată de bucătărie si asezatile peste amestecul de orez si legume.

RISOTTO DE OREZ NEGRU (Risotto este o categorie de mâncare italiana, cu orez fiert in supă pană la consistenţă de cremă)

Ingrediente
2 linguri ulei de masline, 1 lingurită de unt, 1/2 ceapă, tocată, 3/4 cească orez negru, 1 cană cu ciuperci,3/4 cească fasole, 2 căţei de usturoi zdrobiti, 4-5 cupe supa de pui cu zarzavat, 1/2 cană vin alb de gatit, 3-4 felii de suncă, tăiate în fâşii mici, Sare & Piper, Busuioc verde sau uscat, sos Risotto
5 -6 rosii taiate in patru, 6 cătei de usturoi, foarte fin tocati. Sare Piper negru proaspăt 1 lingură piper pisat roşu (mai mult sau mai puţin), ulei de masline după gust, 2 linguri de otet balsamic, 1 lingură rozmarin proaspăt, tocat

Creveţi, 12 creveţi curatati, 4 cătei de usturoi, zdrobiti, piper rosu măcinat
1 ½ lingurite de ulei de măsline extravirgin. Sare. Busuioc

Pregătirea:
Sosul
se amesteca toate ingredientele intr-un vas rezistent si se bagă în cuptor la aproximativ 400 grade, timp de 35 minute sau până când se rumenesc. Scoateţi şi amestecti dupa care reintroduceti in cuptor pentru încă 15 minute. După aceasta, scoateti din cuptor si folositi un blender pentru omogenizare amestec (sos).

Creveţii
Scoateţi cochiliile si curătatii foarte bine. Marinati în sare, piper rosu, ierburi si usturoi tocat pentru 30 de minute. Rumeniti creveţii intr-o tigaie pentru câteva minute pe fiecare parte, până când devin roz, luati de pe foc si lasati-i sa se raceasca.

Orezul
Incalziti uleiul de măsline în tigaie, la foc mediu şi adăugati ciupercile.  Gatiti până când devin moi. Adăugaţi slănină şi mai lasati pe foc, suplimentar, 5 minute. Schimbati setarea de căldură la cel mai mic şi adăugati fasolea. Gătiti pentru incă 5 minute. Luaţi de pe foc.

Într-o altă tigaie căliti usturoiul tocat in ulei de masline pentru câteva minute, se adauga untul si ceapa şi se fierb până se înmoaie.

Se amestecă în orez negru, cu putină sare si se fierbe la foc mic timp de 5 minute. Se adaugă vinul şi se fierbe timp de incă 5 minute. Adaugati 1 cana de sos încălzit & continuati gătitul până când orezul se inmoaie sau amestecul incepe sa fie cremos  +  daca e cazul adăugati sos. În cazul în care orezul nu este încă gata, se adaugă apă şi se fierbe până se înmoaie.

Puneti orezul intr-un vas de servire, turnati o parte din sos deasupra, (restul poate fi à la carte). Puneti creveţii peste sos şi serviti.

 ================

Marea schizma intre Crestini ...

Unul din motivele care au stat la baza Marii Schisme

„Donatio Constantini“, un celebru fals istoric

Unul dintre cele mai cunoscute falsuri istorice este "Donatio Constantini" ("Dania lui Constantin cel Mare"). Timp de 600 de ani, acest act a folosit papilor pentru a-şi justifica pretenţia de conducători ai lumii creştine. Conform lui, Sfântul Împărat Constantin cel Mare ar fi acordat papei Silvestru un drept de întâietate asupra Bisericii de Răsărit şi dreptul de guvernare temporară a Occidentului, drept mulţumire că l-ar fi vindecat de lepră înainte de convertire. Caracterul apocrif al documentului a reprezentat una din cauzele Marii Schisme din 1054.
                  Donatio Constantini" a fost menţionat pentru prima dată în secolul al IX-lea, dar cercetările au confirmat că documentul a fost întocmit probabil în jurul anului 760.                

Biserica Catolică i-a recunoscut caracterul apocrif, în mod oficial, în secolul al XIX-lea, deşi fusese dovedit ca fals încă din secolul al XV-lea de către savanţii Lorenzo Valla (1407-1457) şi Nikolaus von Kues (1401-1464).

              Documentul cuprinde în jur de 3.000 de cuvinte şi este constituit din două părţi: prima, numită "Confessio", ar data din perioada celui de-al patrulea consulat al lui Constantin (315), iar cea de-a doua, intitulată "Donatio", din perioada consulatului lui Quinius Gallicanus (317).
                 "Confesio" vorbeşte despre credinţa pe care papa Silvestru ar fi transmis-o lui Constantin, precum şi despre faptul că acesta l-ar fi vindecat de lepră pe împărat înainte de convertirea lui, episod ce este reluat şi în "Actus Silvestri" din secolul al V-lea.
                  Cea de-a doua parte a documentului, "Donatio", este de fapt o enumerare a teritoriilor şi privilegiilor pe care împăratul Constantin cel Mare le-ar fi dat papei şi urmaşilor lui, cum ar fi: primatul asupra Bisericilor din Răsărit; basilicile "Sfântul Ioan" din Lateran, "Sfântul Petru" şi "Sfântul Pavel din afara zidurilor"; bunuri din diferite provincii ale imperiului; palatul din Lateran; dreptul pentru papă de a purta însemnele imperiale, iar anturajului acestuia, pe cele senatoriale; guvernarea asupra Romei, Italiei şi Occidentului în general.
                  Celebrul fals se încheie cu o declaraţie de retragere a împăratului în Orient, lăsând astfel Occidentul sub puterea papei.
Şase secole, o armă falsă în lupta pentru întâietate
                      "Donatio Constantini" a constituit timp de 600 de ani o armă veritabilă în disputele aprinse privind întâietatea dintre Biserica Romei şi cea a Constantinopolului, iar apoi în lupta pentru învestitură între papi şi împăraţii romano-germani, nefiindu-i pusă la îndoială autenticitatea pe parcursul celor şase secole.
                 Conţinutul acestui act a constituit fără îndoială una din cauzele care au dus în cele din urmă la Marea Schismă a Bisericii din anul 1054.
                    Dania lui Constantin cel Mare este formulată ca un edict roman imperial care a fost redactat probabil între anii 750 şi 850. Scopul iniţial al acestui fals nu reiese foarte clar. Cercetătorii sunt de părere că el urmărea apărarea papei fie împotriva pretenţiilor bizantinilor, fie a francilor lui Charlemagne, care şi-au asumat continuitatea imperială în Apus. Unii spun că actul ar fi fost scris pe vremea papei Ştefan al II-lea, în jurul anului 725.
                 Niccolò Cusano (1401-1464), o ilustră personalitate (filosof, astronom, teolog) a Evului Mediu, dă ca dată aproximativă a elaborării acestei donaţii "vremea lui Ştefan al II-lea, poate imediat după 757, pe vremea papei Paul I (757-767). Probabil a fost scris la Roma pentru a susţine pretenţiile teritoriale ale Vaticanului faţă de greci şi longobarzi… A fost scrisă în aşa fel încât să susţină şi alte eventuale anexări teritoriale ale Vaticanului".
O legendă a fost ridicată la rang de dogmă
                 Concret, în "Confesio", se spune că în anul 313 un preot numit Silvestru a fost consacrat episcop al Romei. În perioada aceea, capitala imperiului ar fi fost terorizată de un balaur care mirosea atât de urât, încât cu mirosul său omora o mulţime de oameni. Într-o zi, papa Silvestru ar fi coborât în groapa în care se afla balaurul şi l-ar fi luat prizonier. Creştinii oraşului însă ar fi căzut pradă persecuţiei împăratului Constantin, însuşi papa fugind într-o peşteră din muntele Soratto. De aici ar fi aflat că împăratul ar fi fost lovit de lepră şi că ar fi convocat vestiţi vrăjitori şi ghicitori, care l-ar fi sfătuit să se scalde într-o cadă plină cu sânge de copii nou-născuţi pentru a se vindeca. Dar împăratul ar fi refuzat acest lucru şi, după ce Sfinţii Petru şi Pavel i-ar fi apărut într-un vis, l-ar fi trimis la Silvestru. Acesta l-ar fi botezat în palatul Lateran şi imediat rănile i s-ar fi vindecat. Atunci s-ar fi oprit prigoana împotriva creştinilor şi religia lor ar fi fost recunoscută de către împărat.
               O altă referire este făcută la o pretinsă scrisoare din partea împărătesei Elena, trimisă din Bitinia fiului ei, prin care i-ar fi cerut să treacă la iudaism, "adevărata şi unica religie". Împăratul l-ar fi convocat la el pe papă şi pe un rabin ca să demonstreze care este credinţa adevărată. Neajungând la nici o concluzie, ar fi căzut de acord să apeleze la judecata lui Dumnezeu.  Pentru aceasta, ar fi fost adus un taur, căruia rabinul i-ar fi rostit un verset din Torra, taurul căzând mort la pământ. Papa Silvestru, apropiindu-se de animal, i-ar fi rostit numele lui Hristos şi taurul s-ar fi ridicat şi ar fi luat-o la fugă.
                   Atunci împăratul ar fi decis să părăsească Roma şi să se mute în Orient, unde a întemeiat oraşul Constantinopol.
                     Înainte de a pleca, i-ar fi dat papei Silvestru toate teritoriile, privilegiile şi bunurile enumerate în "Donatio". Actul de donaţie ar fi fost pus de însuşi împăratul Constantin cel Mare pe mormântul Sfântului Petru.
                  Papa Ştefan al II-lea (752-757), de frică să nu ajungă un simplu episcop şi bogăţiile lui şi ale Bisericii să cadă în mâinile longobarzilor, s-a prezentat cu acest document la curtea regelui franc Pepin cel Scurt, cerând ajutor să intre în posesia teritoriilor care "îi aparţineau".
                Scena acestui moment este descrisă de F. Marcora în "Storia dei Papi" şi de alţi cercetători italieni ca fiind foarte dramatică: Ştefan al II-lea s-a plecat în genunchi înaintea lui Pepin şi cu lacrimi în ochi i-a cerut "să apere cauza lui Petru şi a Republicii romane".
                După spusele cronicarului Moissac, papa a venit îmbrăcat în sac, cu capul acoperit cu cenuşă şi s-a aruncat la picioarele lui Pepin spunând că nu se ridică până când acesta nu restituie posesiile romane.
                  După îndelungi frământări, Pepin a eliberat Roma şi a delegat pe abatele Dionigi să doneze teritoriile papei. Astfel s-a pus temelie statului Vatican.
                    În 1075, papa Grigore al VII-lea a emis Edictul "Dictatus Papae", prin care se afirma că drepturile şi prerogativele papalităţii sunt deasupra oricărei puteri temporale, iar de-a lungul veacurilor, cine punea la îndoială "Donaţia lui Constantin" avea să fie considerat eretic şi trimis pe rug fără nici un fel de milă.

Dramaticele consecinţe ale falsului edict împărătesc

                      Despre consecinţele acestui fals, Dante, în "Divina comedie", spune: "O, Constantine, de cât rău ai fost în stare, nu convertirea ta, ci zestrea ce-a luat-o de la tine primul papă".

                    În celebra "Aurea Roma", din 1001, împăratul german Otone al III-lea, după ce spune că Roma este capitala lumii şi mama Bisericilor, denunţă fără jenă ambiţia de putere a papilor spunând că "Donatio Constantini" este un fals făcut de Curie.

                  În 1433, cardinalul şi filosoful german Niccolò Cusano, în Declaraţia prezentată la Conciliul din Basilea, face public falsul.
                  Mai târziu, în 1440, umanistul italian Lorenzo Valla, analizând limba în care a fost redactat documentul în discuţie, arată că în conţinutul lui apar anumite formulări şi titluri imperiale care nu existau pe vremea lui Constantin cel Mare, dovedind că donaţia acestuia făcută papei Silvestru este un fals grosolan.

                  Ulterior, s-a demonstrat şi faptul că vindecarea împăratului Constantin cel Mare de lepră de către papa Silvestru este o legendă.

                 Nikolaus von Kues (1401-1464), o somitate istorică a vremii, a observat pentru prima oară că edictul "Donatio Constantini" nu fusese amintit niciodată în lucrările istorice ale episcopului Eusebiu de Cezareea, contemporanul şi biograful lui Constantin cel Mare, care l-a şi botezat pe împărat pe patul de moarte, cercetările ulterioare confirmând că este un fals istoric.

              Pentru sute de ani însă, conţinutul acestui artefact fals a fost ridicat la rangul de dogmă, iar consecinţele acceptării lui au marcat istoria creştinismului timp de câteva secole.

             Istoricul Vlad Protopopescu din Australia scria următoarele despre acest document în revista "Neamul românesc": "În virtutea acestui fals, papii şi-au afirmat dreptul de a decide în toate treburile bisericeşti, trecând peste toate deciziile luate prin consens de către întreaga Biserică, fabricându-şi şi un drept canonic nou, complet opus celui al Bisericii universale, cu scopul de a se consacra abuzurile papilor… În virtutea acestor falsuri, papii şi-au arogat dreptul de a numi episcopi în tot locul, de a unge regi şi împăraţi, de a trece peste orice lege, de a declara ce este dreaptă credinţă şi de a condamna pe oricine li se opunea… Dureroasa schismă a creştinătăţii, care a împărţit Biserica în Apus şi Răsărit, este opera exclusivă a nesăbuitei ambiţii a papilor de a fi stăpânii lumii, pe care şi-au justificat-o prin "Donaţia lui Constantin"…"

                 Astăzi, nici un teolog nu se mai îndoieşte de caracterul fals al acestui document şi al altora, precum "Decretele pseudo-isidorice", care au otrăvit secole la rând relaţiile dintre creştinii din estul şi vestul continentului european. Cu toate acestea, în baptisteriul Basilicii "Sfântul Ioan de Lateran" din Roma, este păstrată o inscripţie prin care se perpetuează memoria acestui document. Biserica a rămas însă despărţită, iar pentru unitatea ei, totul pare că trebuie luat de la început.

"If" R.Kipling, adaptat la noi, la inot 'Daca"... by M.Olaru

“DACA” , as fi avut ocazia sa-l intalnesc pe celebrul Jon Rudd [invitat de FRN la un schimb de experienta, 2014, Brasov, Oct.] avand in vedere faptul ca o pregateste pe Ruta Meilutite, brasista de exceptie a ultimilor ani, as fi riscat 2 intrebari:

Prima mai amuzanta: eu cred ca Ruta provine dintr-o veche familie de ciobani romani, stabiliti pe teritoriul tarii sale; ma bizui pe faptul ca numele Meilutite s-ar putea sa fi fost, pe vremuri, Mielutz [terminatia ‘ite’ find cea de sorginte locala asa cum, la noi, intalnim ‘escu’, etc.].

A doua se refera la o noutate recenta in tehnica de inot Breaststroke; este vorba despre o vaslire a bratelor, o vaslire mai larga [oarecum asemanatoare cu prima parte a vaslitii la Fluture]; ati aproba-o in tehnica elevei Dv. ?

================= 

Mai multe amanunte pentru cei care deschid acest material de pe blogul meu ‘swimmingpedia’, aici:

http://youtu.be/hSMzh2FpmUE,

{comentariu pertinent=bob thebuilder, The stroke is much smoother if you don't shoot your hands out. Shooting hands out is an advanced technique used by elite swimmers to speed up the recovery. Most people watching this video are most likely looking for the fundamentals of breaststroke and are not yet ready to shoot their hands out of the water for the recovery.

+bob thebuilder your do not shoot your hands out of the water either.  you keep them on the surface, which dramaticly decreases drag it is a key part of the stroke, otherwise you go nowhere.  }

Iata si alte linkuri in care noutatea este prezentata cu competenta:

http://explore.speedo.com/en/getspeedofit/getspeedofit_1/breaststroke/swimfitbreaststrokestroke.html,

http://brands.scene7.com/is/image/brands/SpeedoFit_Technique_Breaststroke-Stroke-1?qlt=80&scl=1&fmt=png-alpha&alpha=0&wid=505,

Speedo has several more interesting technique videos here on YouTube: 

http://www.youtube.com/playlist?list=PLN1uwpFCUEh36htxss5UzqbMuEWqT_3fd,

================

Inchei ‘participarea’ mea la schimbul de 

experienta evocat sperand ca in viitor veti 

lua in consideratie problemele indicate de 

mine, 'un fripturist' in ale inotului......…

_________________________ 

Prof. M.Olaru, in vizita la Celik Tepe/Adana, statiune thermala [altitudine 1400m, apa iese din pamant la 90 gr. si oamenii se chinuie s-o ‘raceasca’ cu bani multi…. 21 Oct. 2104

================= 

" O parte din 'aurul lichid' romanesc ...".

Dacă.... 'IF' by Rudiard Kipling

Dacă poți incepe ziua fara cafea,
Dacă te poți urni fara medicamente,
Dacă totdeauna poti fi vesel, facand abstractie de durerile tale,
Dacă te poți abtine sa nu plictisesti pe altii cu problemele tale,
Dacă zilnic poți manca aceleasi mancaruri si poti fi recunoscator pentru ele,
Dacă poți intelege ca cei dragi tie sunt cateodata foarte ocupati si n-au timp de tine,
Dacă poți accepta critica si invinuirea fara suparare si ranchiuna,
Dacă poti tolera ignoranta unui prieten si nu-l corectezi in permanenta,
Dacă poti sa te porti la fel cu un prieten bogat ca si cu unul sarac,
Dacă poti suporta tensiunea fara ajutor farmaceutic,
Dacă poti sa te relaxezi fara alcool,
Dacă poti dormi fara somnifere,

...atunci probabil esti cainele familiei !!

Dacă transmiti asta unui prieten ,vei primi ....absolut nimic, în afara de un zambet recunoscator !!!!