‘Pentasalt’ educaţional.
’’Ultimii 5 paşi restanţi’’ ai sec. XX …
pentru „săritura” în Educaţia
sec. XXI
….
Autor
prof. Mircea
Olaru, ph.ed / nataţie,
73 ani
Monday, January 12, 2009
Cuvinte
cheie:
educaţie,
degradare morală/etică, eficienţă/deficienţă, lucrul individual/lucrul în grup,
clubul şcolii, reorganizarea sistemului CSS, „mens sana in corpore sano”, „export
de capital cultural”.
Abstract
Între a fi „bun” sau „rău” există
şi a existat întotdeauna situarea acestora la extremele unei activităţi, a unui
produs ş.a.m.d.
Mai ales acum, cu referire la noţiunea
de „educaţie”
şi la „depozitarea” ei în membrii societăţii noastre (mai ales în masa
tinerilor), este nevoie de o abordare sigură,
simplă, pragmatică, economică şi eficientă pentru a separa decisiv binele
de rău.
Ţara noastră şi neamul românesc
sunt în mare pericol, aproape ireversibil, de degradare etică şi morală, cu
repercusiuni din ce în ce mai greu de prefigurat. Acest fapt îl simţim chiar fără
a fi mereu predispuşi la a vedea doar
jumatatea goala a paharului cu apă….
Metodele
tradiţionale ale educaţiei, folosite de mulţi ani, unele cu minusuri evidente,
trebuiesc „recondiţionate” – simplu
şi economic.
În
situaţia în care visteria ţării ar avea bani, poate altfel s-ar putea proiecta
un program eduaţional, să-i zicem „elitist”…,
dar cum „banii” nu-i avem nicioadată, şi pentru mulţi s-au dovedit a fi „ochiul diavolului”, acum este absolut
nevoie de inovaţii simple, ieftine dar
absolut eficiente, iar aceste „noi-metode” trebuie să nu fie personalizate,
individualizate ci, dimpotrivă, trebuie supuse activităţii în grup, grupuri care de fapt există (şcoli, clase), şi
care oferă posibilitatea ca elemente de întrecere emoţională, de
autosupraveghere şi „corectare din mers”
să conducă acţiunile de educare pozitivă prin manifestări rapide, dese, zilnice, dezirabile….; vom vedea cum – [de fapt,
pentru mine, antrenor de înot de-o viaţă..., „educaţia”, edificarea ei, îmi este reprezentată ca un antrenament,
cu exerciţii bine alese şi mult repetate până la automatizare ... ?!!]
Primul „pas”:
„Exploatarea inteligentă a condiţiei de a lucra în
grup”
Acţiune
primară concretă:
La „iniţiativa” personala a unor
diriginţi… în clasele conduse de aceştia va exista preocuparea certă ca toţi
elevii clasei să:
1.
înveţe versurile Imnului naţional, toate versurile, nu
doar prima sau şi a doua strofă... !
2.
să recite aceste versuri atât în mod individual dar mai
ales în grup (întreaga clasa, în „cor”, cu acelaşi glas şi intonaţie emoţională)
„Exploatare
inteligentă”:
La iniţiativa unor directori de şcoli
se vor organiza concursuri „inter-clase” având ca subiect – recitarea în cor a
versurilor Imnului naţional.
** întrecerea să fie organizată sub controlul cadrelor
didactice + a unor grupuri de părinţi
** după primul an de aplicare a acestui exerciţiu se vor
putea apela şi alte texte din lirica naţională şi nu numai, dar tot în grup şi
cu carcater de întrecere şcolară.
Argumentare :
Întreb retoric –
Cum este mai bine să înveţi, să dezvolţi cel de-al doilea sistem de comunicare,
semnalizare - începând cu scrisul sau cu cititul ... ?
Eu optez pentru citit
prioritar înaintea scrisului; evident aceste două mari laturi ale educării se
completează una pe cealalta, dar, cel puţin în primele clase elementare (mai
ales clasa I), gradual, propun ca cititul să fie prioritar faţă de scris.
A
citi este mai simplu decat a scrie... şi asta dacă se face în grup (în cor) pot apărea situaţii
psiho-moral-volitive care favorizeaza învătarea perfectă.
În
grup elevii pot să se orienteze mai uşor asupra unor greşeli spre a nu le mai
repeta în altă ocazie, tot aşa componenţii grupului învaţa să se autocorecteze şi
să devină receptivi la unele valori specifice vieţii în colectiv, activitatea
socializată etc.
Despre
învăţarea, pe „nerăsuflate”, a
Imnului…. nu mai este cazul de a pleda: aproape nimeni din tara asta nu ştie
TOATE strofele şi asta este o mare ruşine pentru întreg neamul nostru; această
deficienţă trebuie ameliorată cât mai grabnic posibil…!!!
Al doilea „pas”:
În şcolile în care această activitate (minimum) se arată a fi reuşită,
realizabilă, se va „testa” efectul educaţional practic prin – începerea organizărilor
cerute de acţiunea de înfiinţare a unor „cluburi
şcolare” cu personalitate juridică şi în paralel cu activitatea şcolii de
bază, fiecare ajutându-se una pe cealaltă.
„Clubul şcolii”
trebuie să fie locul în care opţiunile extraşcolare, talentele, aspiraţiile
unor elevi să-şi găsească locul în cel mai firesc mod, adică:
–
dacă unii profesori au o atracţie spre o activitate
educativă, creatoare de valori morale şi chiar materiale, acel profesor va fi
atras firesc de existenţa acestui club;
–
dacă unii elevi sau colegi, prieteni ai acestora din alte
medii şcolare, au înclinaţii extraşcolare deosebite şi care le face plăcere să
le practice în mod organizat, sub supraveghere didactică, pentru aceştia,
clubul şcolii poate deveni chiar o „a
2-a casa” în care ei se vor simţi bine şi, poate, vor fi feriţi de unele
influenţe nocive.
„Testarea”
are loc prin:
1.
organizarea (cu personalitate juridică) a clubului şcolii
(statut, regulament etc.)
2.
cu atragerea liber consimţită a cadrelor sensibile la
activitatea clubului, aderare ce poate fi motivată şi material (există căi
legale!)
3.
cu atragerea elevilor în activitatea clubului pe două
mari paliere: unul artistic şi unul sportiv, în limitele statului
şi regulamentului de funcţionare a clubului etc.
** personalitatea juridică a clubului şcolii permite activităţi financiare
legale: sponsorizări, atribuire de fonduri din surse extraşcolare, până la
alocarea de fonduri de la Stat sau chiar din exterior;
** unele
acţiuni pot beneficia de fondurile Statului în sensul angrenării clubului în acţiuni
specifice unor ministere sau autorităţi: plantare de arbori, participări la
campanii de curăţenie a mediului ş.a.m.d.
Al treilea „pas”:
Este de competenţa Statului, a Guvernului şi a Ministerelor direct vizate
de acest demers; în esenţă şi până a
intra în argumentări mai ample – este vorba despre reorganizarea subsistemului de sport şcolar, adică a Cluburilor
sportive şcolare.
Această acţiune trebuie să conducă înapoi în „şcoală”, forţa şi experienţa
profesorilor-antrenori care, fie în cadrul orelor din programa EFS, fie în
cadrul clubului şcolii, vor avea sarcina de a stimula participarea
elevilor la diferite forme ale exerciţiului fizic iar pe elevii cei mai talentaţi
să-i pregătească, să-i orienteze către practicarea în cadrul sportului
de performanţă (grupuri de copii, juniori + alte forme şi alte grupe de vârstă);
evident aceiaşi atmosferă va fi susţinută şi în partea dedicată activităţilor
artistice. Consider că „viaţa” CSS-urilor trebuie să ia sfărşit; acest sistem a
servit scopurilor propagandei de tip comunist, a avut şi laturi bune dar, în esenţă
s-a fondat pe subminarea EFS-ului şcolar şi a dus la creerea artificială a unor
forme superioare care nu aparţineau bazei ci unei elite de multe ori întâmplător
apărute....
CSS-urile au generat antrenori de elită mondială
(Belu, Bitang s.a.) dar a oferit „culcuş” nemeritat şi multor altor neaveniţi. CSS
versus EFS-ul şcolar nu trebuie să mai dăinuie!
** acest lucru poate părea greu de realizat dar nu este aşa – profesorii-antrenori
/ secţii din CSS, vor fi legaţi
intrinsec de baza naturală, firească de selecţie;
** o serie de posturi TESA din schema de funcţionare a
CSS-urilor pot fi redirijate pentru o mai bună organizare a învăţămentului etc.
Al patrulea „pas”:
Se referă
la organizarea piramidală, pe plan naţional a unei alte forme ale vechii „Daciade” – sub denumirea generoasă, provenită
din antichitate
„MENS SANA IN CORPORE SANO”
La acest capitol avem destulă
experienţă organizatorică, se ştiu şi se pot sprijini multe activităţi, pot
participa multe Ministere şi alte autorităţi ale Statului.
Principalul rost al acestei întreceri
naţionale este să adune toate energiile tinerilor din şcoli şi din cluburile
acestora, pornind chiar de la „acel concurs de recitare în cor a Imnului nostru”
şi la campionate, întreceri, festivaluri în toate sferele de activitate artistică şi sportivă a tineretului
nostru, acţiuni care trebuie remunerate consistent din Bugetul de Stat.
Al cincilea „pas”:
Având în
vedere buna reprezentare şi imaginea bună
a culturii româneşti peste hotare şi mai ales rezultatele la diferite forme de întrecere
internaţională (olimpiade sportive, întreceri la diferite discipline şcolare,
inventică ş.a.).
Statul
nostru trebuie să promoveze un „export” de „capital cultural” prin deschiderea
de şcoli satelit (bursiere) a bunelor noastre unităţi şcolare recunoscute (amănunte într-un materil
special dedicat acestui subiect).
În acelaşi spirit – se vor face demersurile necesare
ca din alte ţări, şcoli reprezentative, să-şi deschida porţile la noi în ţară;
poate că ideea de reciprocitate ar fi foarte bine venită.
Efecte:
Se va
creea o emulaţie atât pentru obţinerea burselor de către elevi şi profesori…,
emulaţiea va avea ca suport ocazia mult apreciată de a învăţa, trăi în alte
condiţii binefăcătoare din toate punctele de vedere.
Conducerile
şcolilor, cadrele didactice şi, mai ales părinţii vor fi motivaţi pentru a
lucra în acest sens; eforturile lor vor face ca fiecare acţiune a şcolii
să capete valoare şi astfel se va ridica potenţialul educativ, cultural în masa
celor vizaţi de aceste activităţi
FINAL:
Cei cinci
„paşi” restanţi se pot recupera… este nevoie de bune intenţii
de ordin intelectual, fără nici un amestec politic sau de altă natură – totul
trebuie făcut având în minte şi suflet cuvintele „a fi bine educat” cu referire
la cât mai mulţi copii ai neamului nostru atât de amărât şi oropsit….
1
I have also posted this question in cycling,
I'm now thinking along the lines of seeing if