TI - Total Immersion ...

sâmbătă, 17 iulie 2010

cautati : www.totalimmersion.net

www.totalimmersion.net - o versiune noua a unei activitati vechi de cand lumea - invatarea inotului!

TOTAL IMMERSION este numele unei noi metode de invatare a inotului,
autorul ei se numeste Terry Loughlin, USA.

Are in vedere numai invatarea inotului sportiv iar 'targetul' principal este invatarea perfecta a tehnicii celor 4 procedee competitionale incepand de la primul 'obstacol' care este resimtit din plin de orice incepator - invatarea respiratiei ... dar ds. aceste amanunte vom mai vorbi...

Total Immersion (in continuare TI) a devenit un concept larg acceptat, asimilat in mai toate tarile cu interes+traditie pentru inotul sportiv.

'Sucursale' animatorului Terry Loughlin sunt gasite pe toate continentele si deci in multe, multe tari (cea mai apropiata de noi fiind cea din Polonia).

Daca sunteti interesati de o colaborare cu TI – nu ezitati si contactatii / vezi adresa TI, mai jos

Dece se face atata vorbire ds. acest nou concept al unei activitati vechi de cand lumea...?

1. Deoarece TI asigura, normal, invatarea perfecta a miscarilor de inaintare; metoda a devenit un brand si are reusite indiscutabile.

2. Deoarece in cuprinsul TI, unele exercitii le-am regasit si in pregatirea celui mai 'mare' inotator al timpurilor ... Michael Phelps (18 medalii la ultimile 3 olimpiade) + antrenorul acestuia Bob Bowman provenind, la debutul sau, din 'liga terry laughlin', deci este un adept al metodei TI (presupunerea mea, poate doar o simpla speculatie, vom vedea...).

3. Deoarece cu TI, calea aleasa de Terry este alta decat ne-am obisnuit noi. La 'el' totul incepe cu obisnuirea subiectului la o noua pozitie de inaintare ('fish position'); este o pozitie, pe care, am putea-o numi 'pe-o parte'..., noi fiind cei care am descris mereu pozitiile fundamentale la inotul sportiv ca fiind 2 (culcat ventral sau culcat dorsal) si iata, Terry mai adauga noi ipostaze - 'culcat lateral', pe partea dreapta sau pe partea stanga... daca stam sa ne gandim bine, inotatorul ideal, cu tehnica perfecta, 'petrece' mare parte dintr-un ciclu alternativ de miscare (la procedeul spate sau craul) fiind culcat pe-o parte, timp care nu poate fi ignorat + mai este ceva - se pare ca multe vietuitoare in apa folosesc aceasta pozitie pentru a se deplasa, adica mi se pare chiar foarte natural ca un specialist iscusit cum este Terry sa sesizeze acest fapt important care , pentru multi dintre noi, a trecut neobservat.

4. Deoarece prin TI, obisnuindu-l pe subiect cu aceasta pozitie laterala, oferi acestuia posibilitatea lejera de a opta pentru trecerea, adoptarea unei alte pozitii din cele doua numite de noi 'fundamentale', iar daca la aceasta schimbare se adauga si actul respirator... vom remarca ca este mai usor sa intorci capul spre a priza aer din pozitie laterala decat din cea culcat-ventrala.

5. Deoarece conceptul TI 'ataca' invatarea celor 4 procedee aproape 'concomitent'; de fapt linia metodica folosita incepe cu invatarea pozitiilor amintite in compania obisnuirii cu respiratia (evident la adancime mica a apei si sub supravegherea atenta a instructorului...!): apoi este marcata miscarea picioarelor (intai miscarile alternative, apoi cele de ondulare si in final cele de vaslire eliptica pentru bras, iarasi - in cat mai multe dintre pozitiile anterior descrise); toate aceste secvente sunt 'alimentate' cu parti ale miscarilor de brate : atentie - la incepulul pregatirii nu cu miscarea in intregimea ei ci cu secvente, de ex.: faza de 'apucare' a apei, repetata de zeci de ori..., faza de impingere biciuita, sau faza de vaslire cu brate bras dar in secvente scurte/ pana la barbie, la inceput combinate cu ondulatii delfin(!), apoi cu trecere treptata la vaslirile eliptice cu picioare bras, samd; apoi se ajunge, treptat, la coodonari mai ample cu diferite tipuri de efort dar cu un executant bine adaptat la cerintele tehnicii corecte... fara aceasta cerinta, majora la inot, nu se poate 'cere' /'astepta' performanta ...!!!

Aceasta ultra succinta sinteza a TI incearca sa trezeasca interesul celui implicat in aceasta activitate pentru a cauta sa inteleaga diversitatea de 'mini-exercitii' care compun o lectie de invatare a inotului; unele exercitii vor ramane , apoi, ca exercitii de antrenament cu adresa - fie la inotul de relaxare, compensator ('inot' mult pretuit de inotatorii americani...!), fie ca exercitii/efort, de legatura intre seturile importante ale antrenamentului cu intervale etc. TI ofera o gama larga de exercitii cu care se poate atenua monotonia lectiilor care uneori dureaza 4-5 ore/sedinta (evident in perioadele de acumulari cantitative ..., aviz amatorilor de 'senzatii tari').

Sper ca accesand adresa TI, pe internet, veti gasi dovezi mai multe decat cele semnalate de mine; observatiile vs. le astept cu placere la adresa mea de email (scanave@yahoo.com) cu scopul de ale publica pentru stiinta tuturora.

iata o prima corespondenta cu TI din care am putea avea mai multe de invatat :

Total Immersion and Tennis Club 2000
Friday, February 27, 2009 3:51 AMFrom: "TERRY LAUGHLIN"
Add sender to Contacts To: scanave@yahoo.com
Cc: "Kevin Sutton" , "keith woodburn" ,
"Pawel Lewicki" , "Tomas Vojtechovsky" tomvojt@gmail.com
----------------------------------
>>Dears friends,
>
> My name is Mircea Olaru, and I'm a swim-coach from Bucharest, Romania. I'm 73 old and I'm a 'technichal director' at our swimming pool (25m),
"Tennis club 2000" Bucharest (+40214343572, president Mr. Marian Sotae, postal address - str.Gabriela Szabo nr. 3, Bucharest VI).
>
> We've found some information about Total Immersion and we really appreciate this concept destined to help all swimmers improve their technique.
>
> Please let us know what are your conditions in order for us to become affiliated to your program etc.
>
> Prof. M. Olaru, ph.ed

Professor Olaru,

I'm delighted to hear of your interest in Total Immersion and to make your acquaintance.
We would be most interested in helping you introduce Total Immersion to Romania. (My middle daughter, Cari, who is now 29 and a TI teacher, spent a summer in Romania in 1994 with her friend Raluca, a Romanian emigre.)
Please tell us a bit more about your programs and how you envision TI as a factor in them.
Do you teach swimming lessons as well as coach competitive swimmers?
If you teach lessons, what ages do you teach?
Children as well as adults?
Any triathletes or Masters swimmers?
How many hours a week are devoted to lessons?
Approximately how many students of each type or age?
If you have a swim team, how many swimmers are you training?
Are you interested in employing Total Immersion methods at all levels of your program?

Would you like to advertise your instruction to the public as "Total Immersion."All of this is possible but the scope of your ambitions or goals will determine the training and support we would need to provide.
We have no trained TI instructors in Romania at present, but we do have one in Central Europe - Pawel Lewicki in Poland.

We also have a partner in Prague, Tomas Vojtechovsky, who is currently selling Czech language versions of two of our DVDs and is seeking a Czech publisher for TI books.

He intends to come to the US for training as a coach in the near future. It is possible we could offer training to you and your teaching and coaching staff via streaming video and downloadable manuals. Someone there would have to take responsibility for translating t
hese materials from English into Romanian. There is also the possibility that Pawel, who has had considerable training with me, could conduct some training in a relatively convenient location. And finally, we could examine any members of your staff who will teach TI via video you upload to youtube or a similar web site. One thing we would want to emphasize about Total Immersion is that we require our trained coaches to do more than teach. We require that they master the form in their own swimming before they teach it to anyone else.

This is so for several reasons:

1) It helps them understand the challenges their own swimmers will face in learning the drills and skills.
2) The teachers' experience in mastering the drills and skills gives them "tips and tricks" they can pass along to their students.
3) The beautiful TI form they demonstrate should inspire their students to want to swim the same way, and
4) Most people are visual learners.

They learn best by watching then imitating what they saw. not by listening.
Thus we expect our instructors to teach by showing.
They must be able to demonstrate the skills in a very accurate manner, in the water -- and demonstrate what their students are doing.
When the student sees the teacher demonstrate what he IS doing,
immediately followed by what he SHOULD be doing, he or she learns much faster.
In the US, all candidates for teacher training must complete a weekend workshop plus 60 hours of practice - then submit an "audition" video - to be considered for training.
Do you have instructors who have already begun learning TI technique?
If so, could you upload some video to youtube or another web site?
For us, it's important to know how well prepared your candidates for TI teacher training are.
I look forward to further discussion with you, and perhaps one day to visit Bucharest myself and watch TI swimming and teaching there.--
Swim well -- Live well,

Terry Laughlin
Head Coach & CEO (Chief Executive Optimist)
www.totalimmersion.net

See TI swimming in action at http://www.youtube.com/watch?v=IQ-jaWKjHus&fmt=18.
Then get our free e-book at http://www.totalimmersion.net/free-stuff

It's not just swimming. It's Total Immersion!
>•´¯`•.¸ .•´¯`•.> ¸.•´¯`•.¸.•´¯`•.>•´¯`•.¸
--------------------------------------------------------------
Total Immersion in Poland
Tuesday, February 24, 2009 7:05 PM
From: "Pawe%u0142 Lewicki"
View contact details To: scanave@yahoo.com
Hi,
I am a director of Total Immersion in Poland and just got a message from Terry that you are a keen fan of TI.
If I can be of any help with starting the TI program, let me know.

best
pawel

----------------------------------------------------
Nużą Cię utarte scenariusze?
Wymyśl własną grę flashową i wygraj główną nagrodę 5.000 Euro:
http://klik.wp.pl/?adr=http%3A%2F%2Fwhosegame.pl%2Fcontestcard.php%3Fcontest%3D55&sid=651


===================================================================

ISTORIA INOTULUI>>>>

vineri, 16 iulie 2010

Completari, modeste, la un documentar .....

Completari, modeste, la un documentar .....

Azi, 16 Iulie, orele 20.00, la canalul tv Discovery-History a fost derulat documentarul ‘Descoperiri ale antichitatii’ in care, subjectul, era o relatare ds. scufundatorii din antichitate.
Am fost realmente surprins cand profesionisti ale stintelor istorice si profesionisti militari nu au sesizat ca bazorelifurile asiriene in care sunt redati soldati care traverseaza inot apele unui rau, nu reprezinta niste ‘mecanisme sofisticate’ de inot sub-aqautic ci acele simple burdufe in care, de regula, este depozitata apa, transformate pentru moment in ‘colaci’ de inot – ‘musukurile’ in termenii orientali ii ajutau pe soldati sa treaca inot, mai usor, apele necunoscute, primejdioase.
Dece scriu ds. acest documentar ? Deoarece, cu, mai multi ani in urma, inainte de a se fi conceput scenariul acestui documentar, am relatat in lucrarea ‘Despre inot’, cu mai multe amanunte decat realizatorii actuali, ds. aceasta activitate; concret – realizatorii s-au multumit sa probeze deplasarea pe sub apa cu ajutorul unui bat de bambus, anume confectionat, bat al carui capat iesea din apa si deci ar fi fost usor de reperat.
Ei bine, eu am sesizat ca anticii, puneau la capatul aerian al bambusului un obiect, o vietate (vie/ moarta) care se preta a fi ‘acolo’ in apa si care il facea pe cel care pazea sa nu sesizeze realitatea.
Ce sa fac...? Ma bucur, ca eu cu ani in urma, am putut sa redau, in termeni mai autentici, ceea ce azi, specialisti platiti cu bani grei, redau acealsi lucru relatat de mine; cu menitunea ca ‘scenariul meu ar fi fost mai autentic, mai credibil’.
Cu aceasta bucurie in suflet va scriu si voua..:, colegul vs. Mircea nu a ‘trait’ langa apa, antrenor de inot asa ca nu avea ce face.... Este inca un exemplu, scuzati lipsa de modestie, precum ca bucuria de a fi fost antrenor de inot este pe masura bucuriilor descrise in pagina de garda a acestui blog.
Iata textul din cartea ‘Despre inot’ editata in 2007:

Capitolul VI
INOT - EVOCARE ISTORICA
Sumar
01. Arheologie + intrecerile 0limpice moderne;
02 Aforisme :’nu ştie să înoate, nici să citească’; ’evrika, evrika’; ’festina lente’ ;’in balneis salus’; ’nare sine cortice’;
03. Primele certificate de înot
04.Thermele romane,
05. Interzicere scăldatului în locuri publice;
06. Cele 7 virtuţi cavalereşti,
07. Primul manual de înot;
rezumat+bibliografie selectiva

01. ARHEOLOGIE

Oamenii au practicat înotul din cele mai vechi timpuri. Urmele acestor activităţi au fost scoase la lumină de cercetările arheologice întreprinse într-o serie de zone
în care clima oferea condiţii de practicare a înotului aproape tot anul (*).

Cele mai vechi reprezentări despre înot sînt desenele rupestre de la Gilf Kebir (Libia) care indică profilul unui brasist, repetat de 4 ori întocmai ca într-o kinogramă concepută acum cca. 7.000 de ani.(vezi Anexa nr. 14)

În urmă cu aproximativ 5.000 de ani, hieroglifa care exprima noţiunea de înot reprezenta silueta unui craulist (Carl Diem, "Cultura fizică la egipteni", Sportverlag Berlin,1932).

Pe zidurile dezgropate ale portului antic Kadeş (1.300 î.Ch.) sînt reprezentaţi
ostaşi hitiţi care se retrăgeau înot peste râul Oronte din calea armatelor egiptene. (ei foloseau ca ajutor tocmai musukurile (burdufe) în care aveau apa potabilă, necesară în mod curent – dar acum acestea erau umflate cu aer…)’

În Teba, Luxor, Memfis în Egipt au fost decoperite vechi bazine de înot datând din perioada faraonului Tutmes I, iar printre ruinele palatului de la Nimrud (Persia, ac. Turcia, Malatya) a fost reperat, probabil, primul bazin acoperit cu apă încălzită (din două mari încăperi alăturate de de la care pornesc conducte de alimentare cu apă caldă).

Tot ca vestigii arheologice amintim de celebrele 'therme' romane (Caracalla, Diocleţian la Roma şi chiar, foarte probabil, Herculanum pe teritoriul ţării noastre).

Intrecerile 0limpice moderne, au atins culmi înalte în ceea ce priveşte manifestarea şi organizarea fenomenului sportiv.
Ele plasează NATAŢIA pe locul 2 (după Atletism) prin numărul mare de probe şi participanţi la Înot, Polo, Sărituri, Înot sincron, Înot fond (în unele competiţii separate –înotul veteranilor ’Masters’), care periodic, la intervale de 4 ani polarizează interesul întregii opinii publice. (’olimpiada’ reprezenta în antichitate, un mod de măsurare a timpului pe intervale de 4 ani...),

Inotul, în antichitate, nu a figurat printre disciplinele de întrecere ale Jocurilor Olimpice (776 î.Ch.- 393 d.Ch) fenomen care are, ca durată, o perioadă de cca. 1000 de ani şi iată că întrecerea în spirit de cinste şi onoare( nunită de noi – sportivă ....), are, în civilizaţia umană o longevitate cum rar se poate întîlni, olimpiismul are o prezenţă cu care, din păcate, ne-am prea obişnuit şi chiar, uneori, nu-i mai dăm atenţia cuvenită.

Ciudat este faptul că înotul nu a fost adoptat de spiritul olimpiismului antic cu toate că regula care obliga participanţii să se întreacă având un echipament sumar ..., iar fi avantajat, dar atunci întrecerile aveau cu totul alt scop decât cel obişnuit astăzi – întrecerile erau cu desăvârşire dedicate lui Zeus, deci izvorau dintr-o sacralitate greu de înţeles de noi astăzi.

In acelaşi timp înotul, îmbăiatul era ominiprezent în piscinele special amenajate în palestre şi rămâne un aspect oarecum frunstrant - dece această formă de întrecere nu şi-a găsit locul meritat....?

Dacă tradiţia mitică (Cultul închinat lui Zeus..) nu ar fi ocolit întrecerile de înot, probabil, ingeniozitatea grecilor (vestiţi marinari încă din poemele homerice..) ar fi dus la amenajarea unui loc prielnic de înot (Olimpia era departe de litoral, dar cele două răuri, Kladeus şi Alpheios ar fi putu să ofere apa necesară unei asemeni amenajări dacă anotimul nu era prea secetos…).

Toate aceste considerente, probabil, au făcut ca la prima ediţie a JO Moderne (1896 – Athena), înotul să fie inclus printre disciplinele preferate ale timpurilor moderne.
-------------------------------
*[Persia, Egipt, Africa mediteraneană etc, amintesc de celebra expediţie arheologică a germanului Ernst Kurtius (1814-1896) care reuşeşte să scoată de sub pământul vechii Elade, în 1873, ruinele Olimpiei – loc sacru unde se desfăşurau ceremonii închinate lui Zeus… şi de atunci + înaintea sa – prin activitatea e reînviere a spiritului olimpic de către E. Zapa, român de origine albaneză, întrecerile olimpice antice a fost elementul care a trezit interesul multor entuziaşti şi astfel goana după flacăra şi ‘aurul’ olimpic` a început…]
In respect deplin al spiritului olimpic (care interzicea prezenţa femeilor...) însuşi Pierre de Coubertin a fost, o perioadă, vehement împotriva participării femeilor la aceste întreceri (el a cedat deabea în 1912, la JO Stockholm cînd la întreceri au fost acceptate şi reprezentantele sexului slab...).

Practicarea înotului este atestată de numeroase vestigii descoperite de arheologi şi de cărturarii care au putut descifra cultura antică.
Infine, timpul a trecut iar azi înotul este la fel de important ca celelalte discipline.
Pierre de Fredy Baron de Coubertin
(1863-1937), care în 1906, la Bucureşti, a participat la fondarea Asociaţiei sportive de prietenie România-Franţa, în semn de recunoaştere a activităţii de renaştere a olimpismului antic avută de predecesorul său - românul Evanghelie Zappa (cca 1800-1865) un precursor important al JO moderne; acesta a lăsat averea sa statului român, cu destinaţia – educaţie şi sport (vezi actualul Complex Olimpic de la Izvorani).

02 Aforisme legate de practicare înotului

Vom încerca o succintă prezentare a unor aforisme (alături de un tablou cronologic interesant-Vezi Anexa nr 14) prin care regăsim referiri directe la înot şi importanţa acestuia:
- ’nu ştie să înoate, nici să citească’ ...
expresie invocată de Diogene din Laerte (sec III î.Ch.) într-o lucrarea care evoca viaţa unor celebri înaintaşi, printre care găsim şi spiritul lui Platon (429-347 î.Ch.) care, în lucrarea ’Despre legi’ punea celebra întrebare: ’Oare pot fi numiţi cu funcţii importante în Cetate cei care sunt contrariul inteligenţei după cum spune proverbul – nu ştie nici să înoate, nici să citească.... (în elina veche – mite nein, mite gramate).
Romanii (despre care se spune că au cucerit Grecia antică pe cale armelor.. iar apoi Grecii i-au ‘cucerit’ pe Romani, pe calea culturii...) au preluat aforismul sub forma ’nec natat, nec legit’ (aici cu referire, mai ales, la ştiinţa conducerii), aforism mult apreciat de urmaşi, deoarece, iată, că peste alţi cca. 1500 de ani..., în plin elan al cavalerismului medieval german să mai fie folosit, în forma limbii acelor vremi, expresia :’uf dem rucke, uf dem bucke ....; dar aforismul, înţelesul lui, a fost folosit, chiar şi în timpurile noastre, ca acţiune politică în contextul ’Revoluţiei Culturale’ declanşate în China de celebrul Mao Tze Dun care a dat exemplu personal înotând şi citind concomitent... evident ‚ ’decalogul revoluţiei’ impus de partidul care-l conducea...., remarcabil aforism , nu ?!

Iată alte cuvinte celebre:
- Evrika, Evrika - cuvinte încrustate în memoria omenirii în atâtea ocazii., au fost rostite într-un context legat tot de apă, îmbăiere, înot. Mai mult ca sigur ilustrul Arhimede (287-212 î.Ch.) atunci cînd a intuit relaţia ’greutăţii specifice a corpurilor’ faţă de unitatea etalon care era APA.., probabil că a fost primul care a înţeles cărui fapt se datorează posibiltatea unei fiinţe vii de a înota (în apă fiind scufundat corpul pierde o greutate egala cu cea a volumului de apă dislocuit.)..

- Festina lente ... (Grabeşte-te încet...) - expresie atribuită lui Augustus Imperator (63 î.Ch.-14 d.Ch.) de către Suetonius (69-141 d. Ch.) a fost probabil inspirat de aforismul grec ‘Speude bradeos’ ceea ce semnifică ‘că pentru a reuşi bine într-o activitate, intreprindere este bine să nu te grăbeşti…
Este expresia favorită a unui om politic remarcabil care a schimbat placa turnantă a istoriei Romei antice – a condus Imperiul Roman de la forma de Republică la cea de Monarhie prin abilitate, realism, luciditate şi echilibru (schimbare mai rar întâlnită în Istoria omenirii...!).
Cuvintele acestui mare transformator al timpurilor de mult apuse.., o personalitate a antichităţii, pot fi apropiate şi practicării înotului; ele pot conduce la adoptarea unei maniere sportive perfecte de a ne mişca în apă (şi nu numai..) care constă în: urmarirea cu perseverenţă de către înotător ca rezultatul folosirii celei mai corecte tehnici să se manifeste evident prin creşterea vitezei... dar cu condiţia de a folosi în acest scop – a cât mai puţine mişcări, deci cât mai puţin efort!
Contrariul acestei conduite duce înotătorul, executantul la o perfectă ’ciomăgire’ a apei, la o evoluţie obositoare şi ineficientă, fără randament ( acest mod de a gândi reprezintă, de fapt, ’piatra filozofală’ a practicării înotului sportiv contemporan, vezi Anexa nr.14).

-’In balneis salus’ / In băi stă sănătatea...! - a fost prilejuit de activitatea filantropică a generalului Agrippa (63-12 î.Ch.), foarte bogatul ginere al Impăratului Augustus; el a construit prima ‚ ’balinea’ pentru săracii Romei (anul 19 î.Ch.), prima dintr-o serie de alte 16 mici therme.

- epigramistul Marţialis (43-94 d.Ch.) nu a scăpat ocazia de a-l ironiza scurt pe Nero Imperator (37-69 d. CH.) care a condus despotic imperiul între 54-68 d.Ch. timp în care, pentru aşi spori popularitatea a construit şi multe therme grandioase – poetul i s-a adresat linguşitor: ’ce poate fi mai ‘întunecat’ decît Nero (Negru) – ce este mai luminos ca thermele tale...!

-’Nare sine cortice’ - Inoată fără papură... – a devenit celebru prin îndemnul anticilor ca oamenii cinstiţi să trăiască fără pile sau proptele ....; idem – în scrierile lui Sullularia apare povaţa: ’la fel cum se leagă băiatul ce învaţă să înoate cu manunchiuri de papură care-l ajută să plutească.., tot aşa sclavul trebuie să fie ca o împletitură de papură pentru iubitul său stăpân’.

-’Autorul latin Vegecius (sec.IV d.CH.) în lucrarea ’Epitoma rei militaris’ face referiri interesante din care rezultă că la Roma, în apropiere de ’Câmpul lui Marte’ (în vecinătatea Tibrului..) exista un loc special amenajat pentru învăţarea înotului. Instructorii iniţiau tineretul roman în arta de a se menţine şi înainta deasupra apei... – cei care făceau progrese, după cum afirma Horaţius (64-8 î.Ch), primeau un certificat prin care se atesta că ’nu mai au nevoie de supraveghere pentru a înota’.

- Romanii, vestiţi luptători, au fost interesaţi aş învăţa şi caii să înoate: în ’Codex Theodosianus (23 Mai 391 d. Ch.!) cuprinde ordinul ca fiecare legionar să-şi pregătească calul pentru a putea înota.

- In acele vremuri, cei care nu voiau să înveţe înotul erau ironizaţi, nimeni nu scăpa de aceste critici: Caligula (12-41 d.Ch.) a fost criticat, post-mortem .., de Suetonius (69-141 d. Ch.) că nu ştia să înoate ... iar despre Augustus Imperator (63 î.Ch.-14 d.Ch.) a avut numai cuvinte de laudă mai ales pentru acesta şi-ar fi învăţat singur nepoţii să înoate.

- Răspândirea culturii greceşti în lumea romana s-a remarcat şi în ceea ce priveşte învăţarea înotului; această sarcină revenea, de regulă, sclavilor capturaţi din Grecia; mulţi dintre ei au devenit medici, maseuri, maeştri în practicarea exerciţillor fizice iar după anul 200 d. Ch. cei mai mulţi au căpătat cetăţenia romană (fenomen ce se repetă parcă aidoma şi în epoca actuală, însă pe alte meleaguri...).

Treptat patricienii Romei încep să prefere folosirea thermelor proprietate personală .., febra construirii acestor instituţii a cuprins, curând, întreaga Cetate eternă......

După generalul Agrippa, Commodus Imperator, Nero, s-au construit o suită de therme, dar primul care începe construirea unor therme-edificii grandioase a fost Traian (53-117 d.CH.); el a gândit şi realizat o perfectă funcţionalitate a acestei adevărate instituţii, care, apoi, va deveni celebră în perioada domniei lui Caracalla şi Diocleţian.
La începutul sec. IV d. Ch., Roma avea deja 11 therme publice, 926 de băi particulare şi cca. 2.000 de fântâni iar alimentarea cu apă era asigurată de 14 viaducte, multe din ele devenind vestigii istorice admirate astăzi de turişti.
Accesul publicului în aceste therme nu era deloc costisitor, dimineţile erau destinate femeilor, bărbaţii fiind primiţi numai după orele prânzului până noaptea târziu.
Moda thermelor s-a extins în toate teritoriile cucerite; este, mai mult ca sigur, că în Dacia Felix, la Herculanum şi reg. Sarmisegetuzei (azi Geoagiu-băi), unde apa caldă naturală facilita asemenea amenajări, au exista şi funcţionat aceste vestite therme romane.
Odată cu decăderea Imp. Roman (Odoacru 476, Teodoric 493 d.CH., acesta din urmă la asediul Romei a tăiat aprovizionare cu apă a Cetăţii Eterne...), thermele au devenit locuri cu activităţi obscure, imorale şi prin scăderea rigorilor elementare de igienă, în bazine apăreau epidemii devastatoare.

- In aceste condiţii, în anul 745 Papa Bonifacius al V-lea a dat edictul de interzicere a scăldatului în locuri publice, măsură aprobată de medici dar nimeni nu şi-a dat seama că regulile edictului se vor transforma în dogme, care au reuşit să ţină oamenii departe de apă, de înot încă 1.000 de ani.
- Evul mediu timpuriu (cca. 1000 d.Ch) era dominat de aceste interdicţii, dar tentaţia de a se îmbăia, înota este relatată destul de des. În biografia lui Carol cel Mare (839-888) se atestă cert că acesta era neîntrecut la înot pe care-l practica în condiţiile existenţei apelor thermale la reşedinţa sa din Aachen.

- Filozoful spaniol, de origine arabă, Petrus Alfonsus (1062-1106) aprecia înotul ca una dintre cele 7 virtuţi cavalereşti ale vremii (înotul în enumerarea lui avea locul al 2-lea).

Dogma despre interzicerea îmbăiatului şi implicit a înotului, prin interdicţii şi pedepse drastice, a ţinut departe oamenii obişnuiţi de asemenea activităţi.

Iată, de ex., în ce consta celebrul test de ‘nevinovăţie’ a unei femei bănuită de vrăjitorie în Ţările Nordice: femeia era legată de mâini şi picioare şi apoi era aruncată în apă..., dacă se îneca – era dovada ca era vinovată (!?), dacă nu se îneca – era considerată ca deţinătoare a unor puteri oculte şi deci trebuia arsă pe rug ... (No comment !).

In Prusia, se relatează că unii pedagogi au avut şi asemenea atitudini: corpul unui elev care a călcat interdicţia (a înotat şi
s-a înecat) a fost biciuit în faţa colegilor de la Lic. Elisabeta din Breslau (azi în Polonia).

In această atmosferă, profesorul de limbi clasice de la Univ. Ingolstat, Elveţia – Nicolas Wynmann, a avut curajul de a scrie (în limba latină) primul manual de înot al epocii moderne (1538) ’Colymbetes sive de arti natandi’.
El a putut avea o serie de cunoştiinţe,
informaţii puţin accesibile altora, având posibilitatea de a studia multe din operele anticilor.
Lucrarea este concepută sub forma unui dialog între Pampirus şi Erotes în care se afirmă bucurile oferite de apă şi înot ..., se face clar afirmaţia ca Brasul este tehnica cea mai echilibrată..., (în opoziţie cu ‚’câineasca’ care era inestetică şi obositoare..); se fac aprecieri despre exerciţiile de ’călcare a apei’, asupra săriturilor în apă şi asupra salvării de la înec...; este probabil că Nicolas a avut ca model copilăria sa la Zurich unde fete şi băieţi se jucau în apă, înotau laolaltă, fără a le păsa de restricţii.
----------------------------
[coperta manualului lui Nicolas Wynmann; grafica poate că face aluzie la evenimentul pierderii vieţii, prin înec, în râul Kalykandos a lui Richard Inimă de Leu supranumit şi ‘Regele paharelor,conducătorul Primei Cruciade,ciudat - exact cu cca. 1500 de ani de la data când şi Alexandru cel Mare era cât pe ce să piară în apele aceluiaş râu care acum se numeşte Goksu /Apa curcubeu, râu care se varsă în Marea Mediterană lângă Mersin,Turcia….]



Aşa fiind în 1545, Conciliul tridentin al Bisericii catolice o include pe lista cărţilor interzise. Manualul însă nu a avut prea mare ecou probabil că limba latină nu era bine ştiută de eventualii cititori. Insă după alţi 50 de ani, în 1587, în Anglia, Sir Eduard Digby, publică manualul său, urmat de un succes care a durat aprox. 100 de ani.

Leonardo da Vinci ( 1452-1519), acest titan al Renaşterii, în studiile sale de inginerie s-a preocupat şi de depalsarea prin apă; din grafica alăturată se remarcă cum concepea deplasare pe apă în cazul oamenilor acelor vremuri.

His voluminous notebooks and diagrammatic
drawings, of which the Royal Library, Windsor, contains the greatest collection, show a profound research into general scientific laws demonstrable by observation and experiment. In applied science he had all the equipment of a great inventor, anticipating the aeroplane, the armoured vehicle, and the submarine.

[grafică preluată din lucarea dedicată lui da Vinci, semnată de Frank Zollner şi editată de Taschenn GmbH în 2003, pag. 577+ text original din The Hutchinson Multimedia Encyclopedia, 1998]

Rezumat

In lucrarea enciclopedică ‘ Sprechen im sport untericht eine analyse sprachlicher inszenierungen von sportlehren’, autor Detlef Kuhlman, editată în Germania, 1973, la pag. 280 este redată o pictură rupestra datată cu cca 3000 ani î.Ch.,care este situată în perimetrul Gilf Kebir de pe teritoriul actual al Libiei.
Personal cred că pictura, chiar naivă de-ar fi, nu reprezintă decât o veritabilă kinograma a unui procedeu de înot situat între ‘câineasca’ şi ‘bras’.

Important este faptul că ea este poate cea mai veche reprezentare despre înot…, că în acele vremuri a existat un interes mare pentru învăţarea înotului, că locurile de atunci, permiteau practicarea înotului cu toate că azi acolo este un veritabil deşert.
Rercent un cercetător britanic a făcut o afirmaţie surprinzătoare – acum cca 6.000 de ani clima s-ar fi schimbat radical şi astfel locuri care odată erau pline de vegetaţie şi apă au devenit rapid pustiuri de nisip (informaţia provine de la emisiunea Cadrane Radio Romania actualităţi din data de 11 sept. 2006, orele 13.16,00….)
Idiograma care în scrierea hieroglifică reda noţiunea ‘înot’ invită la constatarea că ‘tehnica crawl’ era bine cunoscută de egipteni…(Carl Diem, "Cultura fizică la egipteni", 1932)..

La fel, de data asta pe un papyrus egiptean a fost redată coordonarea mişcărilor în procedeul bras. Mişcarea este decompusă în 3 ‘timpi’, astfel - pornind de la stânga: este redată faza de pregătire a vâslirii cu genunchii depărtaţi şi poziţia caracteristică a labelor (1), executarea vâslirii prin pivotarea gambelormlabelor ăn rotaţie externă+conducerea circulară a apei (2) şi finalizarea cu întinderea şi apropierea picioarelor (3) s.a.m.d.

Metodica modernă, din zilele noastre, ‘elimină’ timpul (2), elevul fiind învăţat să vâslească eliptic- nu circular (!), practic, parcă ar împinge apa cu călcâile până la întinderea completă a picioarelor.

Este posibil că autorul kinogramei bras, cunoscând importanţa momentului de pauză care trebuie marcat imediat după terminarea pregătirii (1), să fi adăugat încă odată acest moment; lipsa acestei pause, infime chiar, ar face că întreaga mişcare să semene cu o ‘învârtire a ciorbei’, de fapt o amestecare a apei şi nu o apăsare pe direcţia de înaintare, greşeală specifică începătorilor care nu au încă dezvoltat ‘simţul apei’.

Tot în lucrarea mai sus amintită este reprezentată o statuetă din bronz, reprezentând elanul unui înotător înaintea săriturii, statuetă atribuită culturii etrusce (490-480 î.H.), descoperită în Perugia (Italia) şi expusă la Muzeul de antichităţi din Munchen (Germania. Dar despre acestea în Anexa 14


Bibliografie selectivă

1925 - Auge Claude – Nouveau petit Larousse ilustre, lib. Larousse, Paris,.
1968 W. Kunding – Turquie, Ed.Silva, Zurich, Ch.
1969 - Liuţkanova I– Trenirovka na Pluveţa, Mediţin i Fizkultura, , Sofia,
1978 - Duduleanu M.– Proverbele lumii despre calităţi şi Defecte, Ed. Albatros, Buc.
1978 - Oppenheim Francois – Histoire de la Natation, Chiron-Sports.
1979 - Pahncke Wolfgang – Schwimmen in Vergangenheit, Sportverlag, Berlin,
1983 - Matei H.C. – Civilizaţia Lumii Antice, Ed. Eminescu,
1987 Padoverse, Dalbesio, Granella, Aliani – Turchia, I luoghi delle origini Cristiane, Ed. Piemme, Parma, It.




foto: primul Comitet de organizare a JO format din reprezentati din Ungaria, Rusia, Franta,s.a.

Iata niste scufundatori din zilele noastre:

Medicii recomanda INOT, INOT, INOT....

joi, 15 iulie 2010

SANATATE>Sfat: medicii recomanda:

Inotul a fost si este practicat sau acrosat de multe categorii de oameni, de animale, de relatii ciudate intre ei, de virtutea performantei si a 'felului corect' de a evolua, parca in imponderabilitate, cu ajutorul mediului lichid. Cate vise si atitudini pozitive se regasesc in practicarea acestui minunat sport, sport 'uitat' de unii dintre noi, unii care ar trebui sa nu-l uite, niciodata. Valoarea inotului este egala cu valoare consumului de sapun/cap de locuitor si cu tot ce refera la termenul atat de banal devenit: CIVILIZATIE !


Puterea vointei: inotator fara picioare si doar o mana (FOTO)

Un baietel de numai 6 ani din Alabama, Statele Unite ale Americii,
a uimit o lume intreaga prin povestea sa de-a dreptul incredibila.
Nascut fara picioare si cu doar un brat, baiatul nu avea foarte
multe sanse de supravietuire.

S-a incapatanat sa traiasca si, mai mult, sa isi traiasca pasiunea
vietii sale, inotul.

Nu numai ca si-a imbunatatit performantele an de an, dar acum face
parte chiar din echipa de inot a orasului Guntersville...











dar inot nu inseamna 'ceva' doar pentru oameni ...- click aici
http://www.descopera.ro/dnews/6098682-lectii-de-inot-pentru-maimute-foto

chiar si pentru ... picisi - click aici
http://www.descopera.ro/dnews/5755961-o-pisica-iubeste-inotul

in lumea 'de-apoi' de la noi... asa ceva mai greu de crezut - click aici
http://www.descopera.ro/dnews/4212391-testoasa-cu-o-singura-inotatoare-primeste-un-costum-de-inot

De ce nu ne mai suporta delfinii? click - aici
http://www.descopera.ro/dnews/5756039-de-ce-nu-ne-mai-suporta-delfinii...

inotul printre casaloti - click aici
http://www.descopera.ro/dnews/5493337-inotul-printre-casaloti-frumos-si-terifiant-in-acelasi-timp-foto


Orice mama ar inota pentru a-si salva copilul - click aici
http://www.descopera.ro/dnews/4062501-orice-mama-ar-inota-pentru-a-si-salva-copilul

O minge de basket ... -click aici
http://www.descopera.ro/dnews/4012513-o-minge-de-baschet-in-loc-de-picioare

Inotatorii olimpici invata de la rechini si delfini , click - aici
http://www.descopera.ro/dnews/2652202-inotatorii-olimpici-invata-de-la-rechini-si-delfini...

sursa > descopera.ro

====================================================================

Iata noii mei elevi si noul 'meu' bazin ....

TEMPO, STROKE, LUNGIMEA VASLIRII ...

miercuri, 14 iulie 2010

Ce-or avea 'astia'... , mereu 'se leaga' de Tempo....?

Dupa aparitia, rand pe rand, a lui 'Polar F4', apoi a accesoriului Pool-Mate..., iata ca apare inca un accesoriu -'Tempo Trainer'; 'ambe-due', daca nu chiar 'ambe-third' se preocupa de, mereu, mereu de acest Tempo....

O fi chiar asa de important in ce fel de tempo inoti...?
Exista un tempo pt. inot pe lunga distanta...? Sau, pe scurta -sprint (50,100 M)

Eu mi-am 'taxat' conceptul BEST+IPA ca ceva foarte apropiat si intim 'stiintei' de a inota bine.... Din pacate, nimeni cu a prea dat ceva pe acest concept, ba , mai mult, unii se simt deja prea plictisiti de reluarile melesi eu stiu dece: deaaorece 'formula BEST' nu are nevoie decat a fi atent studiata si asimilata creator de fiecare, asa cum crede el de cuviinta; asta poate insemna si un fel de raspundere personala, de nimeni situta ci doar de tine, care incerci 'marea cu deshtu'....

Si mai este ceva, ceva care ma intereseaza; acel ceva se poate exprima astfel:
"Bine 'fratilor'..., in fond dece sa avem si 'noi' ceva de spus in lume asta a inotului...; mai bine ii lasam pe altii sa ia ei 'cireasa de pe tort' ..."???

Iata niste 'pase' de dincolo de Ocean...

Tempo Trainer

The Tempo Trainer acts as a personal pace coach to elevate swim training and maximize performance in all of the four competitive strokes. The small waterproof unit attaches to a swimmer's goggle or cap and transmits an audible beep. This audible cue can be adjusted to help develop consistency of stroke rate and stroke cycle as well as to identify and distinguish between optimal training and race paces. Further, because of the simplicity of the device, the benefits and uses of the Tempo Trainer go beyond the pool and are only limited to the coach's imagination.

Tempo Trainer (#105015)
US$39.99 US$39.99 OUT OF STOCK (7.20.10) BUY NOW
*
Transmits an audible beep to help develop consistency of stroke and cycle rates
*
Scrolls in hundredths of a second
*
Worn underneath cap or placed under the goggle strap near temple


Features & Benefits

Waterproof Sonic Welding:
Completely submergible, sweat-proof and splash-proof. Ideal for all swimming, running or cycling workouts.

Audible beep can be adjusted from 0.10 seconds to 10 minutes:
Can be used for all facets of pacing and training to help athletes better understand and achieve personal benchmarks. Train smarter with instantaneous feedback.

Back clip attachment:
Allows unit to be clipped to goggle strap, helmet, headband, shirt, or hat for use in all environments.

Basic two-button design:
Scrolls quickly and easily for use at all levels of training.



Coustomers Reviews

I never knew that the transition from pool swimming to open water could be so challenging! Growing up as a sprint freestyler, I have had to work hard to adapt my "pool stroke" for efficient open water distance swimming. One of the most critical elements to swimming fast in choppy conditions is to keep your stroke rate really high which is why I started using a Finis tempo trainer. Within a week of adding my tempo trainer to my training sessions my pool times have already dropped and I am finding it easier and more natural to swim at a higher stroke rate. The tempo trainer doesn't lie and it helps keep me honest even when my arms start to burn! It isn't always easy to stay in sync with the BEEP, but I know that come race season I am going to be completely prepared and ready to swim fast amongst the best triathletes in the world! Thank you, Finis!

Jenna, Boulder CO Mar 15,2010
Great product. But what isn't evident from the description is that the battery is not replaceable. The battery is supposed to last a year, but the forums indicate your actual mileage may vary. Having had an expensive waterproof watch die in the pool after a battery change, I understand why this unit is sealed. I just wish its cost reflected its disposable nature.

Rob, Maryland Apr 07,2010
Short battery life. Mine only lasted 6 months.

Jason, Phoenix May 24,2010
===============================================

'scot' si eu, din 'arhiva mea secreta'..., cate 'ceva' din istoria BEST...; este prima mea corespondenta, la 'nivel inalt' cu cineva din Staful FINA....; din scrisori se remarca ca subiectul era f. interesant si apreciat + era trimis, spre rezolvare operativa, la cei care lucrau direct in Comitetul Sportiv INOT , una din cele mai importanmte comisii ale FINA....; birocratia si-a spus cuvantul.....

<< autorul acestor randuri nu-i altul decat "Il Presidente Onorifico al FINA,
Sg. Lic. Javier Ostos Mora" corespondenta din 1999 >>

Daca e vorba de Apa... postez...

Celebrii... nespălaţi Cele mai noi bancuri spun ca NASA a decis să trimită români pe Marte, că ei oricum nu folosesc apa. E adevărat că suntem codaşii Europei în această privinţă şi că cu mai puţin de 100 de ani în urmă, jandarmii îi alergau pe ţărani cu furtunul ca să-i spele, dar până de curând nici cealaltă parte a continentului nu excela la acest capitol. Ciuma, tuberculoza şi alte boli apărute din cauza lipsei de igienă făceau ravagii prin oraşele care azi se spală cu şampon şi te uimesc cu curăţenia lor. Oraşele şi palatele nobililor, cele mai murdare În secolul XVIII, măcelarii, de exemplu, îşi tranşau animalele chiar pe stradă, iar câinii trăgeau de intestinele animalelor sacrificate, sângele curgând în voie pe trotuar.  Resturile care nu puteau fi prelucrate şi refolosite continuau să zacă pe străzi, iar mirosul pestilenţial trecea dincolo de oraşe. Doar ploaia mai reuşea să spele străzile, iar atunci resturile se scurgeau în adevarate şuvoaie şi torente de gunoi. La acea vreme, satele erau mult mai curate decât oraşele, palatele şi castelele nobililor, pentru că ţăranii şi-au săpat gropi pentru nevoile fiziologice. Orăşenii, în schimb, se uşurau pe unde apucau, pe stradă, pe scările clădirilor sau direct de la balcon. În palatul francez Luvru, nu exista nicio toaletă. Dacă era nevoie, oaspeţii, curteni şi regi, fie se aliniau pe pervazul lung de la fereastră, fie li se aduceau oliţe de noapte, al căror conţinut se elibera în spatele palatului. Aşa era şi la Versailles. Doamnele de la palat, îmbrăcate strălucitor, aveau obiceiul ca în timpul discuţiilor şi uneori chiar în timpul slujbelor religioase să se ridice şi, extrem de relaxate, să se uşureze într-unul dintre colţurile camerei. Umbra arbuştilor frumos crescuţi din parcurile regale erau un loc preferat al curtenilor şi al slujitorilor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice.Oamenii nu făceau notă distinctă. Dar asta nu este tot. Oamenii nu erau nici ei mai curaţi decât oraşele lor. Se credea că băile slăbesc organismul şi deschid porii din piele, ceea ce ar fi condus la contractarea unor boli grave şi mortale. Băile publice se închideau, una câte una, prin decret regal. Dacă în secolele XV-XVI nobilii îşi făceau baie o dată la 6 luni, în următorii două sute de ani ei, pur si simplu, uitau definitiv unde se află cada. Toată igiena intimă în acele vremuri consta în spălarea fugitivă a mâinilor şi a gurii, dar nu şi a dinţilor. Conform medicilor vremii, faţa nu trebuia spălată cu niciun chip, deoarece acest lucru ar fi adus riscul deteriorării definitive a vederii. Dinţii albi şi sănătoşi erau un semn de pauperitate, iar cei cariaţi şi negri, un semn al bogăţiei. Dacă ne referim la igiena corporală, oamenii mai înstăriţi foloseau câteva şerveţele parfumate cu care îşi ştergeau zonele intime, bărbaţii purtau între cravată şi cămaşă mici săculeţi cu ierburi aromatice, iar femeile foloseau o pudră puternic aromatizată. Celebrele parfumuri franţuzeşti apar ca o nevoie de a acoperi cu ceva aceste mirosuri, care erau emanate din cauza igienei intime inexistente. Cu toate acestea, oamenii îşi schimbau lenjeria de corp destul de des, deoarece se credea că acestea adună toată mizeria corporală. Preoţii catolici îi îndemnau pe enoriaşi să nu se spele, pentru a nu îndepărta de pe corp apa sfinţită de la botez. Nunţile la englezi aveau loc în general în luna iunie, pentru că singura baie din an se făcea în luna mai şi în prima lună a verii viitorii soţi încă miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja îmbibat de "miresmele" transpiraţiei şi ca să mascheze cât de cât mirosul neplăcut, miresele purtau în braţe un buchet de flori, de unde obiceiul buchetului purtat de mireasă! Regina spaniolă Isabella Castillo a recunoscut că în toată viaţa ei s-a spălat de doar două ori, la naştere şi la nunta sa. Maria Stuart primeşte următoarele sfaturi de la mama ei: "Din totdeauna ai fost leneşă şi nu-ţi scoteai jegul de pe cap". Fiica unui rege francez a murit plină de păduchi. Regina Elisabeta I a Angliei a rămas celebră şi prin următoarea declaraţie, făcută cu mândrie: "Fie că e nevoie sau nu, eu o dată la trei luni tot mă spăl!". Din cauza mizeriei în care trăia, papa Clement al V-lea se îmbolnăveşte de dizenterie, boală din cauza căreia va şi muri. Exemplele de acest fel sunt extrem de multe şi se întind şi de-a lungul secolelor următoare. Henric IV Regele care a pus interesele regatului mai presus de credinţa personală când a dat Parisului o liturghie, era şi el un duşman al apei şi săpunului. Chiar dacă de o eleganţă deosebită - îşi schimba cămăşile în fiecare zi - acest rege cu pasiuni sexuale cel puţin dubioase nu s-a spălat niciodată. Pasionat vânător, el călărea ore în şir, urmărind prada prin pădurile Franţei, după care, spre a-şi masca damful de transpiraţie, se stropea din belşug cu parfum. O amantă mai îndrăzneaţă, Gabrielle d'Estrees, i-a spus cândva că miroase ca un starv, ceea ce probabil era perfect adevărat, iar a doua sa soţie, Maria de Medicis, a leşinat atunci când l-a întâlnit prima dată şi s-a spălat, efectiv, cu parfum, pentru a putea rezista alături de rege, în noaptea nunţii.  Ludovic XIV Nici nepotul lui Henric, Ludovic XIV, măreţul Rege Soare, nu era atras de igienă. Se ştie clar că el nu a făcut în toată viaţa lui decât două băi, şi acelea la insistenţele medicilor, care le considerau un mijloc terapeutic. El prefera ca, în loc să se spele, să-i fie curăţată pielea cu o piele îmbibată în alcool şi apoi să fie pomădat cu o pulbere parfumată. Speriat de tot ce însemna medicină - e drept că la acea vreme chirurgia era încă la stadiul de "măcelarie" - Ludovic a refuzat o intervenţie la un picior cangrenat, intervenţie care i-ar fi putut salva viaţa, şi a murit. Frederic cel Mare  Frederic a transformat Prusia dintr-o putere de mâna a doua într-o forţă militară de prim rang. Dar Frederic nu iubea doar glasul tunurilor, "muzica" plăcută urechilor sale, ci şi arta. El a fost un mare patron al artiştilor, coresponda cu iluminiştii francezi, se voia despot şi cânta, cu plăcere, la flaut. A construit, la Sanssouci, un palat cum puţine sunt în Europa dar pe de alta parte era extreme de deficitar la capitolul curăţenie. De pildă, în splendidele săli ale palatului său umblau nestingheriţi uriaşi ogari de vânătoare, care-şi făceau nevoile pe unde nimereau iar regele făcea crize de isterie dacă îndrăznea cineva să cureţe după ei. Spre sfârşitul vieţii, probabil având mintea afectată de o maladie psihică, Frederic a devenit tot mai reclusiv. Nu-şi schimba hainele cu lunile, nu se spăla şi când a murit, în 1786, cămaşa lui era atât de murdară şi de ruptă încât valetul a trebuit să-i ofere una dintre cămăşile sale, pentru a fi îngropat. Charles Howard, duce de Norfolk Mare om politic britanic, ferm inamic al lui George III şi lider al opoziţiei faţă de acesta, în Regatul Unit, Charles Howard, duce de Norfolk ar fi fost un personaj admirabil dacă ar fi acceptat, de bună voie, să se îmbăieze. Nu a făcut-o însă niciodată şi nu-i de mirare că a rămas în istorie drept "Dirty Duke". Valetul său obişnuia să-l îmbete zdravăn şi doar aşa reuşea să-l bage în baie şi să-l  săpunească, într-o epocă în care nasurile domnişoarelor de la curtea regală deja nu mai suportau mirosul de sudoare... Harald I al Norvegiei La 20 ani, Harald a moştenit de la tatăl său conducerea câtorva stătuleţe nordice, slabe şi risipite. El a făcut atunci jurământ că nu-şi va mai tunde părul până ce nu va unifica întreaga Norvegie sub sceptrul sau. A reuşit acest lucru, dar abia peste zece ani, timp în care păduchii şi-au format adevărate comunităţi în pletele sale, de unde i-a rămas şi supranumele de Harald cel Păduchios. Ludwig van Beethoven Probabil că veţi fi uimiţi, poate chiar oripilaţi, să-l regăsiţi pe lista "nespălaţilor celebri" şi pe cel mai mare compozitor din toate timpurile. Dar acesta e adevărul: Beethoven nutrea o aversiune teribilă faţă de baie, aversiune dată de durerile pe care apa i le provoca, din cauza intoxicării cronice cu plumb. Bolnav, ursuz, neînţeles - nu doar la figurat ci şi la propriu, fiindcă avea un defect de vorbire care-i făcea pe ceilalţi să nu înţeleagă adesea sensul cuvintelor sale, Beethoven s-a retras în sine şi a devenit un mizantrop dar şi un adversar al curăţeniei. Puţinii prieteni pe care-i mai avea erau nevoiţi să-i fure, efectiv, hainele în timp ce dormea şi să i le dea la spălat. Karl Marx Filosoful de numele căruia se leagă una dintre cele mai întunecate perioade din istoria omenirii nu suporta apa deoarece îi provoca dureri atroce: gânditorul german suferea de o dermatoză extrem de gravă, manifestată prin apariţia de furuncule dureroase. El considera că igiena personală constituie un exces burghez, în schimb n-avea habar că durerile erau accentuate de fumatul excesiv şi de abuzul cronic de alcool. Marx se mândrea că paginile manuscrisului original de la Das Kapital erau pătate de propriul lui sânge, pretinzând că, prin durerile sale, simţea pe deplin suferinţele proletariatului. Mao Zedong Programele social-politice ale lui Mao au dus la uciderea a milioane de chinezi dar au ajutat la transformarea ţării sale dintr-un stat înapoiat, aproape feudal, într-una dintre cele mai mari puteri ale planetei. Atitudinea sobră, aproape cazonă, pe care liderul chinez o afişa în public nu era de complezenţă. Toată viaţa el a trăit foarte cumpătat, fără excese şi privea cu reticenţă confortul. Inclusiv baia sau spălatul pe dinţi îi provocau repulsie. De altfel, nu s-a spălat niciodată pe dinţi, ci prefera să mestece frunze de ceai, în vreme ce concubinele sale îi frecau trupul cu prosoape umede. Când un medic a avut îndrăzneala să-i ofere o periuţă de dinţi, Mao l-a privit cu dispreţ, argumentând că n-a văzut până atunci ca un tigru să-şi spele colţii.  Che Guevara  Revoluţionarul cel mai celebru al epocii moderne, care l-a ajutat pe Fidel Castro să ajungă la putere, iubea rugby-ul, vinul, friptura argentiniană de vită, îi plăcea să fumeze trabuc şi să poarte ceas Rolex, dar ura să facă baie. În copilărie, i se spunea "Chanco" (Purceluşul) din cauza acestei aversiuni şi se mândrea să poarte acelaşi tricou timp de o săptămână. Când a fost capturat în Bolivia, nu se mai spălase de luni de zile şi avea, în loc de pantofi, cinci perechi de ciorapi groaznic de murdari.

FaceBook: "La ce te gandesti...?"

'La ce ma gandesc...?'
la asta:
”Pentru a şti drumul care urmează, întreabă-i pe cei care vin înapoi” ....
Lucian Hanu, Clubul Laguna, Constanta / FaceBook

Iata ce am gasit pe pagina FB a D.lui Lucian Hanu, la „Citate preferate’ iar in ’duelul’ nostru, se pare ca Lucian a uitat de citatul sau preferat....; alte elemente certe de identificare a D.sale [studii, calificare, etc.] nu am prea gasit; deduc ca, dupe nume, este sotul Elenei [sper sa nu gresesc daca ar fi frate...] dar asta nu inseamna, pentru mine doar, ca sotul Elenei = Elena..., iar pentru ca suntem, cum spuneam, intr-o disputa profesionala... dar ’oarba’ [nu stiu mai nimic de dl. antrenor L H ...], sunt chiar deranjat de faptul ca dl. L H ’refuza’ un lucru banal si anume sa adauge la postarea pe FB si a catorva rezultate, [”timpi de concurs’] mai elocvente ....

Cred ca, copii ’lagunisti’ au chiar rezultate bune care s-ar merita a fi stiute, dar L H nu apeleaza la aceste argumete din motive neclare pentru mine; noroc ca la conducerea clubului nu este D-sa ci sotia sa, D.na Prof. Elena Hanu.

Practic, eu o recunosc de multi ani doar pe sotia D.lui L H, Elena, o antrenoare calificata, harnica, perseverenta si dispusa chiar a fi modesta; a muncit, nu gluma, sa faca acest club si i-am urmarit evolutia cu bucurie [ in Constanta, ca si la Braila de altfel.., am multi fosti studenti care profeseaza sau au profesat in disciplina noastra] + m-am bucurat cand un alt antrenor meritos {Tavi Tileaga-antrenor federal] s-o reintors acasa si iata ca treaba merge la fel de bine daca nu chiar mai bine.

Atunci care-i ’bai’-ul...?

Acest lucru, l-am cerut, de-a lungul vremii si altor antrenori care erau in ’defect’ cu mentionarea rezultatelor [deci nu mi ’s-o pus pata’ pe L H...!]...., dar toate aceste deviatii de la o relationare fireasca cu cei din jur, trebuie sa aibe un final si intreb: este bine sa promovam reusitele copiilor nostri doar prin a metiona cate medalii au castigat sau ar fi mai bine, mai profesionist sa citam si dovezile de necontestat- ’timpii’ de la concurs cu mentionarea probei si anului de nastere ...?

Inchei: Clubul Laguna Constanta nu este un club din reteau de Stat, este un club Privat in care indicatiile nu sunt urmarite birocratic prin acele obisnuite rapoarte de participare la concurs etc.
Daca ar fi sa fie..., acolo este cert ca timpii ds. tot vorbim ar rezulta scris negru/alb ... deci asta ar putea fi explicatia, cauza – dar mai ramane, totus, ceva; in caietul de antrenament, sau in planul de pregatire anuala, etc., nu ar fi bine ca aceste performante sa existe ?
Peste 10 ani - cum vom explica opiniei publice ca actualul campion sau medaliat olimpic, in debutul sau, inota cam asa ...., evoluand temeinic pana la nivelul elitei mondiale ...?

M.O. tot la 77 de ani.....
PS/
Hai ca mi-a venit mie, de data asta, in minte un interesant citat:
”Hai sa stam stramb, daca este nevoie sa judecam... drept!”

Intreruperi dirijate ale pregatirii ...

Esteo ipostaza la care putini dintre noi s-au gandit.
Conceptul de antrenament, are in esenta sa aplicarea principiului Continuitati ...., dar - evident, din experienta proprie si personala, doresc sa pun in discutie acest aspect - este oare bine sa intrerupem, nu uneori ci in mod rational, sistematic si premeditat Continuitatea pregatirii...?
Las deschisa aceasta intrebare si cine vrea sa participe sa nu foloseasca butonul 'comentarii/ anonimi', etc.,  ci email-ul  <scanave@yahoo.com>
Dupa un timp, in functie de interventii voi lamuri 'misterul'....