‘Scoala dupa scoala’
versus ‘pentasalt educational’
Azi, 18 02 1.c. dupa buletinul de stiri de la orele
18.00, RRA a facut o informare care incearca sa sprijine ideia ‘scoala dupa
scoala’.
Cred ca ideia este buna dar incompleta si are chiar un
continut ‘obligatoriu’, nedemocratic, care va crea multe discutii sau
neajunsuri.
Timpul ‘liber’ ramas dupa orele de scoala trebuiesc
‘ocupate’ cu ceva convenabil, in primul rand... copiilor, elevilor, apoi
parintilor etc., etc.
Dar acest lucru nu poate fi facut asa cum ar face un
medic bun cu bisturiul.... caci contextul vietii si a educatiei+instruirii este
mai larg decat cel in care obligi, cumva, elevul sa mai invete ce-a invatat
deja cu cateva ore sau zile inainte. In
acest sens eu am conceput formularea ‘pentasalt educational’ si am expus-o inca
de acum 5 ani pe paginile blogului meu..., dar nimeni nu a luat-o in seama.
Rezum: Pensatal educational’ este, succint expus o
progresie de 5 mari probleme care se leaga una de alta:
1.
Invatarea prin recitare a Imnului
national [elevii claselor mici]+Concurs inter-clase,
scoli etc.
2.
Infiintarea de unitati cu personalitate juridica
numite ‘Clubul elevului’ din scoala...xyz, in care s SE POATE CONCEPE
ACEL PROGRAM ‘SCOALA DUPA SCOALA’ DAR IN TERMENI BAZATI PE OPTINUNILE ELEVULUI,OPTIUNI
DIVER5SE[SPORT, ARTE, MESERII, DEXTERITATI, etc.].
3.
Desfiintarea Cluburilor Sportive scolare [CSS} si
alocarea cadrelor respective la ‘cluburile elevilor’ [Cluburile scolare cu performante certe sa fie trecute in seama
municipalitatii cu obiective de performante certe].
4.
“MEN SANA IN CORPORE SANA” alias vechea Daciada – evident fara accente
politice
5.
Infiintarea de scoli romanesti in strainatate
atat pentru cei care locuiesc din locul unde este infiintata scoala + cu elevi
romani{si cadre didactice] MERITORII, care sa fie bine motivati in a ajunge in
aceasta postura.
Inchei ‘pledoaria’ mea si las in continuare textul initial al materialului
Pentasalt educational
M.Olaru, 18.02.2014, 78 ani.....
=======================================
’’Ultimii 5 paşi restanţi’’ ai sec. XX …
pentru
„săritura” în Educaţia sec. XXI ….!"
Autor
prof. Mircea Olaru, ph.ed /
nataţie, 73 ani
Monday, January 12, 2009
Abstract
Între a fi „bun” sau „rău” există şi a existat întotdeauna situarea
acestora la extremele unei activităţi, a unui produs ş.a.m.d.
Mai ales acum, cu referire la noţiunea de „educaţie” şi la „depozitarea”
ei în membrii societăţii noastre (mai ales în masa tinerilor), este nevoie de o
abordare sigură, simplă, pragmatică, economică şi eficientă pentru a separa
decisiv binele de rău.
Ţara noastră şi neamul românesc sunt în mare pericol, aproape ireversibil,
de degradare etică şi morală, cu repercusiuni din ce în ce mai greu de
prefigurat. Acest fapt îl simţim chiar fără a fi mereu predispuşi la a vedea doar jumatatea goala a paharului cu
apă….
Metodele
tradiţionale ale educaţiei, folosite de mulţi ani, unele cu minusuri evidente,
trebuiesc „recondiţionate” – simplu şi economic.
În situaţia în
care visteria ţării ar avea bani, poate altfel s-ar putea proiecta un program
eduaţional, să-i zicem „elitist”…,
dar cum „banii” nu-i avem nicioadată,
şi pentru mulţi s-au dovedit a fi „ochiul
diavolului”, acum este absolut nevoie de inovaţii simple, ieftine dar
absolut eficiente, iar aceste „noi-metode” trebuie să nu fie personalizate,
individualizate ci, dimpotrivă, trebuie supuse activităţii în grup, grupuri
care de fapt există (şcoli, clase), şi care oferă posibilitatea ca elemente de
întrecere emoţională, de autosupraveghere şi „corectare din mers” să conducă acţiunile de educare pozitivă prin
manifestări rapide, dese, zilnice, dezirabile….; vom vedea cum – [de fapt,
pentru mine, antrenor de înot de-o viaţă..., „educaţia”, edificarea ei, îmi este reprezentată ca un antrenament,
cu exerciţii bine alese şi mult repetate până la automatizare ... ?!!]
Primul „pas”:
„Exploatarea inteligentă a condiţiei de a lucra în grup”
Acţiune
primară concretă:
La „iniţiativa” personala a unor
diriginţi… în clasele conduse de aceştia va exista preocuparea certă ca toţi
elevii clasei să:
1. înveţe versurile
Imnului naţional, toate versurile, nu doar prima sau şi a doua strofă... !
2. să recite
aceste versuri atât în mod individual dar mai ales în grup (întreaga clasa, în
„cor”, cu acelaşi glas şi intonaţie emoţională)
„Exploatare
inteligentă”:
La iniţiativa unor directori de şcoli se
vor organiza concursuri „inter-clase” având ca subiect – recitarea în cor a
versurilor Imnului naţional.
** întrecerea să fie organizată sub
controlul cadrelor didactice + a unor grupuri de părinţi
** după primul an de aplicare a acestui
exerciţiu se vor putea apela şi alte texte din lirica naţională şi nu numai,
dar tot în grup şi cu carcater de întrecere şcolară.
Argumentare
:
Întreb retoric –
Cum este mai bine să înveţi, să dezvolţi cel de-al doilea
sistem de comunicare, semnalizare - începând cu scrisul sau cu cititul ... ?
Eu optez pentru citit prioritar
înaintea scrisului; evident aceste
două mari laturi ale educării se completează una pe cealalta, dar, cel puţin în
primele clase elementare (mai ales clasa I), gradual, propun ca cititul să fie
prioritar faţă de scris.
A citi este mai
simplu decat a scrie... şi asta dacă se face în grup (în cor) pot apărea situaţii psiho-moral-volitive care favorizeaza
învătarea perfectă.
În grup elevii pot
să se orienteze mai uşor asupra unor greşeli spre a nu le mai repeta în altă
ocazie, tot aşa componenţii grupului învaţa să se autocorecteze şi să devină
receptivi la unele valori specifice vieţii în colectiv, activitatea socializată
etc.
Despre învăţarea,
pe „nerăsuflate”, a Imnului…. nu mai
este cazul de a pleda: aproape nimeni din tara asta nu ştie TOATE strofele şi
asta este o mare ruşine pentru întreg neamul nostru; această deficienţă trebuie
ameliorată cât mai grabnic posibil…!!!
Al doilea „pas”:
În şcolile în care
această activitate (minimum) se arată a fi reuşită, realizabilă, se va „testa”
efectul educaţional practic prin – începerea organizărilor cerute de acţiunea
de înfiinţare a unor „cluburi şcolare” cu
personalitate juridică şi în paralel cu activitatea şcolii de bază, fiecare
ajutându-se una pe cealaltă.
„Clubul şcolii” trebuie să fie locul în care opţiunile
extraşcolare, talentele, aspiraţiile unor elevi să-şi găsească locul în cel mai
firesc mod, adică:
– dacă unii profesori
au o atracţie spre o activitate educativă, creatoare de valori morale şi chiar
materiale, acel profesor va fi atras firesc de existenţa acestui club;
– dacă unii elevi sau
colegi, prieteni ai acestora din alte medii şcolare, au înclinaţii extraşcolare
deosebite şi care le face plăcere să le practice în mod organizat, sub
supraveghere didactică, pentru aceştia, clubul şcolii poate deveni chiar o „a 2-a casa” în care ei se vor simţi bine şi,
poate, vor fi feriţi de unele influenţe nocive.
„Testarea” are loc prin:
1. organizarea
(cu personalitate juridică) a clubului şcolii (statut, regulament etc.)
2. cu
atragerea liber consimţită a cadrelor sensibile la activitatea clubului,
aderare ce poate fi motivată şi material (există căi legale!)
3. cu
atragerea elevilor în activitatea clubului pe două mari paliere: unul artistic
şi unul sportiv, în limitele statului şi regulamentului de funcţionare a
clubului etc.
** personalitatea juridică a clubului
şcolii permite activităţi financiare legale: sponsorizări, atribuire de fonduri
din surse extraşcolare, până la alocarea de fonduri de la Stat sau chiar din
exterior;
** unele acţiuni pot beneficia de fondurile
Statului în sensul angrenării clubului în acţiuni specifice unor ministere sau
autorităţi: plantare de arbori, participări la campanii de curăţenie a mediului
ş.a.m.d.
Al treilea „pas”:
Este de competenţa Statului,
a Guvernului şi a Ministerelor direct vizate de acest demers; în esenţă şi până
a intra în argumentări mai ample – este vorba despre reorganizarea subsistemului de sport şcolar, adică a Cluburilor
sportive şcolare/ CSS.
Această acţiune
trebuie să conducă înapoi în „şcoală”, forţa şi experienţa
profesorilor-antrenori care, fie în cadrul orelor din programa EFS, fie
în cadrul clubului şcolii, vor avea sarcina de a stimula participarea
elevilor la diferite forme ale exerciţiului fizic iar pe elevii cei mai
talentaţi să-i pregătească, să-i orienteze către practicarea în cadrul sportului de
performanţă (grupuri de copii, juniori + alte forme şi alte grupe de vârstă);
evident aceiaşi atmosferă va fi susţinută şi în partea dedicată activităţilor
artistice.
Consider că „viaţa”
CSS-urilor trebuie să ia sfărşit; acest sistem a servit scopurilor propagandei
de tip comunist, a avut şi laturi bune dar, în esenţă s-a fondat pe subminarea
EFS-ului şcolar şi a dus la creerea artificială a unor forme superioare care nu
aparţineau bazei ci unei elite de multe ori întâmplător apărute....
CSS-urile au
generat antrenori de elită mondială (Belu, Bitang s.a.) dar a oferit „culcuş”
nemeritat şi multor altor neaveniţi.
CSS versus EFS-ul şcolar nu trebuie să mai dăinuie!
** acest lucru poate părea greu de realizat
dar nu este aşa – profesorii-antrenori / secţii din CSS, vor fi legaţi
intrinsec de baza naturală, firească de selecţie;
** o serie de posturi TESA din schema de
funcţionare a CSS-urilor pot fi redirijate pentru o mai bună organizare a
învăţămentului etc.
Al patrulea „pas”:
Se referă la organizarea piramidală, pe plan naţional a unei alte forme
ale vechii „Daciade” – sub denumirea generoasă, provenită din antichitate
„MENS SANA IN CORPORE SANO”
La acest capitol avem destulă experienţă
organizatorică, se ştiu şi se pot sprijini multe activităţi, pot participa
multe Ministere şi alte autorităţi ale Statului.
Principalul rost al acestei întreceri
naţionale este să adune toate energiile tinerilor din şcoli şi din cluburile
acestora, pornind chiar de la „acel concurs de recitare în cor a Imnului
nostru” şi la campionate, întreceri, festivaluri în toate sferele de activitate
artistică şi sportivă a tineretului nostru, acţiuni care trebuie remunerate
consistent din Bugetul de Stat.
Al cincilea „pas”:
Având în vedere buna
reprezentare şi imaginea bună a culturii româneşti peste hotare şi mai ales
rezultatele la diferite forme de întrecere internaţională (olimpiade sportive,
întreceri la diferite discipline şcolare, inventică ş.a.).
Statul nostru trebuie să promoveze un „export” de „capital cultural”
prin deschiderea de şcoli satelit (bursiere) a bunelor noastre unităţi şcolare
recunoscute (amănunte într-un materil special dedicat acestui
subiect).
În acelaşi spirit –
se vor face demersurile necesare ca din alte ţări, şcoli reprezentative, să-şi
deschida porţile la noi în ţară; poate că ideea de reciprocitate ar fi foarte
bine venită.
Efecte:
Se va creea o
emulaţie atât pentru obţinerea burselor de către elevi şi profesori…, emulaţiea
va avea ca suport ocazia mult apreciată de a învăţa, trăi în alte condiţii
binefăcătoare din toate punctele de vedere.
Conducerile
şcolilor, cadrele didactice şi, mai ales părinţii vor fi motivaţi pentru a
lucra în acest sens; eforturile lor vor face ca fiecare acţiune a şcolii să
capete valoare şi astfel se va ridica potenţialul educativ, cultural în masa
celor vizaţi de aceste activităţi
FINAL:
Cei cinci „paşi” restanţi se pot recupera… este nevoie de
bune intenţii de ordin intelectual, fără nici un amestec politic sau de altă
natură – totul trebuie făcut având în minte şi suflet cuvintele „a fi bine
educat” cu referire la cât mai mulţi copii ai neamului nostru atât de amărât şi
oropsit….
