Cum stabilesti durata
pauzei dupa efort in antrenamentul cu intervale…
Antrenamentul cu intervale(AI), poate
avea mai multe forme in functie de obiectivul urmarit la un moment dat.
Teoretic, in perioadele de incarcare
a volumului de inot, AI are un algoritm diferit de perioada premergatoare
concursului, a intrarii in forma sportiva maxima.
Astfel, apar diferite denumiri…, AI
‘lung’ in care repetarile sunt intre 100-200m, numarul lor fiind dat de
Intensitatea folosita, mai ales pentru probele de inot de semi-fond sau fond
classic…., sau, AI ‘scurt’ in care repetarile ajung pana la max. 100m., distante care le se pot grupa in ‘serii’ ce se
repeta dupa o pauza mai mare, etc.
Referitor la ‘AIL’ imi revine in
minte relatarea colegului Mircea Hohoiu, care a fost cooptat (dupa ce, in 1987,
renuntase la ‘bucurile’ vechii oranduiri…) in staful de lucru al celebrului
Michael Gross (Albatrosul din Offenbach, un fel de precursor al fenomenalului
M.Phelps, inotator ‘rfg’-ist specializat, mai ales , in probe de 200m); in
programul de antrenament dar mai ales in zilele de verificare a gradului de
pregatire se folosea formula:
4x200/80%-interval mic +3x200/85-90%-interval mai mare +2x200/90-95%- interval mare +1x200(maximal), fiecare set la o intensitate mai mare, intre seturi o pauza de 3’, iar in
interiorul setului pauzele incepeau de la 20”>60”.
Mircea Hohoiu, in timpul liber, invata pe cei mici sa
inoate
Un algoritm al unui AI este, de
regula, rezultat practic in timpul multor perioade, ani de pregatire, analiza
lui fiind ‘barometrul’ dupa care antrenorul poate sa ‘jongleze’ cu continutul
antrenamentelor, mai ales inaintea unei competitii de top.
Acest preambul se incheie cu o
intrebarea fireasca:
”ce
element de efort versus functionarea ‘sanatoasa’ a organismului ‘produce’
intervalul de odihna intre repetari ?”
Raspunsul vine de la
fiziologie, care, mai ales in domeniul sportiv ( un domeniu dirijat si nu
rezultat natural in cazul celui ajuns fortuit pe patul de spital…), domeniu care
a constatat ca fiecare unitate de efort are o manifestare tipica a
metabolismului, adica, pe masura ce efortul creste in intensitate, organismul
‘ofera’ sistemelor implicate produse energetice (legate de AND/creatin-fosfati
sau cele rezultate din functionarea,
antrenarea fiziologica normala/oxygen, glucoza, glycogen, care, in ceea ce
natura a alcatuit ‘ciclul Krebs’, prin transformari successive ofera sistemelor
implicate in effort supportul energetic necesar…. DAR, iata si raspunsul mult amanat – asa cum se
vede in figura ( dreapta), fiecare effort activ este urmat de oboseala
(consuamrea energiei necesare efortului in unitate de timp) + perioada de
refacere (compensare) in care metabolismului I se asigura o reaprovizionare
a potentialului care …, culmea, aduce in fatza viitorului effort o cantitate
mai mare de produse energetice pregatite parca pentrua relua un effort si mai mare…., fiziologii au
denumit acest val mai mare de produse energetice – ‘supracompensare’, care
logic, ideal si firesc presupune ca sportivul sa repete efortul in conditii mai
bune decat efortul precedent.
Deci, in cazul ‘AI scurt’ (stanga) se
lucreaza ignorand ‘supracompensarea’, obligand astfel organismul sa ‘lupte’ cu
conditii grele, adevarate ‘obstacole’, care solicita din plin calitatile psiho-motrice(
anduranta, perseverenta, ambitia de a rezista pe fond de oboseala) iar in cazul
‘AI lung’, repetarile optime ar trebui sa se faca in faza de ‘supracompensare’,
cand in mod sigur organismul poate performa superior…., antrenorul care ‘stie’
la ce interval apare ‘supracompensarea’ este un viitor antrenor emerit …., DAR,
medicina sportiva vine cu un ajutor pretios – Controlul lactacidemiei.
Procedura de prevalare de mostre de
sange este comparata cu valorile optime ale VO2 max. si astfel se poate alcatui
un tabel classic, de urmarirea a ‘supracompensatiei’ iar daca antrenorul
‘simte’ ca valorile folosite nu sunt in deplina concordant cu asteptarile,
atunci, poate invoca testarea individuala a lactacidemeiei.
Imaginea este elocventa; in fiecare ‘multime’
exista diferentieri individuale, ele ne obliga sa fie luate in calcul, este o
sarcina diferita de forma generala de pregatire care are deviza: ‘pregatire
unitara si grup’, in care apare preponderant elementul’ creatie’ in opozitie cu
cel de ‘dresura’ cand nu se tine cont de particularitatile individuale...
Experimentele din laboratoare, erau,
uneori, o suferinta mult mai mare ca cele de la antrenamente, dar fara aceste
sacrificii si astazi pregatirea s-ar fi facut ‘ochiometric’ si ‘la intamplare,
la noroc’, in fond nu a murit nimeni
inotand dupa fluerul sau cronometrul antenorului (la noi, in perioada tineretilor
mele, am avut chiar un antrenor de lot care… nu stia sa inoate !).
In concluzie:
Conditionarea prin effort a
organismului (antrenamentul in sine…) este de fapt o ‘arta’ experimentala de
biologie …, multi incearca dar putini reusesc.
Noroc ca organismul asta, pregatit
de-a lungul a milioane de ani, are mecanisme de reusita chiar daca cerintele nu
sunt cele mai potrivite (stare precara de sanatate, supradozare,
supraantrenament/’sindronul generala de adaptare(SGL)’ si daca este lasat sa
faca ce ‘stie el’ mai bine… scoate performanta.
Mai greu de inteles este cum reusesc
unii din Top sa fie mereu prezenti, de zeci de ori, pe podium+cu recordurile
mondiale sau olimpice.
La acestia diferentele fata de cei
care urca… sunt comparabile cu diferentele intre masinile de Formula 1 si
Peugeotul meu de serie….
 |
| Lotul National al Romaniei in perioada anilor '80...
Surse:
picturs from RACE PACE SWIMMING CLUB
M.Olaru fotos albums,
M.Olaru INOT. Manual metodic 1980
|
No comments:
Post a Comment