In tumultul anilor '90-91, fata mea, Ana Maria, terminase studiile la ICF; a fost ultima generatie care a mai primit celebrele 'reaprtizari in productie' si ea a fost repartizata tocmai in com. Sindrilita de Ilfov, la cca 30km de Buc.
Lui Ana Maria, inca de cand s-o nascut, bunicul ei i-a pus pe un CEC de masini suma de 5.000 lei, apoi noi am tot depus lunar 'indemnizatia pentru copil' asa ca la absolvire, promisa masina a putut fi cumparata [ era un Peugeot 205, rosie, o placere de masina].
Dar dupa ce s-a prezentat la scoala, imediat dupa Ex. de Stat, ea a vazut ca acolo trebuie sa predea in 2 scoli, despartite de o padure si cu acces pe pamant...., DAR, Cel de sus, i-a sarit in ajutor... , cum ?
Pe mine m-au invitat cei de la Cukurova Univ. din Adana sa deschid, nici mai mult nici mai putin 'un centru de pregatire olimpica'. universitatea avea ca baza materiala cam tot ce presupunea un asemenea centru [ un bazin acoperit de inot 50/8 culoare, 2 sali pentru gimnastica si jocuri sportive cu tribune fiecare, sumedenie de terenuri in aer liber pt toate sporturile, jos, langa lac un debaracder pentru sporturi nautice; eu eram 'in al 9-lea Cer' si incepusem sa organizez totul.
Evident, fiind in luna Augsut, am 'indraznit' s-o invit si pe Ana Maria sa 'vada si ea odata Turcia' [ era singurul ei repros 'dece te-ai dus la turci' / invatase la scoala ca turcii sunt rai etc.]; cu greu s-o invoit, avea un iubit si nu dorea sa se desparta nici pentru o zi dar pan'la urma curiozitatea a invins si a venit cu mine.
La Adana, lucrurile mergeau bine, zilnic ma intalneam cu rectorul {Prof. Dr. Tekinel(+)} si faceam planuri... dar nimeni nu-mi spuse-se ca la 15 Sept. urmau noi alegeri de Rector si alegerile au avut loc iar rectorul meu nu a mai fost ales si odata cu el s-o dus si centrul de pregatire olimpica....
Mie nu-mi venise sa lesin deoarece deja eram antrenor la un club cu renume in oras [Ciukobirlik / 'birlik= Uniune, Asociatie civila, etc.]; Ana se pregatea sa se intoarca acasa si intr-o zi se intoarce acasa, cam palida si tremurand imi spune: "tata ce sa fac, astia ma angajeaza cu 1.000 usd/luna ca prof. la catedra de EFS a Univ. Ciukurova"....
Pai, i-am spus eu - alegerea este a ta, astia's turcii pe care nu-i iubesti si ala-i satul Sindrilita cu predare in doua scoli separate de o padure...; evident ca, mai ales in anii aceia de dupa Ceausescu, 1.000 usd insemna o avere si a ramas la Univ., fara sa stie o boaba turceste dar vorbind perfect engleza [ asta era si cerinta celor de la universitate - toti profesorii sa-si predea cursurile in limba engleza iar 'domnii studenti' sa invete si carte si engleza..., smechera treaba de rector..]
Ana Maria, exact cum am inceput eu sa silabisesc in turca in urma cu ani...., asa incepuse si ea sa invete turceste; dar era o deosebire, ea stia cum se invata o limba straina... eu, mai demult, invatasem cuvintele turcesti dar le foloseam in sintaxa romaneasca [elevii mei se prapadeau de ras si de aia ma si ascultau, ca sa nu spun 'ma iubeau'..].
Curand Ana Maria a tradus in turca cartea mea de inot, tiparita in 1982 la Ed. Sport-Turism; era un curs care trebuia cumparat de fiecare student [ era un curs cu pretul unui ziar sau a unei reviste].
Dupa un an, deja putea vorbi si scrie in limba turca [turca este o limba care are o sintaxa parca la fel cu limba germana, matematica curata, intotdeauna subiectul principal al unei propozitii este la sfarsit, asa ca pana nu se rosteste ultimul cuvant, nu se stie ce se vrea sau doreste.., si astfel ne-am trezit ca Ana Maria vrobeste deja 3 limbi: Romana, Engleza si Turca.
Intre timp, l-am ademenit pe bunul meu coleg de grupa [110], ajuns acum seful catedrei de TEFS la ICF, sa vina sa tina niste cursuri la Adana iar 'freelancer -translater' era Ana Maria; studentii entuziasmati au cerut 'cursul' si asa Ana Maria si-a mai perfectionat inca odata limba turca si a tradus in turca manualul de TEFS semnat de Prof.Dr. Adrian Dragnea [Adrian era in clumea fericirii, ca el se gandea ca o sa incaseze o suma uriasa... cand a vazut ca cele 100 de exemplare s-au vandut cu 2 lei bucata fost tare dezamagit si cred ca si suparat, dar asta-i viata, 'cu turcii nu te joci' stiam eu o vorba mai veche....].
In fond, atunci nici nu ne-am dat seamana ca Ana Maria tradusese, de fapt, pentru prima data in limba turca doua lucrari de specialitate romanesti, care aveau si ISBN in Turcia si se putea afirma ca iata 'a aparut o cometa...'
Anii au trecut, Ana Maria mea este acum autoare a 14 titluri de carte scrise in turca si vandute in toata tara [in turcia, a publica o carte este ceva simplu: dai drepturile de autor iar editorul face totul - in fond un 'scriitor' nu scrie pentru bani ci pentru 'glorie' si asa treaba mereg struna ....].
La ora actuala, D.na Profesoara Ana Maria Gunsel [casatorita cu Ilhami si ca nepot il am pe Jan Paul...] este aleasa, din oficiu, componenta a echipei nationale de traducatori infiintata in vederea unei posibile aderari a Turciei la UE [deci turcii stiu lectia aderarii si a doau zi dupa ce adera si-i platesc 'biletul de intrare la comedie'... le cer banii europenilor pentru toate programele de insvestitii care stau cum atletii la start, gata sa inceapa].
Deci, primele carti sportive, traduse din romana in turca sunt: "Inot, Manual metodic" ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1982, autor Mircea Olaru si "Teoria antrenamentului sportiv" editura IEFS, Bucuresti, 1991 autor Prof. Dr. Adrian Dragnea.
Acestea sunt datele povestite oarecum la intamplare dar autentic este faptul ca in limba turca exista, in lista lor de ISBN , numele a doua carti de sport romanesti; iata-le:
No comments:
Post a Comment