" A personaliza , personalizare" .....

A personaliza , personalizare

DEX = PERSONALIZÁ, personalizez,  

vb. I. Tranz. (Rar) 1. A personifica (1). 2. A individualiza. – Din fr. personnaliser.

Ca sa nu gresesc, am cautat pe web definitia de mai sus; cuvantul  personaliza, ’m-o lovit’...., ieri, cand pe DIGI Life, se tranmitea un documentar incitant: un englez cauta ’tineretea vesnica’ si asa a ajuns si la enuntarea ideii ca [alaturi de dieta...], Miscarea, cu toate formele ei, este importanta tare..., doar ca acolo se vorbea asa de convingator despre factorii Genetici si despre ADN-ul fiecaruia versus ’efort’,  incat termenul  ’a personaliza’, cum spuneam..., ’m-o lovit’.

In fond, tot ce facem noi, antrenorii, mai bine sau mai putin..., este o continua personalizare, individualizare si daca vreti – o personificare [... prin numarul de medalii, prin enuntarea statistica a datelor performantei/proba, timp, clasament, de ex.], a potentialului sportivului nostru.

Iar el sportivul inseamna, pana la urma..., VIATZA si aici se potriveste zicala veche ’omul cat traieste – invata !’: 

--invata sa inoate,

--invata sa-si dezvolte simtul apei [eu zic ca inca unul, al 6-lea – unul tare misterios pe langa cele 5 stiute/ văzul, auzul, mirosul, gustul şi simţul tactil, cf. Aristotel], 

* evocarea celor 5 simturi,separat, este veche [Aritotel], dar acum se poate vb. ds. un al 6-lea simt, un fel de cocktail al celor 5 fiind vb. ds. un 'simt profesional'[cantatul la un instrument, a unei dexteritati, a unui sport ['simtul apei' la inot]. etc.; fara acest 'cocktail' eficienta, acuraeteta prestatiei lasa de dorit !

 --invata as dezvolta o suita de calitati motrice pentru a rezista oboselii cauzate de efortul din antrenament,

--invata sa fie sigur pe ceea ce face el in timpul concursului..., dece nu, vine vremea cand ...

--invata sa renunte la tot ce-a invatat pentru formarea ’personalizata’ a acestui  ’al 6’-lea simt, obsedant, multi ani din viata sa de sportiv.

Revenind la nevoia de a fi si practici..., specialistii momentului, din UK,  consacrati pe acest subiect [adica ’personalizarea speciala a unor functii bio, implicate in efort’] au experimentat 2 mari extreme ale pregatirii organismului: efortul aerob /’steady-state’ [VO2 max.], care presupune efort de Anduranta, facut mult timp si de multe ori... +  efortul anaerob maximal, epuizant, care presupune un ’cocktayl’ de Forta+Viteza, de scurta durata, repetabil de mai putine ori ...;

Si iata constatatrile acestor specialisti – pentru a repara, reface functiile organismului implicat in efort [si viata traita este tot un asemenea efort / a nu se uita zicala ’omul cat traieste invata’...], adica  pan la urma urmei , a ’vietii’ celulelor care, ele, sunt responsabile, ca baza a tuturor functiunilor bio..., este mai bine sa facem uz de cel de-al 2-lea experiment, cel cu Efortul anaerob maximal; primul experiment , cel de Anduranta,  avut rezultate mai slabe in testarea functionarii bio a organimului, adica a repararii, a refacerii functiunilor celulelor implicate, afectate de efort .....; pare  tare ciudat, dar testele au arata clar ca cele 11 gene ale ADN-ului fiecaruia dintre noi, gene responsabile cu capacitatea de a executa eforturi deosebit de mari [iar noi stim ce inseamna asta...], sunt  responsabile, procentual, diferentiat si deci genetic programate, dar si posibil a fi modificate.... de posibilitatea de a face 'performanta au ba', in fata oboselii induse de efort.

Asa se explica folosirea termenului de personalizare a efortului....; pentru asta cred ca este nevoie ca in fiecare echipa de performeri sa existe un doctor genetician care, cu ajutorul unor teste bio, stiintifice(!), sa poata spune cert: ” asta e bun de performanta sau nu”...; la fel, tot acest doctor, poate sa faca precizari pertinente despre continutul, despre prezenta, procentuala si periodizarea formelor principale de efort din antrenament [mezo-ciclu calendaristic, ciclul saptamanal, micro-ciclu saptamanal, etc.].

Vreau sa va spun ceva: chiar de la debutul meu ca antrenor, din motive absolut intamplatoare [ apare aici si acel dram de noroc...], motive legate de, mai precis, de organizare [nu aveam spatiu de lucru in bazinul arhipopulat de la Floreasca] eu am fost nevoit sa aplic, empiric dar si benefic, recomandarea de a folosi efortul anaerob de tip maximal [evident dozat al varsta subiectilor sila stagiul lor de pregatire/incepatori].

Si mie mi-a reusit pregatirea; la scurt timp m-am trezit cu ’boboceii mei’ ca ii cam intreceau pe cei cu state mai vechi si de la, evident, antrenori cu state mai vechi{de atunci am avut parte mereu de o mare colegialitate in bazin ....}; metoda mea a fost numita de altii [nu de mine] ’metoda concomitenta’ si consta in faptul  de a inota, pe latimea bazinului, sumedenii de exercitii, derivate din tehnica celor 4 procedee  sportive si nu numai ...

Staful federatiei de atunci [printre care si un Valentin Constandache, prof. EFS, cu studii  la Moskova..., cel care cu cca 5 ani inainte mi-a dat ’pass’-ul din sport pe motive de 'origine sociala nesanatoasa'..] a hotarat repede ca ’metoda minune’ sa fie aplicata cu toti copii incepatori din Floreasca, indiferent de club... si culmea ridichii ...., lectiile trebuiau conduse de subsemnatul, care am cerut microfon si statie de radio, si asa se desfasurau lectiile...; sarmanii mei coelgi, plini de colegialitate..., stateau in tribune si ’luau lectii’.., pana cand, cel mai apropiat coleg chiar de clubul meu, a descoperit  ’originea’ si asa s-o terminat  ’experimentul concomitent’..., hihuhoha .....

Dece va scriu toate acestea.... ? Deoarece, recent am aflat de niste rezultate, actuale a unor incepatori, din tara, buni inotatori; unii dintre ei inoata, aproximativ, cam aceleas rezultate pe care exact acum 50 de ani le realizau fostii mei bobocei si nu numai ei ....

 50 de ani..., in care multe generatii au fost pierdute inremediabil pentru ce..? Va spun eu pentru ce: pentru ca, tot colegii aceia, plini de colegialitate..., au crezut ca daca ’olaru face minuni cu sprinturile lui’, asta putem face si noi... dar bazinul nefiind apt de a proceda ca mine [ antrenament pe latime] au folosit sprinturile... exact – pe lungime; si asa, copii au fost, mereu, fortati, asa au aparut antrenori meteoriti .., dar dupa 3-4 ani, vedetele dispareau fiind 'prajite la foc prea mare', asa am pierdut sumedenie de talente, uf ...

Inchei ’naduful’ meu:

Ce sfat dau eu, om de aproape 80 de ani..., antrenorilor tineri: formati-va un simt, un fler aparte de a depista autentic ,deloc subiectiv sau financiar....,elevii de perspectiva(1), lucrati cu ei cu grija [ era sa scriu cu ’mila’] si folositi ceea ce am expus eu la inceputul materialului.(2)

Punctual asa as face : intr-un ciclu saptamanal, 3 zile diferite de antrenament cu eforturi anaerobe maximale [evident dupa o buna incalzire si o parte de pregatire temeinica pe uscat(!) in acea zi] iar restul de zile inotati aproape de regimul compensator si chiar distractiv/tehnica... si sa nu uitati: sa aveti MULTI copii in bazin [de max. 9-10 ani si mai mici] si, periodic [interval de cca 3-6 luni] trimite-tii acasa, sa nu vada apa si sa nu auda comenzile voastre [in terminologia mea asta se numeste ’intreruepre dirijata’, asa va veti dubla efectivele de incepatori si veti avea surpriza ca atunci cnad vor reveni – vor inota mult mai bine, peste asteptari !].

Iata niste argumente:  asa au facut si adevaratii [ de ex.] si regret s-o spun.. uitatii nostri colegi, Dimeca si Gothe, ambii plecati mult prea devreme dintre noi si ceea ce-i mai grav, 'au luat cu ei' si experienta lor, practic nimeni nu stie cum a castigat Dimeca [era poreclit 'don zilberman'...] 7 medalii de argint la Viena in 1981 dupa ce in ’79 a debutat Centrul Baia Mare sau, cum a lucrat Tamara cu Michy Gothe [pentru care ma luptam cu sefii pt. un cantonament la Font Romeo etc.,] pentru a realiza primul si singurul nostru record mondial de inot [Michy, imi spunea, la Neptun, intr-o tabara de primavara, prin anii ’80 ..., aratandu-mi o fatuca...’’ sa stii ca asta va fi prima noastra inotatoare detinatoare de record mondial” si asa a fost, recodul a aparut dupa 5-6 ani...]

Ca tot este 1 Mai si e Sarbatoarea Muncii..., eu va doresc succes si mai tineti cont si de cei din grupa mica de la varsta a  treia ...

Mircea Olaru, 2 mai 2014, Bucuresti

[sa va spun eu cum....: cand aveti un campionat mare, etc., trimiteti o invitatie, poate fi chiar si formala, la astia de care vorbeam..., intzalesu-tu-m-ati ? Nu-i nevoie sa fie pe numele meu, poa' sa fie si pe ala a lu’ Mladin Octavian/Cluj, sau sunt unii uitati pe la Arad, Timisoara, Resitza, Pitesti sau Sibiu, dece nu si la Offenbach, la Mircea Hohoiu sau la inotatoarea lui Macineanu ..., din Francia, e de origine romana / apropos - Sibiul/ baia comunala, era locul unde se antrenau iarna, generatia de dinainte de anii 50, unde Titus Groza si Bubsi Novak au fost primii romani care au reusit sa faca ceea ce facuse, in 1922, la Alameda/USA, tot un timisoeran - Johnny Weissmuler]. Hai noroc !