Cum sa renunti la ‘ajutorul diavolului’ .....

Duminică, 19 mai 2013 / Retro .....

“Cum sa renunti la ‘ajutorul diavolului’ = la doping”

“Cum sa renunti la ‘ajutorul diavolului’ = 

la doping”

Intreaga pregatire trebuie sa devina obiect de studiu si de munca a unei brigazi stiintifice formata din medic, biochimist, psiholog, biomotricean, nutritionist si... farmacist – evident acolo unde se preteaza a fi investite eforturi nu numai financiare ci si cele de strategie....

           

Extras din „Despre inot’ , M.Olaru, SSE, 2007, Cap. Antrenament

Conţinutul eforturilor din antrenamente (complexitate, volum intensitate) nu poate fi disociat de termenii unor acţiuni cum ar fi 'susţinere', 'revenire', 'refacere' care se adresează atăt activităţii metabolice dar şi sferei psihico-mentale ale sportivului perfect sănătos.

            Susţinerea reprezintă, cel mai ades, intervenţia sub formă verbală a antrenorului (m-am ferit să spun 'intervenţia fizică'...), dar, la nivelele superioare se referă, mai ales, la administrare (sub supravegherea direct-medicală) a unor tehnici de antrenament psihologic sau produse farmacologice care sunt menite a ridica standardul funcţional al metabolismului de efort la cerinţele consumului ridicat impus de intensitatea mare a diferitelor exerciţii programate de antrenament si dece nu cele ale concursului.

            Revenirea se referă, mai ales, la perioada imediat consecutivă efortului şi are drept reper de referinţă compensarea funcţiilor cardio-respiratorii (în speţă FC); revenirea este cel mai ades corelată cu 'intervalul' de odihnă (vezi DIRT) şi ea poate avea două ipostaze: 'revenire completă' (cu o durată confortabilă când organismul are suficient timp pentru a ajunge la valorile funcţionale apropiate de standardul numit 'de încălzire', cu achitarea totală a Datoriei de 0xigen) şi 'revenire incompletă'(cu durata mai  scurtă, prin care organismul incomplet refăcut este condiţionat de a se adapta la specificul unui metabolism insuficient desfăşurat, în Datorie de 0xigen de mai multe valori cf. intensităţii efortului din concurs / vezi antrenamentul cu intervale).

            Teoretic, consecutiv efortului, revenirea este perioada când organismului îi sunt compensate o serie de cheltueli contactate în timpul efortului (vezi 'datoria de oxigen') urmată de o perioadă de 'supracompensare' când capacitatea funcţională a organismului se află la parametri superiori, perioada cea mai indicată de a începe o nouă repetare a efortului.

            Practic, antrenorul trebuie să 'înveţe' a intui, desluşi apariţia 'supracompensării' fără a avea prea multe instrumente sau aparatură ştiinţifice, foarte rar, poate beneficia de recomandările biochimistului, care poate situa momentul începerii supracompensaţiei după testarea lactacidemiei de efort.

            Deci, în final, tot 'ochiul' antrenorului este acela care poate rezolva problema, 'ochi' care este găsit în ceea ce ştim toţi că înseamnă "secretul meseriei"...

            Refacerea se referă la perioada diurnă, ciclică a regimului de viaţă sportivă şi are în vedere reechilibrarea morfo-funcţională a organismului; este vorba de aprovizionarea cu vitamine, săruri minerale, refacere a masei proteice ş.a.

            Si refacerea este supusă unei activităţi fazice, în val, putând aminti de ipostaza refacerii complete (cca. 40 de ore pentru masa proteică...) sau cea a refacerii incomplete - care dacă se repetă dese ori va genera forme  ale supra-antrenamentului, epuizării etc( vezi S.G.A.-ul).

            Refacerea – trebuie inteleasa ca perioada in care sportivul care a sustinut un antrenament obositor – poate relua efortul unui alt antrenament in conditii optime consecutive Oboselii precedente. Un organism inca ne-refacut, poate sustine, repeta inca un grad de oboseala ... dar daca aceste momente se succed des se va ajunge la acea forma de oboseala remanenta si deci la 'supra-antrenament’.

Pentru acest motiv este recomandata, ca forma cea mai la-indemana, urmarirea Graficului de autocontrol, zilnic. Acest grafic este oglinda  ’vietii sportive’ a unui inotator, sau alt sportiv; din el va rezulta cert daca oboseala este 'naturala’ sau remanenta, forma care trebuie ocolita [anexe]; acum nu trebuie, sub nicio forma inteles ca supravegherea si controlul medico-asportiv poate fi neglijat, din contra...

Dacă pentru revenire nu au fost căutate substanţe farmacologice care să faciliteze această formă (amintim totuşi posibiltatea inhalării de oxigen sau a ozonării volumului de aer imediat apropiat sportivului...), în cazul refacerii + susţinerii se pot concepe 'reţete' care să rezolve fericit problema (regim alimentar şi de odihnă, psihoterapie, fizioterapie, substanţe energetice naturale sau artificiale atent dirijate de medic), fără a ajunge sub incidenţa interdicţiilor tehnicii doping încriminate de CIO/MOC .

            Iată un tablou înotcmit de Dl. Prof.univ. Dr. Ioan Drăgan având principalele substanţe folosite in Susţinere / Refacere, substanţe care nu au nimic în comun cu cele dopante: